Subscribe la telegramul nostru
Telegram

CONDIȚIILE CLIMATICE FAVORABILE APICULTURII

CONDIȚIILE CLIMATICE FAVORABILE APICULTURII

Condițiile climatice din cadrul Regiunii Bazinului Mării Negre sunt determinate de o serie de factori ale căror ponderi variază fie de la un stat la altul fie în cadrul unităților administrativ-teritoriale de bază/regiunilor de dezvoltare ale aceluiași stat. Însă, dintre toți factorii, rolul hotărâtor îl are radiația solară.

Factorii climatogeni radiativi

În zona temperată valorile medii anuale ale radiației globale variază între 140 kcal/cm2 și 80 kcal/cm2(Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, 2007, p. 128). Regiunea Bazinului Mării Negre se înscrie între paralela de 40° și cea de 48° latitudine nordică, astfel că repartiția valorilor medii anuale ale radiației solare este de 140 kcal/cm2/an în sudul acesteia și de 100 kcal/ cm2/an în nord. Începând cu partea europeană a Turciei și continuând pe teritoriul Bulgariei valorile scad, ajungând la 120 kcal/cm2/an în nord-estul litoralului bulgăresc. 

Însă, într-o unitate preponderent de versant, gradul de înclinare a suprafețelor constituie un factor hotărâtor de care depinde cantitatea de radiație solară primită de arealele cu aceeași orientare. De exemplu, în vecinătatea paralelei de 45° latitudine nordică, în partea de sud a Subcarpaților Curburii ai Regiunii Dezvoltare Sud-Est (România) se înregistrează valorii medii ale radiației solare de  circa 120 kcal/cm2 /an.

În regim anual, la nivelul întregului bazin maritim cele mai mici sume medii lunare de radiație globală se înregistrează în decembrie (luna solstițiului de iarnă, cu cel mai mic unghi al înălțimii soarelui deasupra orizontului și cu cea mai mare nebulozitate), iar cele mai mari, în iulie (cu înălțimi încă mari ale Soarelui Și cu nebulozitate redusă).

Factorii climatogeni fizico-geografici 

A) Rolul climatogen al reliefului  

Relieful reprezintă nu numai un suport material, ci are și rol climatogen(Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, 2007, p. 131). Tipurile de climat/topoclimat influențează plantele melifere (distribuția, structura) și producția de miere, precum și a celorlalte produse apicole. 

Prin modul de exercitare – altitudine, fragmentare, gradul de înclinare a terenului, expoziția versanților– relieful influențează circulația atmosferei și aduce modificări substanțiale în sistemul parametrilor climatici cum sunt temperatura, umiditatea, precipitatiile.

Caracteristicile morfometrice pun în evidență diferențieri importante la nivelul fiecărei mari unități de relief. 

Sub raport hipsometric Regiunea Bazinului Mării Negre se desfășoară între nivelul Mării Negre și vârfurile montane ale sistemului de cutare alpină cu altitudini peste 1500 m pe teritoriul României (Carpații Orientali – zona curburii) și Bulgariei, peste 1900 m pe teritoriul Turciei (Ponticii de  Vest ) și chiar 3000 m tot pe teritoriul  Turciei (Ponticii de Vest- Vf.Kaçkar de 3932m).  

Ponderea treptelor de relief este diferită de la o țară la alta prin regiunile cuprinse astfel:  sub 200 m se încadrează cea mai mare parte dintre regiunile Ucrainei (circa 90%), apoi cu aproximativ 60-70% din total suprafață Republica Moldova și România, urmează Bulgaria și cel mai puțin Turcia (circa 15-20%); peste 200 m situația este exact invers în modul de prezentare, adică cea mai întinsă suprafață o dețin regiunile din Turcia și cel mai puțin regiunile din Ucraina. Rezultă că pe ansamblu, Regiunea Bazinului Mării Negre este una a  contrastelor: relieful dominant jos (câmpii, podișuri/dealuri) în partea nord-vestică a Mării Negre și dominant înalt în sudul Mării Negre. 

