Lucrări de întreținere a coloniilor de albine într-un an apicol: Perioada dezvoltării familiei de albine și înmulţirii naturale
În perioada dezvoltării familiei de albine și înmulţirii naturale precum şi valorificarea culesurilor principale în perioada mai caldă a sezonului activ apicol se desfășoară o serie de lucrări foarte importante care conduc la pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de întreţinere (timpurii de primăvară) dar şi a celor de producţie.
Măsurile care se iau în această perioadă urmăresc:
- creșterea unei cantități corespunzătoare de puiet pentru asigura populația de albine culegătoare necesară valorificării culesurilor.
- menținerea familiilor de albine în stare activă pentru a culege nectarul existent.
- asigurarea spațiului necesar depozitării mierii.
- limitarea pierderii de albine ca urmare a roirii naturale.
- înmulțirea șeptelului prin roire artificială.
Măsuri necesare:
- organizarea şi strâmtorarea cuibului în aşa fel încât să nu rămânădecâtfaguriiacoperiţi cu albine, după care are loc refacerea împachetării. Cuibul se organizează astfel: un fagure cu provizii, fagurii cu puietşi un alt fagure cu provizii (miere și păstură) astfelîncâttoţifaguriisă fie bine acoperiţi cu albine.
- lărgirea cuibului, când timpul devine favorabil, prin introducerea periodică (la 7 zile) de faguri bun de ouat. Iniţial, aceștia vor fi aşezaţi lateral cuibului de puiet, după ultimul fagure cu puiet, dar pe măsură ce timpul devine mai favorabil se introduc chiar în mijlocul cuibului (spargerea cuibului). Procedând astfel şi pornind de la 2-3 faguri cu puiet, câţi există într-o familie de albine de mărime medie (1,5 kg albine) în ultima decadă a lunii martie, se poate ajunge la mijlocul lunii aprilie, în funcție de condițiile de climă, la 7-8 faguri cu puiet capacit, din care o mare parte a ecloziona la sfârșitul lunii, iar la momentul înfloririi salcâmului va exista un număr suficient de albine culegătoare pentru valorificarea culesului. Unul din neajunsurile acestei metode de lucru este uneori apariţia frigurilor roitului chiar în perioada culesului la salcâm. De aceea,înparalel, se pot lua o serie de măsuri corespunzătoare pentru a menține familiile de albine la puterea necesară valorificării culesurilor, dar și pentru a diminua pe cât posibil pierderea acestora prin roire.
Perioada înmulțirii naturale
În condiţiile din România, luna iunie este perioada în care familia de albine atinge maximum de dezvoltare, ceeace coincide cu culesul de tei.
În această perioadă de obicei familiile de albine intră în „frigurile” roitului, fenomenul fiind legat de procesul de înmulțire naturală și instinctul de perpetuare al familiei de albinei de albine. Această stare se caracterizează prin încetinirea activității albinelor culegătoare, apariția botcilor de roire și a mătcilor de roire, dar și prezența unui număr mare de albine la urdiniş sub forma unor aglomerări (barbe), urmată de plecareauneipărţi din albine cu matca (roirea).
Există situații când familia de albine roiește odată sau,când de mai multe ori, roi primari, albinele pleacă cu matca batrana, și doi secundari când dintr-o familie de albine, după plecarea roiului primar, familia croiește din nou.
Cauzele sunt multiple şi sunt descrise extensivă literatura de specialitate, iar apicultorul poate limita sau preveni apariția acestora prin o serie de măsuri ce se leagă de:
- menținerea activității de cules continuu,
- asigurarea spațiului de ouat -asigurareaspațiului de rezerve, -ventilaţiesuficientă.
- înlocuirea mătcii familiei de albine roitoare
În general succesul acestor măsuri depinde de stadiul în care s-a ajuns, așa încât una din măsurile relativ eficient este de a ridica o parte din surplusul de albină şi a face un roi artificial pur și simplu se poate recurge la divizarea familiei de albinei.
Valorificarea culesurilor principale are în vedere obținerea de producții maxime, de la cât mai multe resurse melifere, cu costuri minime. Cel mai adesea este vorba de transportul în pastoral pentru valorificarea culesurilor de nectar (culesuri de producţie), dar și pentru polenizarea unor specii de plante cultivate entomofile pe bază de contracte de polenizare cu fermierii.
Apicultorul trebuie să se asigure de:
- resurse melifere bogate în raza optimă de zbor – pe o rază de 3 km. Este importantă o bună informare cu privire la: masiveleflorale, prognoza perioadei de înflorire, capacitatea melifera a acestora, posibilitățile de obţinere a unor vetre de amplasament cu acces bun, distanţa de parcurs, etc;
- suficient echipament de producție în stare bună: corpuri de stup, magazine, rame cu faguri, faguriartificiali, etc.
- mașini și alte utilaje necesare în transportul stupilor.
- echipamente și utilaje necesare pentru recoltarea fagurilor și extracția mierii.
Eficienţa în practicarea stupăritului pastoral depinde de mai mulți factori din care cei mai des invocaţi sunt legați de distanța față de vetrele de cules, numărul de familii de albine, existența echipamentelor aferente, dar și optimizarea investitiilor în raport cu profitul obținut.