Drumul lung, de aproape 8 ani pe care l-a parcurs Nicolae Dandiș pentru a ajunge în fotoliul de primar al mun. Cahul nu îl cunosc mulți.


Drumul lung, de aproape 8 ani, pe care l-a parcurs Nicolae Dandiş pentru a ajunge în fotoliul de primar al mun. Cahul, nu îl cunosc prea mulţi.

Modul în care un tânăr a reuşit să înfrunte sistemul şi să detroneze un partid influent pe atunci, este un exemplu al perseverenţei şi voinţei. În anul 2007, la doar 26 de ani, a fost ales consilier orăşenesc la Cahul, candidând ca independent. Peste 4 ani, a candidat deja la funcţia de primar al oraşului Cahul, tot ca independent, şi s-a clasat pe locul 3 din 11 candidaţi. În acel an, primarul actual al municipiului Cahul a concurat cu 2 contracandidaţi puternici: Ion Butmalai şi Petru Burlacu (ultimul candidat PCRM, partid care a guvernat la Cahul din anul 1998).

Peste 4 ani, în 2015, Nicolae Dandiş a fost ales primar al oraşului Cahul. Acesta a acumulat 52,29% în turul II de scrutin, desfăşurat la 28 iunie 2015.

Potrivit datelor CEC, la secţiile de vot s-au prezentat 9744 de alegători, pentru Dandiş votând puţin peste 5000 de persoane.

Astfel, pentru prima dată în istorie, funcţia de primar de Cahul a fost obţinută de un candidat independent.

Diferenţa dintre candidați a fost făcută la secţiile de votare nr. 13 (Sanatoriul „Nufărul Alb”) – 62,04%; nr. 8 (SA. „Agromontaj” str. Spirin) – aprox. 68%; secţia nr. 9 (SA „Prut”, mcr. Focşa) – aprox. 65%.

Cel mai mare scor Dandiş l-a înregistrat în satul Cotihana unde a acumulat 83% din sufragii.

Drumul pe care l-a parcurs până a ajunge primar de Cahul, dar şi formarea acestuia poate fi văzut în timeline-ul de mai jos.

Lansat la 26 de ani în politica mare, a fost şi a rămas independent. Nu a aderat la vreun partid politic, nici nu prea s-a înţeles cu partidele politice, în mandatul de primar nu a propus nici o persoană la funcţia de viceprimar, indiferent de presiunile care erau exercitate asupra sa.

Nicolae Dandiş este omul care ştie ce înseamnă să fii un tânăr implicat în procesele electorale şi să ai şi succes.

Mulți tineri sunt efectiv implicați în campanii electorale pe rol de a încleia afișe

„Din păcate avem foarte multe situaţii când mulţi tineri sunt efectiv implicaţi în campanii electorale pe rol de a încleia afişe, postere, şi nu realizează, conştientizează serviciul sau deseori deserviciul care îl fac unei formaţiuni politice şi chiar ţării. Trebuie să recunoaştem că multe situaţii, chiar şi prin astfel de acţiuni, pentru unii tineri înseamnă nişte lecţii de cultură politică, familiarizarea cu activitatea electorală, activitatea unui partid, şi cu siguranţă sunt unii tineri, în urma acestei experienţe conştientizează, sau apare un factor motivaţional de a se implica mai mult, se văd în rol nu doar de încleiat afişe, dar cu statut de ales sau de a pretinde careva funcţii” ne-a comunicat Nicolae Dandiş.

Despre implicarea tinerilor în politică ori în campanii electorale Dandiş spune că dorinţa ca tinerii să se implice în procese electorale este una mare în orice comunitate, doar că nu trebuie de implicat tinerii de dragul implicării, căci prin natura lor tinerii în ziua de azi sunt tot mai imprevizibili, tot mai neorganizaţi, nu au obiective clare pentru viitor, nu-şi planifică cariera. 

„Mai puţin vedem în ultima perioada tineri care să aibă nişte obiective stabilite pe termen lung, cred că lucrul acesta se datorează în mare parte educaţiei, mesajelor promovate în familie. Am constatat cu regret la mai multe cicluri electorale acest pasivism. Atunci când un elev de clasa XII-a sau un student în anii terminali la facultate îşi pune întrebarea „De ce ar trebui să ies la vot?” părerea mea: este un eşec al sistemului educaţional în ansamblu, iar în primul rând a educaţiei în familie. Daca la acea vârstă statul a investit atât şi el ajunge să-şi pună întrebarea pentru ce el trebuie să participe la alegeri, înseamnă că el nu a văzut în familie practica de a merge la alegeri, nu a auzit discuţii despre alegeri”. 

Activitatea politică nu se rezumă doar la activitatea în cadrul unui partid

Primarul municipiului Cahul ne-a spus că nu de fiecare dată cuvântul „tânăr” este sinonim cu înţelepciunea şi nu este neapărat să fie promovați tineri doar din cauza vârstei: „Trebuie să ne gândim la responsabilitatea pe care o pasăm pe umerii persoanei indiferent de vârstă. Nu este joacă, nu este simulare, noi vorbim de soarta unei comunităţi, a unei ţări. Un tânăr poate fi un bun primar, un bun preşedinte de ţară şi poate fi în oricare funcţie dacă are pregătirea necesară, are motivaţia necesară. Plecând de la convingerile mele personale, noi avem în ţară mulţi oameni pregătiţi, dar avem o problemă cu integritatea şi, real, vorbim despre motivaţia şi obiectivele acestor persoane. Avem şi de aceştia care în virtutea împrejurărilor mai favorabile ajung în funcţii elective, mari şefi, dar nu neapărat şi-au dorit lucrul acesta”.

Tânărul primar spune că trebuie promovați tinerii cu potenţial şi capacităţi, nu vânătorii de funcţii.

„Activitatea politică în sine nu înseamnă numai activitatea în cadrul unui partid politic. Trebuie de explicat care sunt şi aşteptările, cerinţele de la cel care are pretenţia, îndrăzneala, obiectivul nobil, de-a fi în funcţie de ales, de a fi reprezentativ, de a fi în fruntea unei comunităţi sau în fruntea unei ţări”, susține Nicolae Dandiş.

De mic mi-a venit un gând: să fiu un fel de doritor de dreptate și apărător al celor slabi

Nicolae Dandiş spune că un tânăr într-o funcţie de conducere, mai ales când este la etapa creării unei familii, în loc să acorde mai mult timp acesteia – îl acordă serviciului, pe când o persoană mai în vârstă poate oferi mai mult timp lucrului, chiar dacă există mai puţin entuziasm, energie sau putere de acţiune. Cu toate acestea, un plus al vârstei este experienţa de viaţă care este de mare ajutor.

Primarul vorbeşte şi despre ambiţiile omeneşti şi realităţile vieţii: „Există persoane care vor să fie mari şefi pe undeva. E bine să fii şef, să ai relaţii - lumea se uită la tine ca la o autoritate. Există persoane a căror motivaţie este îmbunătăţirea stării materiale. Aceasta însemnă oportunism. În funcţii publice acest obiectiv nu văd cum ar putea fi realizat. Există şi o ambiţie care reiese şi din obiective nobile. Provenind dintr-o familie săracă, a trebuit să mă confrunt cu nedreptatea, am văzut cum sunt favorizați oameni cu relaţii, cu statut special sau cu putere financiară. Atunci oamenii simpli erau priviţi altfel. De mic mi-a venit un gând: să fiu un fel de doritor de dreptate şi apărător al celor slabi – îmi doream să nu se facă deosebire dintre oamenii bogaţi şi cei simpli”.