Marius Miron: ”Filmul e arta care îmbină toate artele”
Marius Miron este un tânăr din Cahul, care a reușit să se remarce prin realizările sale în lumea artistică. Își face studiile la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București și este câștigător al Galei Studenților Originari din Republica Moldova, la categoria ARTE ”Nicolae Dabija”.
În anul 2021 a fost desemnat drept „Cel mai bun elev” și este, de asemenea, producătorul emisiunii „Direcția Succes”, un proiect în care se prezintă istoriile oamenilor de succes.
Marius, ce te-a motivat să urmezi o carieră în cinematografie, mai ales că este un domeniu aproape inexistent în Moldova?
Anume inexistența domeniului. Când am plecat din Cahul am zis că revin după facultate sau masterat pentru a face ceva acasă, eram destul de înrăit pe ideea asta. Ea a dispărut pe o perioadă și acum din nou a renăscut. Faptul că poți face și spune atât de multe prin film m-a dat pe spate. Mi se pare că filmul e arta care îmbină toate artele. Știu că până prin anii 30 ai secolului trecut se spunea la fel despre teatru. Ei bine, filmul încapsulează și teatrul deja.
De ce București?
Pentru că Bucureștiul, vrei sau nu vrei, are mult mai multe influențe vestice, deschide mult mai multe uși, creează conexiuni mult mai puternice, oferă job-uri mult mai multe, etc. Si, până la urmă, pentru că face parte din țara cu o istorie comună. Mai exista și opțiunea Cluj, dar acolo filmul este doar la nivel de facultate, pe când la București, UNATC-ul este strict dedicat filmului și teatrului.
Ce îți place să faci cel mai mult în acest domeniu?
Lucrul la care mă pricep (sper) cel mai bine. Regie. De fapt, când am aplicat la facultate eram nesigur de alegerea pe care o fac, având în minte două variante: regie sau imagine. Pentru că îmi plăcea foarte mult și să operez cu camerele, cu luminile, etc. Până la urmă am decis să rămân pe regie, pentru că simțeam că pot învăța mult mai multe, și nu am dat greș.
Care sunt principalele influențe din punct de vedere al creativităţii tale în cinematografie? Cine te inspiră?
Așa cum UNATC-ul este o universitate care se bazează mult mai mult pe influența filmelor de artă și a ”art-house cinema”-ului, pot spune că am dezvoltat și eu o relație de dragoste și ură pentru filme de artă, cu timpul. Totuși, rămân fidel Hollywood-ului când vine vorba despre gustul cinematografic. Cred că pe podiumul inspirației mele s-ar afla Martin Scorsese, Cristopher Nolan, Quentin Tarantino, David Lynch, Stanley Kubrick, David Fincher, Francis Ford Coppola, etc.
Ce te-a învățat cinematografia despre tine?
Am învățat că am nevoie de răbdare. Lucrurile mari și filmele bune se fac în timp. La fel ca și relațiile inter-umane, care sunt baza colaborării în domeniul meu. M-a învățat și continuă să mă învețe să observ, să ascult și să privesc, și mai puțin să vorbesc. M-a învățat cum să apreciez mai mult oamenii din jurul meu, mai ales atunci când depinzi de ei. M-a învățat să raționalizez: să încasez, să analizez, apoi să livrez, exact ca la actorie.
Care crezi că sunt cele mai importante abilităţi pe care un student în cinematografie ar trebui să le aibă?
Un student la cinematografie ar trebui să aibă dorință și perseverență. Să vrea să spună ceva prin film. Să aibă răbdare multă. Mai ales dacă vrea să treacă printr-o facultate de film. Să poată să își asume fiecare pas pe care îl face. Munca regizorală reprezintă luarea de decizii. Te miști cu 20-50 de decizii pe oră. Și asta doar pe platoul de filmare. Abilitatea de a putea fi încrezut pe deciziile tale inspiră încredere.
Care a fost cel mai interesant proiect pe care l-ai realizat până acum?
”Amprente”. Filmul de anul I, sem. II. Am lucrat cu Ronin Terente, co-naționalul nostru. Pe lângă el, am lucrat cu mulți alți oameni minunați de la care am învățat multe lecții în 4 zile de filmare. A fost, cred că, prima experiență de filmare serioasă, cu echipament serios, unde fiecare și-a știut rolul, unde tot a mers strună. Acolo mi-am făcut prietenii care cred că o să dureze încă mult și bine, și care o să dea roade, creând alte filme.
Un alt proiect interesant este deja în montaj. E vorba despre examenul de anul II, sem. I, unde a trebuit să facem un documentar. Documentarul l-am filmat, împreună cu echipa de la București, aici, la Cahul. Acum se află în faza de montaj și, pe la mijloc de februarie va fi gata.
Ce ai schimba dacă ar fi să revizuieşti unul dintre proiectele tale anterioare?
Nimic. Deși am avut proiecte care s-au dovedit eșecuri, am învățat din ele. Mi se pare normal ca eu de astăzi să sub-apreciez munca mea de acum un an. Asta definește progresul, dezvoltarea. Dacă aș reface proiecte de acum un an sau doi, le-aș face complet diferite. Dar nu e nevoie; fiecare dintre ele a fost o lecție, o experiență, o colaborare. Sunt recunoscător pentru asta.
Ce intenționezi să faci după ce absolvești facultatea? Unde te vezi peste 3-5 ani?
Sper că departe. Poate București, poate Chișinău, poate Berlin, Roma, Los Angeles. Un factor ce mă face să iubesc domeniul ăsta este imprevizibilitatea lui. Nu am un job de birou de la 8 la 4, am proiecte care mă duc departe, am colaborări care mă lasă să explorez.
Cât despre planuri – vreau să fac un masterat și probabil că o să vreau să îmi fac debutul în câțiva ani. Doresc totuși să mă axez pe domeniul comercial și să îl îmbin cu cel artistic.
Ce sfaturi le-ai da altor studenţi care încearcă să intre în domeniul cinematografiei?
- Să vadă filme. Tot ce prind să vadă. Minimum 2 filme pe zi.
- Să ia o cameră, chiar și a telefonului, și să filmeze, să devină regizori.
- Să citească povești.
- Să asculte multă muzică (bună).
- Să fie ei însuși. Să rămână așa chiar dacă ajung departe.
Mulțumim, Marius, pentru timpul acordat.
Pentru conformitate,
D. Gurduza
