Republica Moldova este recunoscută pentru diversitatea sa etnică. Ucraineni, ruși, găgăuzi, bulgari și alte minorități trăiesc în armonie, fiecare cu o istorie aparte. Însă în raionul Cahul, există o localitate care iese din tipare – Huluboaia, unul din puținele sate care au fost populate în mod tradițional de cehi.
Situată în partea de vest a raionului, Huluboaia a fost fondată de 20 de familii de cehi, care s-au stabilit aici după ce au cumpărat pământ de la boierul Romanenco. Inițial, aceștia locuiau în zona Ecavatoria din Crimeea, pe malul mării, dar clima umedă de acolo le afecta grav sănătatea, mai ales a copiilor. În anii 1950-1960, au aflat că în Basarabia se vinde pământ de calitate și au decis să-și încerce norocul. Boierul i-a întâmpinat cu ospitalitate și le-a vândut o veche pădure de stejari.
În locul satului exista o pădure deasă. Le-a plăcut locul, s-au înțeles cu prețul, iar bărbații au venit primii să inspecteze zona. Apoi s-au întors după familii, s-au stabilit aici și au început să-și clădească gospodăriile. Produceau și lucrau cărbune din lemn.
La început, satul purta numele „Novograd” (orașul nou), însă mai târziu a fost redenumit „Huluboaia”, de la cuvântul „hulub”, în cinstea pasiunii boierului Romanenco pentru porumbei.
Potrivit uneia dintre teoriile istorice, cehii care s-au stabilit în zonă ar fi fost urmașii husitilor – o ramură a protestantismului ceh – care, în perioada Contrareformei, căutau un refugiu pașnic.
Astăzi, Huluboaia este un exemplu viu de conservare culturală. Antonina Donea, profesoară de istorie la gimnaziul din localitate și descendentă a uneia dintre familiile fondatoare, relatează cu emoție:
„În primul rând, sunt cetățeană a Republicii Moldova, chiar dacă sunt de naționalitate cehă. Să fii ceh înseamnă să păstrezi cultura cehă, cea cu care au venit strămoșii încoace. Noi am păstrat limba cehă străveche. Dacă luăm cărțile vechi, acolo scrie în limba pe care noi o vorbim acum la Huluboaia”.
În perioada sovietică, cehii din Huluboaia nu au beneficiat de privilegii. „Străbunelul meu a fost deportat. În al doilea val de represiuni a fost declarat „culac”. A fost dus împreună cu soția sa bolnavă, care avea pneumonie și zăcea la pat. A fost deportat cu un fiu care era căsătorit și avea și el copii”, povestește Antonina.
Tot ea spune că un ceh a fost președinte al unui colhoz mare format din trei sate: Lucești, Tătărăști și Huluboaia. „Cehii ocupau funcții înalte. Doi unchi de-ai mei erau agronomi. Satul e rus – în perioada sovietică se punea accent pe limba rusă. Ne este greu să învățăm altă limbă. Dar atitudinea față de cehi nu s-a schimbat”.
Limba, obiceiurile, costumele tradiționale și chiar farfuriile pictate sau leagănele sculptate din lemn amintesc de Cehia veche, cea care astăzi și-a pierdut o parte din tradiții. Huluboaia păstrează inclusiv dulciurile cehe specifice – prăjituri, strudele cu mac și rulouri mici din aluat dulce, pregătite cu migală.
Un alt element inedit care diferențiază această comunitate este sărbătoarea „Posvițenie” – o tradiție arhaică păstrată doar în acest colț al Moldovei. În Evul Mediu, ritualul implica aruncarea unui berbec de pe o înălțime, considerat țapul ispășitor pentru toate relele din an. În Huluboaia, acest obicei a fost adaptat și simbolizat prin sacrificiul unui cocoș.
„În această zi se adună un grup de flăcăi la casa unei fete de măritat și fură un cocoș. A doua zi, merg din casă în casă. Copiii și tinerii leagă de cocoș câte o panglică și îi dau bani de ciuboțele. La final, banii sunt împărțiți între tineri sau se procură ceva pentru sat”, explică Antonina Donea.
Totuși, de câțiva ani, în Huluboaia nu s-a mai sacrificat niciun cocoș. Profesorii din sat promovează o abordare mai umană: „Pedeapsa capitală a cocoșului a fost înlocuită cu exilul”.
„Ziua Cocoșului” sau „Posviceni” are loc la finalul sezonului agricol, când oamenii „pun pe seama cocoșului” tot ce s-a întâmplat rău în anul care a trecut – într-un mod simbolic și cu umor.
În sat locuiesc astăzi cehi, bulgari, găgăuzi, ucraineni și moldoveni. Comunitatea este unită, iar fiecare etnie își respectă tradițiile. Se sărbătorește „Capra” și Anul Nou în stil moldovenesc, iar cultura cehă se împletește armonios cu cea locală.
Filip Iurașco, conducătorul fanfarei din sat, spune că „Huluboaia s-a dezvoltat datorită aducerii culturii europene. Ne place că există diferențe între cântecele populare cehe și cele moldovenești sau europene”.
Astfel, satul Huluboaia rămâne nu doar un punct geografic pe hartă, ci un adevărat tezaur etnocultural al Republicii Moldova – o fereastră către trecut, unde limba, obiceiurile și spiritul unei comunități au rămas vii, nealterate de trecerea timpului.
