Svetlana Ciobanu: Cunosc familii în care trei generații de femei și fete prestează servicii sexuale
Svetlana Ciobanu a lucrat mai mult de 15 ani în calitate de șefă a serviciului educativ, psihologic și asistență socială la penitenciarul din Cahul.
După pensionare, deschide la Cahul un centru de asistență psiho-socială pentru foștii deținuți, minori în conflict cu legea și persoane vulnerabile. Din anul 2010, Centrul își extinde serviciile și pentru lucrătorii sexului. Asociația „Pas cu Pas regiunea Sud” activează în nouă raioane din sudul țării, inclusiv Autonomia Găgăuză, transmite sanatateinfo.md.
Doamnă Ciobanu, lucrați cu cele mai afectate categorii sociale ale populației. Ce a stat la baza creării Centrului Pas cu Pas regiunea Sud?
O parte însemnată de populație a țării noastre este neacoperită cu servicii sociale deoarece fac parte din grupuri discriminate și marcate de auto stigmatizare. Printre beneficiarii noștri sunt foștii deținuți, consumatori de droguri, persoane care trăiesc cu HIV, lucrătorii sexuali și persoane marcate de violență.
De-a lungul anilor, noi am reușit să obținem încrederea lor datorită eforturilor zilnice și confidențialității pe care o asigurăm fiecărui beneficiar. Pentru aceasta am angajat lucrători de la egal la egal din rândurile foștilor beneficiari. Lucrăm foarte mult și cu voluntarii din rândurile populațiilor cheie afectate. Aceste persoane cunosc foarte bine problemele din interior, știu membrii grupurilor și psihologia acestora. Datorită lor, am reușit să ne impunem ca parteneri de nădejde.
Astăzi avem 12 angajați și 68 de voluntari care acoperă mai multe domenii de activitate. Avem psihologi, juriști și lucrători sociali și avem mai multe echipe de ajutor reciproc. Serviciile noastre se bazează pe necesitățile fiecărui beneficiar în parte. Distribuim mijloace de protecție, facem testare la HIV și maladii cu transmitere sexuală, acordăm suport psiho-social și juridic, referim beneficiarii noștri pentru consultații medicale specializate, oferim servicii pentru sănătatea sexual-reproductivă și ne focusăm pe prevenirea violenței în baza de gen.
Câte lucrătoare ale sexului din regiune au apelat la serviciile centrului?
Lista beneficiarilor se mărește de la an la an. Tot mai multe persoane minore intră în vizorul nostru și noi le redirecționăm către organizațiile specializate pe acordarea asistenței pentru adolescenți. Din păcate tinerele sunt atrase de poveștile online de pe rețelele sociale despre viață frumoasă. Există grupuri în care se promovează prestarea serviciilor sexuale drept cea mai ușoară cale pentru bunăstare, iar fetele de 14-15 ani nu înțeleg consecințele acestui mod de viață și nu pot evalua riscurile.
Astăzi avem peste 1200 de beneficiare din sudul țării. Până acum am reușit să cuprindem cu serviciile noastre raioanele Cahul, Cantemir, Leova, Cimișlia, Taraclia, Basarabeasca și trei raioane din Autonomia Găgăuză – Vulcănești, Ceadâr Lunga și Comrat.
Prin ce se deosebește activitatea dumneavoastră de cea a colegilor din alte regiuni?
Teritorial noi avem ieșire la hotar atât cu Ucraina, cât și cu România și aceasta înseamnă un risc mai mare pentru lucrătoarele sexului. Unele dintre ele pleacă în afara țării unde prestează servicii sexuale și se supun infectării cu HIV sau alte boli cu transmitere sexuală din cauză că nu sunt acoperite de niciun serviciu. Există și o mișcare inversă când clienții acestor femei vin la noi în țară unde serviciile sunt mai ieftine.
De fiecare dată când suntem informați despre intențiile beneficiarelor noastre de a pleca peste hotare, noi le informăm despre traficul de persoane și le spunem unde ar putea apela după ajutor. Uneori ținem legătura cu ele în măsura posibilităților.
Cum se răsfrânge aceasta asupra numărului de cazuri de HIV sau alte maladii cu transmitere sexuală în regiune?
În situația când o angajată a sexului prestează servicii la aproximativ 20 de clienți într-o singură zi, riscul de infectare cu HIV sau altă maladie cu transmitere sexuală este foarte mare. Cu toate acestea, datele noastră arată că rata infectării în sudul țării a scăzut considerabil datorită programelor de reducere a riscurilor, deși se menține la un nivel alarmant în rândul populațiilor cheie afectate.
