În inima orașului Cahul, într-o clădire modestă, dar plină de istorie, își desfășoară activitatea Comunitatea Evreilor — una dintre cele mai vechi și mai unite comunități din sudul Republicii Moldova. Clădirea poartă în pereții săi memoria fostei sinagogi, martoră tăcută a vremurilor în care viața evreiască pulsa cu forță și speranță înainte ca istoria să fie zguduită de război.
Astăzi, această comunitate este condusă cu grijă și devotament de Semion Davîdovici Bronștein. Cu voce caldă, dar plină de emoție, acesta își amintește de vremurile în care, imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, comunitatea a renăscut oficial, sub inițiativa antreprenorului Zeiman Semion Șmelevici. Prima adunare a fost un moment impresionant: peste 800 de persoane s-au adunat într-o sală destinată la jumătate din acest număr.
Timpul a trecut, iar dintr-o comunitate numeroasă, astăzi au mai rămas doar 82 de suflete, dintre care 20 sunt copii. Mulți au plecat, unii spre Rusia, alții în Israel, în căutarea unei vieți mai bune. Cei rămași au păstrat însă nealterate tradițiile și spiritul de unitate. Indiferent de originea partenerilor de viață, fie că sunt moldoveni, găgăuzi sau ruși, toți membrii formează o adevărată familie extinsă, unde respectul pentru valorile evreiești și pentru istoria comună este mereu prezent.
Viața comunității se învârte în jurul calendarului evreiesc, cu sărbători mari și mici care adună de fiecare dată întreaga suflare a comunității. Fiecare Șabat este o ocazie de a păstra vie tradiția, iar amintirea trecutului este respectată cu o deosebită grijă, mai ales prin comemorarea victimelor Holocaustului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste o mie de oameni, dintre care aproape 900 erau evrei, și-au găsit sfârșitul în zona Cahulului. Martorii vremii povestesc despre barăcile împrejmuite cu sârmă ghimpată, păzite de câini, în care oamenii erau închiși înainte de a fi trimiși spre moarte. Locul acestor tragedii este astăzi marcat de un monument, unde membrii comunității depun flori și pietricele în semn de respect și neuitare.
Un alt loc important pentru comunitate este cimitirul evreiesc, îngrijit cu devotament, simbol al continuității și al respectului față de înaintași. Iar printre tradițiile dragi sufletului evreiesc se numără și matza — pâinea simplă, coaptă odinioară sub soarele deșertului, simbol al libertății și al rezistenței.
Pentru Semion Bronștein, evreimea nu este doar o moștenire culturală, ci și o parte esențială din viața personală. Fiica sa urmează studiile într-o școală evreiască din Israel, continuând astfel firul identității într-o lume modernă, dar încă marcată de provocări.
„Cel mai important lucru pentru noi este să fie pace. Peste tot.” — mărturisește, domnul Simion.
