Cercurile olimpice sunt unul dintre cele mai cunoscute simboluri din lume și reprezintă unitatea și prietenia între popoare prin intermediul sportului.
Cele cinci cercuri olimpice, unite între ele, simbolizează cele cinci continente ale lumii și unitatea dintre acestea, reprezentând totodată întâlnirea sportivilor din toate colțurile globului. Culorile cercurilor – albastru, negru, roșu, galben și verde – împreună cu fundalul alb reflectă diversitatea națiunilor participante, fiind prezente pe toate steagurile lumii. Fiecare ediție a Jocurilor Olimpice are propria emblemă, care îmbină simbolul celor cinci cercuri cu elemente ce ilustrează identitatea orașului și a țării gazdă, dar și particularitățile culturale ale acestora. Emblemele sunt concepute și propuse de Comitetul de Organizare al Jocurilor Olimpice.
Drapelul Olimpic
Steagul arborat în timpul Jocurilor Olimpice poartă simbolul celor cinci cercuri olimpice, încărcate de semnificația unității și a legăturii dintre continente. Pierre de Coubertin, fondatorul mișcării olimpice moderne, s-a inspirat în alegerea acestui drapel din concepțiile psihiatrului Carl Jung, care vedea în inel un simbol al continuității și al esenței ființei umane.
Motto-ul olimpic
Motto-ul oficial al Mișcării Olimpice, expresia latină „Citius, Altius, Fortius” – care se traduce prin „Mai repede, mai sus, mai puternic” – a fost propus de Pierre de Coubertin în anul 1894, odată cu fondarea Comitetului Internațional Olimpic. Deviza a fost folosită pentru prima dată la Jocurile Olimpice de la Paris, în 1924.
Un alt motto, neoficial, dar la fel de celebru, îi este atribuit tot lui Coubertin și provine dintr-o ceremonie susținută de episcopul din Pennsylvania, la Jocurile Olimpice de la Londra, din 1928: „Cel mai important lucru nu este să câștigi, ci să participi.”
Imnul Olimpic
Imnul Olimpic este interpretat în timpul arborării Drapelului Olimpic, atât la Ceremoniile de Deschidere, cât și la cele de Închidere ale Jocurilor Olimpice. Compoziția muzicală a fost realizată de Spyridon Samaras, pe versurile poetului grec Kostis Palamas. Imnul a fost auzit pentru prima dată la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Atena, în 1896, însă a devenit oficial Imnul Olimpic abia în anul 1957.
Flacăra Olimpică
Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, în Grecia, și este purtată de atleți până în orașul gazdă al Jocurilor Olimpice. Ea are un rol esențial în Ceremonia de Deschidere și rămâne aprinsă pe tot parcursul competiției. Simbolizând focul furat de Prometeu de la zei, flacăra olimpică reprezintă continuitatea dintre Jocurile Olimpice antice și cele moderne. Tradiția a fost reintrodusă în anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam.
Torța Olimpică
Torța care poartă flacăra olimpică din Grecia și până în țara de desfășurare a Jocurilor Olimpice a fost introdusă de către Carl DIEM cu ocazia controversatelor Jocuri Olimpice de la Berlin, din anul 1936. În zilele noastre, torța olimpică este aprinsă cu câteva luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice, în localitatea Olympia din Grecia. Unsprezece femei, reprezentând virginele vestale, sunt personajele unei ceremonii în care torța este aprinsă de lumina soarelui prin intermediul unei oglinzi parabolice.
După aprinderea flăcării, virginele o transmit purtătorului Torței olimpice, care va începe traseul olimpic, ce continuă până în ziua Ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice. Cei trei “stâlpi” sau cele trei principii care stau la baza desfășurării Jocurilor Olimpice sunt: sport, mediu înconjurător și cultură. Odată aprinsă, Torța Olimpică va fi purtată de mii de persoane, sportivi și personalități pe străzile țării organizatoare. De la o ediție la alta a Jocurilor Olimpice, Torța olimpică are un design nou, care ondulează principiile statului respectiv.
Mascota Jocurilor Olimpice întruchipează elementele definitorii ale țării organizatorice. Prima apariție a Mascotei Olimpice datează de la Jocurile Olimpice de la Munchen (Germania) din anul 1972. Organizatorii fiecărei ediții ale Jocurilor Olimpice aleg aceste simboluri în funcție de cultura și istoria țării gazdă și o promovează prin diferite instrumente de marketing, astfel încât pe durata Jocurilor Olimpice, Mascota să aibă popularitate.
Posterul Jocurilor Olimpice
Un afiș ori poster specific fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice, combinând, de obicei, simbolurile Olimpiadei cu elemente particulare, caracteristice orașului și țării gazdă. Trebuie să menționăm că de la prima ediție modernă a Jocurilor Olimpice, cea de la Atena 1896 și până la cea de la Rio de Janeiro din 2016, s-a utilizat o gamă foarte largă de idei și creații ale acestor afișe. Dacă la edițiile de până la 1964 se utilizau afișe foarte încărcate și colorate, după 1964, posterele au devenit mult mai simple, practice, având imaginea logoului ediției și inelele olimpice.
Jurământul olimpic este rostit de către un sportiv și un arbitru la deschiderea fiecărei ediții a Jocurilor Olimpice. Sportivul, făcând parte din echipa țării organizatoare, ține în mână un colț al drapelului olimpic, rostind cuvintele: “În numele tuturor competitorilor, promit că vom lua parte la aceste Jocuri Olimpice, respectând și supunându-ne regulilor care le guvernează, dedicându-ne sportului fără doping sau alte substanțe stimulatoare, în adevăratul spirit al sportivității, pentru gloria sportului și onoarea echipelor noastre.” Arbitrul, aparținând, de asemenea, țării gazdă, strânge în mână un colț al drapelului olimpic, rostind jurământul: “În numele arbitrilor și al oficialilor, promit că vom oficia aceste Jocuri Olimpice, respectând și supunându-ne regulilor care le guvernează, în adevăratul spirit al sportivității.”
Salutul olimpic este o variantă a salutului roman: brațul drept ridicat oblic către cer. Este un salut similar celui hitlerist, cu excepția faptului că brațul este ridicat mai sus. După cel de-al doilea război mondial s-a renunțat la acest simbol olimpic, pentru a nu fi confundat cu salutul nazist.
Ceremonia de deschidere a unei ediții ale Jocurilor Olimpice se organizează pe Stadionul Olimpic, de regulă construit special pentru acest eveniment olimpic. Ceremonia este o amplă desfășurare de resurse umane, care prin muzică, dans și teatru, este regizată în așa mod încât să relateze cultura țării în care se vor organizează Jocurile Olimpice.
Festivitatea începe cu arborarea drapelului de stat al țării organizatoare și intonarea imnului național. Unul dintre momentele de glorie pe care milioane de spectatori din întreaga lume îl urmărește la televizor, este defilarea delegațiilor olimpice pe Stadionul Olimpic. Evenimentul festiv continuă cu arborarea Drapelului Olimpic, intonarea Imnului Olimpic, discursurile oficialilor, jurământul sportivilor și arbitrilor și culmină cu aprinderea Flăcării olimpice pe Stadionul Olimpic și declararea ediției respective deschisă