Accesul la mijloacele de protecție și cunoștințele despre folosirea acestora și-a făcut efectul. Noi suntem dispuși să le oferim mai multe mijloace atunci când pleacă în afara țării, iar la sosire le testăm și le direcționăm către instituțiile medicale competente din regiune cu care centrul nostru a stabilit mai multe parteneriate.
Ne bucurăm când serviciile noastre sunt recomandate în rândurile grupurile defavorizate. Datorită calității și abordării diferențiate a fiecărui beneficiar, multe femei vin singure la noi sau se adresează la voluntarii noștri, iar noi le garantăm confidențialitatea.
Cât de organizate sunt angajatele sexului și ce abilități au pentru a-și apăra interesele comune?
Majoritatea sunt pe cont propriu. Ele nu sunt pregătite pentru activități la nivel de comunitate deoarece sunt mai multe bariere de ordin social atât la nivel de societate, cât și în interiorul grupului.
La o extremă avem o categorie care acordă servicii sexuale pentru băutură, pentru 10-20 de lei, iar la celălalt capăt sunt lucrătoare sexuale care prestează servicii chiar și la două-trei mii de lei. Este foarte greu să le unești împreună. Am observat că ele se țin departe unele de altele chiar și în cadrul activităților pe care le organizăm noi. Din aceste considerente facem evenimente separate. Desigur că și lista de probleme și soluții diferă de la un grup la altul.
Ce stă la baza acestei segregări la nivel de grup?
Există diferențe și la nivel de loc de activitate. Cele de la sat sunt mai timide din cauză că au fost mai des supuse violenței. Cele de la oraș sunt mai bine pregătite, sunt mai sigure pe sine, mai ușor intră în comunicare cu angajații noștri. Cu toate aceste femeile din comunitățile rurale sunt mai cooperante atunci când vine vorba de pregătirea profesională de schimbarea modului de viață. Din cauza experiențelor dureroase trăite anterior, ele vor să lase în urmă trecutul cu care s-au confruntat în copilărie sau adolescență.
Cel mai departe am mers cu ele până au ajuns la statul de voluntar al centrului sau angajat de la egal la egal. Din păcate, din lipsă de pregătire și reticență din partea societății, ele nu acceptă să mai facă un pas înainte pentru a reprezenta comunitatea din care au făcut sau mai fac parte.
Cel puțin se cunosc între ele?
Uneori se știu, alteori – nu. Avem cazuri când au venit și în grup de trei-cinci persoane dintr-o localitate, dar avem cazuri când refuză să interacționeze între ele chiar dacă sunt de pe aceiași stradă.
Cine sunt partenerii dumneavoastră la nivel local cu care colaborați? Cât de mult se implică instituțiile statului în acordarea asistenței pentru lucrătoarele sexului?
După ce am început să organizăm diferite activități în comun cu autoritățile publice locale, am reușit să avem o deschidere mai mare din partea acestora și a altor servicii publice din regiune. În ultimii ani nu am înregistrat nicio plângere din cauza discriminării sau a unor servicii refuzate de către administrațiile locale. Asta a dus și la o schimbare de atitudine din partea societății.
Astăzi toată lumea știe cu ce se ocupă Asociația Pas cu Pas regiunea Sud și nu apar întrebări din ce categorie face parte persoana când se adresează după un ajutor oarecare. Fiecare încearcă să o ajute în măsura posibilităților, să îi găsească soluții la probleme și mai puțin să își arate disprețul sau compasiunea.
Am reușit să creăm o rețea de medici prietenoși cu care lucrăm și care sunt deschiși colaborării cu organizația noastră. Avem relații frumoase și cu unele primării, comisariate de poliție și alte instituții de stat.
Cum ați reușit să obțineți atât încrederea lucrătoarelor sexului, dar și cea a autorităților publice?
Toate aceste s-au format pe parcursul anilor, datorită încrederii reciproce pe care o oferim fiecărui partener. Astăzi facem parte din mai multe comisii teritoriale cum ar fi cea pentru protecția drepturilor copilului, împotriva violenței în familie, probleme sociale. Aceste activități ne ajută să avem acces și la alte persoane care nu fac parte din vizorul nostru, dar care sunt cu un risc sporit de a ajunge într-o populație cheie afectată, iar noi vrem să prevenim asta.
În experiența noastră profesională ne-am intersectat cu diferite foste victime ale violenței care până la urmă au comis crime ca să scape de agresori. Dacă se intervenea la timp nu ar fi ajuns la închisoare. La aceste persoane se ajunge foarte greu. Ele au pierdut încrederea în semenii lor, iar societatea i-a izolat. Este foarte greu să comunici cu acești oameni.
