Romanița sau Mușețelul(Matricaria chamomilla) este o floare delicată, cu o istorie lungă de utilizare atât în medicină, cât și în cosmetice. Această plantă medicinală este foarte apreciată pentru proprietățile sale terapeutice. În acest articol, vom discuta despre momentul optim în care romanița crește, când trebuie strânsă pentru a o usca, precum și cele mai bune soiuri pentru utilizare.
Când crește Romanița?
Romanița este o plantă de primăvară și vară, care înflorește începând din aprilie până în august. Aceasta preferă soluri ușor nisipoase, bine drenate, și o expunere la soare, dar se poate adapta și în condiții mai umbrite. În general, romanița crește rapid, atingând o înălțime de aproximativ 20-40 cm, cu flori mici, albe, cu un centru galben.
În zonele mai reci, romanița poate să înflorească mai târziu, dar în regiunile mai calde, aceasta poate înflori mai devreme. Este important ca plantele să fie cultivate într-un mediu cu mult soare și o temperatură moderată pentru a se dezvolta corespunzător.
Când trebuie strânsă Romanița pentru a o usca?
Pentru a profita la maximum de beneficiile romaniței, este esențial să o strângi la momentul potrivit. Floarea trebuie culeasă în perioada de vârf a înfloririi, atunci când capetele florale sunt complet deschise și au o culoare galben intens. Acesta este momentul în care conținutul de uleiuri esențiale și substanțele active din floare sunt cele mai concentrate.
Este recomandat să strângi romanița dimineața, după ce roua s-a uscat, dar înainte de prânz, când soarele este încă blând. Dacă o culegi mai târziu în timpul zilei, floarea poate fi prea uscată și nu va avea aceleași proprietăți terapeutice. Evită să culegi romanița în zilele ploioase, deoarece umezeala poate afecta calitatea plantei.
După ce este culeasă, romanița trebuie uscată rapid, într-un loc uscat, umbrit și bine ventilat. Este recomandat să o așezi într-un strat subțire pe o hârtie sau într-un coș pentru a permite aerisirea. Uscarea se face de obicei într-o perioadă de 1-2 săptămâni, în funcție de condițiile de mediu. Floarea va fi complet uscată atunci când capetele florale sunt fragede și se sfărâmă ușor.
Care este cel mai bun soi de Romaniță?
Este adevărat că romanița crește adesea în mod natural, în special în câmpuri, pajiști sau grădini, fără a fi plantată de către oameni. În ceea ce privește soiul acesteia, este mai dificil să determinăm exact ce soi de romaniță avem doar pe baza aspectului plantei atunci când aceasta crește spontan, fără o etichetă sau o sursă identificabilă.
Totuși, există câteva indicii care ne pot ajuta să facem o distincție între soiurile de romaniță:
-
Aspectul general al plantei:
- Romanița germană (Matricaria chamomilla): Are o tulpină subțire, cu flori mai mici și un miros mai puternic. Este o plantă anuală și se găsește adesea în zonele de pajiște și pe marginea drumurilor.
- Romanița romană (Chamaemelum nobile): Are o tulpină mai groasă și mai puțin fragilă, fiind o plantă perenă. Florile sunt mai dense și mai mici comparativ cu soiul german, iar planta are un miros mai subtil. Crește de obicei în locuri mai adăpostite și mai puțin expuse condițiilor extreme.
-
Dimensiunea și structura florii:
- Romanița germană are flori mai mari, cu petale albe și un centru galben, având un aspect de „margaretă”. Florile sunt mai puțin dens grupate, iar planta are un miros mai pronunțat.
- Romanița romană are flori mai mici și mai dense, cu un miros mai blând. Aceasta este adesea cultivată pentru uzul cosmetic și terapeutic.
-
Durata de viață a plantei:
- Romanița germană este o plantă anuală, deci va înflori o singură dată pe an, iar la sfârșitul sezonului se usucă și moare.
- Romanița romană este perenă, adică revine în fiecare an, având o viață mai lungă și regenerându-se continuu.
Dacă romanița crește spontan în grădina ta, este posibil să fie vorba de romanița germană, care este mai des întâlnită în sălbăticie, în pajiștile și câmpiile din diverse zone. Totuși, dacă vrei să afli exact soiul, ar putea fi necesar să culegi un exemplar și să-l analizezi în detaliu sau să soliciți ajutorul unui specialist în botanica locală.
