Inima Horei a încetat să bată pe 3 aprilie. Omul care întruchipa cultura orașului Cahul, care în acele mai grele timpuri pentru țară și oraș a creat festivaluri, tradiții și a educat artiști, a fost petrecut pe ultimul drum.

Dumitru Ritingher, sau cum toți îi spuneau Dmitrii Martînîci, a fost un adevărat artist. El a inițiat Hora de Duminică la Cahul, o adevărată tradiție care doar aici este păstrată. El a pus bazele Ansamblului profesionist de muzică și dans popular  „Izvorașul”. El a educat o pleiadă de dansatori cu care s-a mândrit, se mândrește și cu siguranță se va mândri orașul. El este printre puținii cetățeni (cu adevărat) de onoare ai orașului Cahul.

Pe ultimul drum a fost dus pe brațe, de către dansatorii de la „Izvorașul”, alături fiind rudele, prietenii, discipolii și cei care l-au apreciat și respectat. Funeraliile au avut și o parte mai oficială, sicriul fiind depus în Piața Horelor.  

„Un om blând, sociabil, cu simțul umorului, acum rar poți întâlni asemenea oameni. Un om foarte optimist, foarte respectuos și foarte, foarte respectat de către toți cei care l-au cunoscut. Dragă Dmitrii Martînîci…………… Odihniți-vă în pace” cu vocea tremurândă și cu lacrimi în ochi a spus Tatiana Romaniuc, viceprimara municipiului Cahul.


„E o mare tragedie pentru toți fiindcă am pierdut un om cu litera mare, un om de care este legată nu doar istoria Ansamblului „Izvorașul”, nu doar evenimentele culturale care se petrec în orașul nostru, festivalul Nufărul Alb, horele de duminica, dar și acest loc - Piața Horelor. Omul care a iubit foarte mult viața, a iubit jocul popular, arta, iubea oamenii. Omul care a făcut totul ca orașul nostru să răsune în plan cultual nu doar în țară, dar și peste hotare” a declarat Vladimir Calmîc, vicepreședintele raionului Cahul.

Gheorghe Mândru, Directorul Teatrului din Cahul a ținut ultimul discurs: „Un adevărat cavaler al neamului, cavaler al culturii, un izvor nesecat omenesc, și profesionist. A stat ca un dascăl la temelia tuturor oamenilor de cultură din municipiul Cahul și ne-am raportat cu toții la nivel lui și la profesionalismul învățătorului nostru în domeniul culturii. Numai aici, în Piața Horelor, puteam spune ca e căsuța lui Dmitrii Martînîci, aici îl găseam oricând. Memoria domniei sale mereu va fi în inimile noastre, în mințile noaste.  Poate o instituție, o stradă va fi denumită în cinstea Sa, pentru a  accentua această mare personalitate a culturii”.

A plecat ca un artist, sub lungi aplauze…