Altitudinea are efectul diferențiator cel mai pregnant, acționând asupra tuturor caracteristicilor climei și, implicit, în distribuția covorului vegetal și al tipurilor de  sol. Odată cu creșterea înălțimii scade temperatura aerului, cresc precipitatiile, etc și ca urmare apar modificări în structura covorului vegetal și a condițiilor de pedogeneză la nivelul zonei temperate, încât se formează etaje de vegetație și tipuri de sol  dispuse sub forma unor zone ce se succed de la bază spre vârf. De regulă, întâi foioasele și apoi coniferele se succed la altitudini mari. Numai acolo unde se produc inversiuni termice frecvente (noaptea și iarna în regim anticiclonic) prin acumularea  aerului  rece în porțiunile joase ale reliefului montan apar inversiuni de vegetație, ceea ce face ca pădurile de conifere să ia locul celor de foioase (de exemplu în Carpații Orientali, zona de curbură)

Prin altitudine și expoziție față de circulația maselor de aer relieful influențează puternic regimul precipitațiilor, în general cantitatea de precipitații crește paralel cu creșterea altitudinii, regulă valabilă în anumite condiții și între anumite limite în cadrul Bazinului Mării Negre. De exemplu, Munții Pontici la sud de Marea Neagră joacă rol de barieră orografică în calea maselor de aer dispre nord și nord-est ceea ce duce, pe fondul circulației generale a maselor de aer dinspre vest, la o creștere a cantității de precipitații medii anuale (peste 1500 mm/anual) favorizând dezvoltarea mai mult a pădurilor de pini și foioase. De asemenea, Munții Caucaz din estul Mării Negre amplifică regimul precipitațiilor, face ca regiunea TR90 (Trabzon, Ordu, Giresun, Rize, Artvin, Gümüşhane) să fie cea mai ploioasă; precipitațiile medii anuale din Rize și regiunile înconjurătoare sunt mai mult de 2000 mm.

Fragmentarea reliefului este impusă de ansamblul de văi din fiecare unitate de relief, astfel că versanții prin înclinare, formă, lungime, expunere față de soare influențează parametrii climatici și totodată gradul de folosință a terenului (prezența vegetației naturale, a culturilor agricole).

Dintre toate treptele de relief, regiunile montane au grad de fragmentare ridicat, evidențiindu-se Munții Pontici  cu desfășurarea cea mai mare de la vest către est (așa cum are loc și circulația generală a  maselor de aer), în lungul Mării Negre, cu o  rețea hidrografică densă, în general paralelă și  tributară Mării Negre, ce a generat în ansamblu un sistem de culmi paralele. 

Acest aspect face ca versanții vestici și nordici să înregistreze cantități mai mari de precipitații și temperaturi ceva mai scăzute decât cei din est și sud-est, favorizând așa cum am mai precizat dezvoltarea pădurilor și a pășunilor și fânețelor. De asemenea, forma versantului se va reflecta mai ales în amplitudinea diună a temperaturii aerului și solului, care va fi mai mică pe suprafețele convexe față de cele concave (Iuliana Armaș, Răsvan Damian, 2001, p. 82); văile înguste și adânci vor conduce la apariția inversiunilor termice și la o canalizare a aerului rece pe fundul lor.

Pe următoarea treaptă de relief (dealuri și podișuri), pe măsură ce scade gradul de fragmentare ce este corelat cu creșterea temperaturii și scăderea precipitațiilor, crește ponderea  terenurilor arabile cu plante cultivate (scăzând ponderea pădurilor și a pășunilor și fânețelor), inclusiv melifere, apar  suprafețe mari cultivate cu pomi fructiferi, domină pădurile de foioase. De exemplu, în Regiunea Dezvoltare Sud -Est a României, Podișul Dobrogei de Sud  este  recunoscut prin suprafețele extinse cu floarea soarelui, iar Subcarpații de Curbură prin plantații de pomi fructiferi și pajiști secundare care în alcătuirea lor floristică conțin specii melifere (ce constituie o atracție pentru unii apicultori din rețeaua Bazinului Mării Negre).

În regiunile de câmpie (cum sunt Câmpia Română, Câmpia Mării Negre de pe teritoriul Ucrainei), slab fragmentate, câmpurile au o extindere deosebită, primesc aproape unifom căldură   și precipitații, sunt destinate ca mod de folosință a terenurilor cel mai mult plantelor cultivate (specifice unității geografice respective) deoarece mecanizarea agriculturii este facilă. 

Modificarea și distribuția în spațiu a elementelor climatice ca urmare a reliefului, felul în care acestea interferează cu particularitățile învelișului pedologic și vegetal creează la nivelul principalelor trepte de relief  un potențial natural  melifer productiv specific. 

Mai mult, interrelația dintre altitudine și temperatură determină limitele naturale (praguri termice) de extindere în altitudine a arealului diferitelor plante melifere. Aceste limite nu sunt peste tot aceleași, ele variază în funcție de latitudine, de poziția masivului muntos sau deluros în cadrul Bazinului Mării Negre, de expoziție față de soare, de intervenția antropică (vezi hărțile tei, pin, etc.)