Ce v-a surprins cel mai mult de când sunteți implicată în acordarea de asistență angajatelor sexului?
Aș spune mai mult ce m-a alarmat. Am cunoscut cazuri când într-o familie erau trei generații de femei și fete care prestau servicii sexuale. Este vorba de bunică, mamă și fiică. Din cauza sărăciei în care trăiau aceste femei nu au văzut o altă realitate. A fost foarte greu să le explicăm că există altfel de viață.
O altă poveste ține de o beneficiară a centrului nostru care a ajuns în Germania și vrea să își schimbe sexul. Tânăra a crescut într-un mediu foarte violent în care mama și bunica ei erau lucrătoare sexuale și acum ea vrea să devină băiat pentru că numai așa crede că se va simți în siguranță.
Aceste istorii ne arată cât de profundă poate fi problema și cu ce sechele se aleg atât lucrătoarele sexului, cât și membrii familiilor acestora.
Înțeleg că prestarea serviciilor sexuale nu cunoaște limite nici măcar de vârstă.
Cea mai mică persoană care prestează servicii sexuale ne-a vizitat de curând împreună cu o mătușă. Fata are 13 ani și a fost redirecționată la un centru care acordă asistență adolescenților întrucât noi nu lucrăm cu această categorie de vârstă. Tot ce am putut face a fost să le vorbim despre riscurile la care se supun practicând sexul comercial.
Din cealaltă extremă de vârstă avem o persoană de 73 de ani care a fost anterior implicată în racolarea fetelor și a femeilor pentru prestarea de servicii sexuale. Acum aceasta este reținută, dar noi cunoaștem trecutul ei atât de prestatoare de servicii, dar și de proxenetă la nivel local.
Ce formulă legală ar fi mai adecvată pentru statutul angajaților sexului?
Din păcate, pedeapsa prevăzută de actualul Cod Contravențional nu ajută la nimic. Nu poți sancționa o persoană pentru că provine dintr-o familie vulnerabilă sau că nu-și poate găsi locul în societate, nu are nicio specialitate și niciun ban în buzunar. De ce o sancționăm pentru că nu a reușit să se adapteze sau să solicite ajutor? Că prestează servicii sexuale? Ea are nevoie de susținere, dar nicidecum să o penalizăm.
Faptul că acum discutăm despre lucrătoarele sexului deja este un semn că suntem în căutarea unei soluții. Desigur că aceasta nu le va acoperi pe toate lucrătoarele sexului. Există și persoane care și-au făcut o carieră din asta și nu trebuie să le neglijăm, dar majoritatea sunt impuse prin abuz, de sărăcie pentru a supraviețui.
Acest statut la nivel de societate le face să rămână anonime în relația cu statul. Chiar dacă ajung să beneficieze de vreun ajutor, atunci se vor regăsi în liste cu un alt statut, fie că este vorba de mame cu mulți copii sau persoane cu dizabilități. Nicidecum în calitate de lucrătoare sexuale.
Ce s-ar putea face ca să le scoatem din anonimat? Este legalizarea o soluție?
Societatea noastră nu este gata pentru o soluție atât de radicală. Pentru început se impun alte formule de lucru bazate pe asistență și suport intensiv nu doar pentru această categorie de persoane. Este nevoie de ridicat nivelul de viață și cel al educației. Avem mult de lucru la îmbunătățirea sistemelor de asistență socială și medicală. Asta va aduce un beneficiu nu doar lucrătorilor sexului, dar va ajuta și alte persoane expuse riscului să prevină o alegere greșită. Va câștiga întreaga societate. Iar legalizarea – ca soluție – este o temă pentru o lume dezvoltată în care oamenii au posibilitatea să aleagă singuri și nu impuși de sărăcie.
Poate legalizarea serviciilor sexuale să le ofere mai multă protecție lucrătoarelor sexului, așa cum susțin unii activiști?
Acum să ne gândim cu ce îi va ajuta legalizarea pe cei care sunt supuși zilnic violenței fizice, verbale sau economice. Câtă protecție vor primi copiii lăsați singuri acasă? Avem nevoie mai degrabă de o schimbare de atitudine și nu de statut. Iar asta se face mai greu și necesită mai multe eforturi. Legalizarea nu va aduce acum niciun beneficiu nimănui.
Oamenii trebuie să fie conștienți că prezența lucrătoarelor sexuale ridică mai multe probleme și nu este doar durerea acestor femei. Este nevoie de mai multă empatie, de implicare și atunci lucrurile se vor schimba.
Notă: Acest articol a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.
