Una dintre cele mai cunoscute tradiții din spațiul sărbătorilor este masa de a doua zi după nuntă, unde vedeta meniului este zeama de găină.
Nunta, în tradiția populară, ținea până târziu în noapte și presupunea multă mâncare și băutură. A doua zi, „masa de a doua zi” (numită și ciorba miresei, masa mirelui sau masa de potolire) era menită să refacă organismul după oboseala și excesele de la ospăț. Zeama de găină, ușoară și hrănitoare, era considerată „leacul” perfect după petrecerea îndelungată.
A doua zi după nuntă, la masa cu zeamă participau rudele apropiate, nașii și prietenii, într-un cadru mai restrâns și mai relaxat decât la nuntă. Era un moment de socializare și de mulțumire adresată celor care au contribuit la organizarea evenimentului, dar și un prilej de a rememora întâmplările din ziua precedentă.
Zeama (ciorba) de găină, preparată de obicei dintr-o găină de casă, are și o simbolistică aparte. Găina era asociată cu fertilitatea, bunăstarea și viața de familie, iar masa de a doua zi marca intrarea mirilor într-o nouă etapă — viața în doi. Consumul împreună al acestei mese semnifica și începutul unei vieți gospodărești, în care mâncarea „de casă” devine parte a noii familii.
În multe zone, acest obicei este numit potolirea nuntașilor — adică o masă de încheiere a petrecerii, unde se „sting” emoțiile și oboseala nunții. Zeama caldă avea rolul de a „liniști” organismul și atmosfera după veselia tumultoasă a evenimentului.
Astfel, zeama de găină nu este doar un preparat menit să „dreagă” oboseala, ci și un simbol al unității și al noilor începuturi, care încheie într-un mod cald și intim celebrarea căsătoriei.