De asemenea, densitatea fragmentării reliefului determină o accentuare a efectelor expoziției  și a gradului de umbrire  a versanților  în distribuția generală a covorului vegetal. Astfel, versanții cu expunere sudică și sud-estică sunt mai puternic însoriți și de regulă cu vegetație un grad de acoperire mai redus față de versanții cu expunere nordică și nord-vestică cu umiditate crescută. Însă un rol important îl au condițiile ecopedoclimatice preferate de anumite specii de plante melifere din același gen/familie. Așa se explică, de exemplu, prezența suprafețelor întinse de  tei  (tei argintiu, tei cu frunză mare, tei pucios) pe versanții umbriți și însoriți din Dobrogea de Nord, unde altitudinea este sub 400 m. Uneori gradul de însorire accentuat și panta induc modificări în caracteristicile locale prin apariția frecventă a unor specii termofile creând diferențieri față de zone cu aceeași altitudine și latitudine. Arțarul tătăresc (Acer tataricum) este frecvent în pădurile de stejar pufos și cărpiniță din Subcarpații Curburii (Lucian Badea Și Alții, 1992, p. 200), plantă nectarifera, poleniferă și mană, cu o producție  de miere de 300 – 600kg/ha.

Expoziția versanților este importantă în amplasarea culturilor deoarece cerințele plantelor pentru lumină și căldură sunt diferențiate. Microclimatul versanților cu expoziție sudică favorizează extinderea arealului de cultură a unor plante cu caracter melifer peste limita altitudinală obișnuită. 

Relieful influențează modificarea substanțială a direcției și vitezei vanturilor circulației generale ca urmare a altitudinii, generarea de vânturi catabatice (ca föhnul) și fomarea de vânturi periodice locale de tip briză – montane și marine (Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac 2007, p. 133). Acesta are  implicații în desfășurarea zonală/locală a apiculturii.

B) Marea Neagră – factor climatogen

Marea Neagră este o mare semi-închisă, componentă a Mării Mediterane, și care constituie, la rândul ei, un tip fundamental de suprafaţă activă cu influenţe deloc neglijabile asupra genezei condițiilor climatice întregii regiuni a bazinului, prin modul diferit de încălzireşirăcire, prinfaptulcăesteo sursăpermanentă de evaporare, prin modificările pe care le aduce presiunii
atmosferici și caracteristicilor vantului, nebulozității și precipitațiilor etc.

Așezarea Între 27° și 41° longitudine plasează Marea Neagră în calea maselor de aer afectate de principalii centrii barici: anticiclonul subtropical al Azorelor, anticiclonul continental euro-asiatic, cicloanele Atlanticului de Nord și Marii Mediterane (Emil Vespremeanu, Mariana Golumbeanu, 2018, p. 136). 

Ca urmare a acestei așezări, clima Mării Negre prezintă(Emil Vespremeanu, Mariana Golumbeanu, 2018, pp. 5, 60, 61):

  • un caracter semi-uscat având o evaporare de 300 – 400 km3 / an și o cantitate de precipitații de numai 225 – 300 km3 / an pe o bună parte a suprafeței bazinului; 
  • o distribuție a temperaturii medii anuale ale apelor de suprafață în timpul iernii în creștere dinspre nord-vest spre sud-estul bazinului acvatic: de la circa -1 °C la 7°C în lungul țărmurilor Ucrainei, între  5,1- 6°C  în dreptul României, între  6,1- 7°C în dreptul Bulgariei și între 7,1 și  circa 9 °C în lungul țărmului Turciei;  
  • temperaturi medii anuale ale apelor de suprafață în timpul verii între circa 21°C (în zona golfului Odessa) și peste 26°C în  sud – sud-estul bazinului, în dreptul Turciei;
  • o răcire a apelor de suprafață începând din toamnă cu colțul nord-vestic (zona golfului Fidonisi) unde în septembrie temperatura medie este de cca 18°C și se continuă spre colțul de sud-est unde se ajunge în jur de 21,2 °C temperatura medie tot în septembrie. 

Dar proximitatea unei atât de întinse suprafețe acvatice, cât caracteristicile sale climatice nu rămân fără consecințe asupra climei continentale, chiar dacă sunt mai reduse din cauza predominării circulației vestice, caracteristice latitudinilor medii. 

