Delia Lupașco este o tânără originară din Republica Moldova, municipiul Cahul, care, de patru ani, își construiește parcursul personal și profesional la București. Mutată în capitala României pentru studii, Delia vorbește deschis despre procesul de adaptare, diferențele culturale, viața de student, provocările financiare, dar și despre visul de a trăi din artă. În acest interviu, aflăm ce a determinat-o să aleagă Bucureștiul, cum îmbină munca cu studiile și ce sfat are pentru tinerii care își doresc să plece, dar încă ezită.
— Pentru început, spune-ne câteva lucruri despre tine. Cine este Delia Lupașco?
„Mă numesc Lupașco Delia și deja de 4 ani locuiesc la București. M-am mutat în 2022, venind la studii aici și pot spune că e orașul în care m-am regăsit.
Calitățile mele? Sunt un om entuziasmat și dornic de a crește mereu. Am grijă să mă înconjor cu oameni buni și dornici de prosperitate, care îmi sunt prieteni și familie. Îmi place frumosul, de aceea fotografiez, cânt, merg la teatru, concerte, călătoresc și altele pentru a mă încărca cu inspirație și stare de bine. Cred în faptul că fiecare din noi are o misiune în viața sa pentru a face pământul un loc mai bun de trăit pentru generații și generații în viitor, de aceea, încet încet, contribui și eu la acest aspect.”
— Cum au fost primele tale zile în București? Îți amintești starea ta emoțională?
„Primele zile au fost un amalgam de emoții: mândrie, pentru că reușisem să fiu admisă la facultatea dorită, dar și frică, fiindcă nu cunoșteam pe nimeni, orașul îmi era străin și nici nu știam exact cum să ajung la facultate. A trebuit să ies din zona de confort, dar tocmai pentru asta am ales să plec în necunoscut.
Mi-a fost greu și din cauza dorului de familie și a confortului de acasă. Totuși, aceste emoții, chiar dacă mai puțin plăcute, au stimulat în mine creșterea și adaptarea la un nou stil de viață. Am iubit instant acest oraș, pentru că este extrem de divers cultural, arhitectural și extracuricular. M-am plimbat mult ca să îl cunosc, mergeam în locurile despre care citisem la școală, unde s-a scris istorie, unde își petreceau timpul scriitorii români. Îmi oferea o libertate de alegere.”
— De ce ai ales anume Bucureștiul și la ce facultate ai decis să mergi?
„Nu am stat să analizez foarte multe variante. Știam încă din gimnaziu că voi merge la București, pentru că îmi doream să fac studiile în afara Republicii Moldova, dar nu la mii de kilometri distanță.
În clasa a XII-a a început forfota cu întrebarea «ce faci după liceu?», iar atunci am făcut un research al opțiunilor. Oscilam între jurnalism, geografie, actorie și comunicare. Într-un final, am ales SNSPA – Facultatea de Comunicare și Relații Publice.”
— Cum a fost integrarea în colectiv: colegii de facultate și viața de cămin?
„Eram singura basarabeancă din grupă și de fiecare dată mă dădea de gol accentul, pe care la un moment dat încercam să-l ascund. Ulterior mi-am dat seama că este un atu și l-am păstrat cu mândrie, ca parte a identității mele și a culturii moldovenești.
Colectivul universitar este foarte diferit de cel din liceu, mai ales într-o țară nouă, însă am reușit să-mi creez relații strânse cu oamenii cu care rezonam. Cele mai frumoase prietenii le-am creat datorită căminului. Acolo am cunoscut oameni din domenii diferite, iar acest lucru ne oferă o diversitate mare și un networking valoros.”
— Când ai început să muncești și cum ai combinat munca cu facultatea?
„Pe parcursul celor trei ani de studii nu am avut un job stabil. Mergeam la filmări pentru reclame, filme sau sesiuni foto. După anul doi de facultate am participat în programul Work and Travel în SUA, unde am câștigat primii bani serioși și cred că atunci m-am maturizat foarte mult și am devenit independentă.
Abia în vara anului trecut, în timp ce scriam licența, am început primul job într-o agenție de presă, iar din toamnă au apărut și alte proiecte. Îmi place să am un stil de viață dinamic și reușesc să combin munca cu orele de masterat. Consider că am fost norocoasă să nu fiu nevoită să lucrez full-time în timpul studiilor și să mă pot concentra pe hobby-uri care, între timp, au devenit profesie.”
— Care sunt, în opinia ta, diferențele dintre tinerii din București și cei din Cahul? Ce pot învăța unii de la alții?
„Este o diferență atât culturală, cât și intelectuală. În Moldova, cultura și educația au fost influențate mai mult de est, pe când în România se simte puternic influența vestului. Vorbim diferit, avem glume diferite, stiluri diferite, valori și idei uneori polare.”
— Care este visul tău și de unde vine pasiunea pentru fotografie?
„Visul meu este să pot trăi din artă.
Pasiunea pentru fotografie a apărut în adolescență, când am primit primul aparat foto. Mă inspiram din Pinterest, Instagram, din natură, din istoriile oamenilor și din familia mea. Lumina mă ajuta să văd lumea în ipostaza ei cea mai frumoasă. Practicam mult, împreună cu prietenele mele, încercând idei noi prin diferite locații din oraș. Încercam mereu să venim cu ceva diferit, fără frica de a ieși din tipare.”
— Unde te vezi în viitor?
„Am multe vise de realizat. Unul dintre ele este să am o emisiune de travel, unde aș putea îmbina două dintre cele mai mari pasiuni ale mele: călătoritul și capturarea lumii prin obiectivul camerei.”
— Ce sfat ai pentru tinerii care își doresc să plece la studii în București, dar le este teamă?
„Singurul sfat este să încerce. Sunt create toate condițiile pentru ca un tânăr să își poată construi o carieră în orice domeniu. Temerile sunt firești, dar nu vom fi niciodată mai tineri și mai maturi decât suntem acum, așa că trebuie să profităm de oportunități.”
— Cum este situația financiară pentru un student la București? Este greu să te întreții?
„Ca student etnic român, statul oferă o bursă lunară fixă pentru studenții pe locuri de buget cu bursă, iar căminul are reduceri. Activitățile extracurriculare sunt foarte diverse și majoritatea sunt student-friendly. Există multe joburi part-time și full-time, în funcție de programul facultății. De asemenea, sunt disponibile programe de schimb precum Erasmus+, care oferă burse. Fiecare, în funcție de aspirațiile sale, își croiește drumul.”
Mevșa Olga, Reporter:
„Povestea ta, Delia, este una despre asumare, adaptare și dorința de a evolua. Experiența ta este un exemplu real, precum că plecarea de acasă nu înseamnă pierdere, ci descoperire, iar curajul de a face un pas înainte poate deschide drumuri noi pentru tinerii care încă ezită. Succese mari!”