Însă, eterogenitatea termică a suprafeței părții nord-vestice a bazinului generată de aportul apelor curgătoare (Dunăre, Nistru, Nipru), a adâncimii și configurației țărmului, precum și a vânturilorrecișiuscatepredominante care bat din nord-est accentuează în vecinătatea sa diferențele între parametrii climatului continental din Ucraina și România față de climatul continental al Turciei din dreptul părții de sud-est a bazinului (cu amplitudini termice medii mai mici între iarnă și vară);  în spațiul continental din nord-vestul bazinului acvatic primăverile sunt mai reci, iar toamnele sunt mai lungi în partea sud – sud-vestică.

Factorii climatogeni dinamici

Acești factori sunt reprezentați prin circulația generală a atmosferei și vânturile locale, periodice și neperiodice ( Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac, 2007, p. 136). 

Regiunea Bazinului Mării Negre se află în zona temperată a emisferei nordice unde predomină vânturile de vest. Acestea sunt intens perturbate de întinderea pe ansamblu a uscatului (Europa și Asia) și de relieful continental mai înalt și mai accidentat. Diminuarea influenței maselor de aer dinspre vest se resimte mai mult prin valorile medii anuale ale precipitațiilor și temperaturii care indică un continentalism accentuat la vest și nord-vest de Marea Neagră (estul continentului european).  

Prezența Mării Negre și a zonei montane atrage formarea vânturilor locale periodice și tocmai datorită contrastelor termobarice generate de modul diferit în care se încălzesc ziua și se răcesc noaptea suprafețele active învecinate cu caracteristici distincte – marea și uscatul în cazul brizelor marine  sau fundul văilor și versanții în cazul brizelor montane.

Cu excepția Republicii Moldova toate celelalte țări dispun de suprafețe în care se resimt brizele marine (până la circa 3-40 km în interiorul uscatului, dar în funcție de configurația reliefului), accentuate în sezonul cald. De regulă, în cazul acestora temperatura aerului este mai moderată, briza atenuând temperatura pe țărm comparativ cu interiorul uscatului;  noaptea briza de uscat reduce temperatura aerului comparativ cu cea de deasura mării din larg, încât diferențele termice se pot ridica la câteva grade (Sterie Ciulache, Nicoleta Ionac,2007, p.145). Ziua se înregistrează timp frumos (datorită curenților descendenți și ascendenți) și precipitațiile pe litoralele cu brize cad adesea în timpul nopții. În zona litorală vremea frumoasă în general, mai ales în sezonul cald (mai-septembrie), timpul senin și nebulozitatea scăzută favorizează mai mult creșterea albinelor pe seama pădurilor de foioase (tei, salcâm) și a culturilor agricole (rapiță, floarea-soarelui), de aceea avantajate sub acest aspect (și prin configurația și altitudinea reliefului) sunt regiunile din Bulgaria, România, Ucraina și partea europeană a Turciei. Elemente ale vegetației subtropicale apar pe marginile estice ale Peninsulei Balcanice, până spre nordul litoralului Mării Negre al Bulgariei; deasupra vegetației subtropicale apar pădurile de foioase, alcătuite din stejar, arin, tei, etc (vezi harta răspândirii teiului).

În cazul brizelor montane (în Carpații de Curbură, estul Balcanilor, Munții Pontici), cu dezvoltare și frecvențe maxime vara (ca în cazul brizelor marine), aerul ascendent pe versanți în timpul zilei accentuează nebulozitatea în primele ore ale după-amiezii și generează averse de ploaie însoțite de descărcări electrice.

Prezența föhnului face ca temperatura aerului să crească (mai ales primăvara) și precipitațiile să scadă pe versanții de sub-vânt (adăpostiți) și pe fundul depresiunilor din Subcarpații de la Curbură comparativ cu versanții ”din vânt” (expuși vântului, unde condensează un volum  suficient de vapori de apă). Fiind un vânt cald și uscat (neperiodic) contribuie la topirea mai timpurie a zăpezii, la aparițiaunor elemente de vegetație termofilă,la dezvoltarea pomiculturii. Înflorirea mai devreme a salcâmului în zonele cu föhn și mai târzie în zona litorală a României (prin influența exercitată de bazinul acvatic) mărește durata de înflorire pe ansamblul Regiunii de Dezvoltare Sud -Est și posibilitatea de creștere a producției de miere de salcâm.

Omul – factor climatogen 

Omul întreprinde acțiuni încât poate să amelioreze sau să înrăutățească condițiile climatice locale (vezi capitolul cu privire la mediu).

Despădurile neraționale constituie o problemă de mare actualitate. Restrângerea suprafețelor împădurite modifică în primă fază topoclimatul sau microclimatul inițial, face să  crească amplitudinea termică,  sporește numărul zilelor  de îngheț (situație nefavorabilă apiculturii mai ales primăvara), scade umezeala aerului etc.