S-a stins din viață marele compozitor moldovean Eugen Doga. Anunțul trist a fost făcut astăzi, 3 iunie, de deputatul PAS Natalia Davidovici, pe pagina sa oficială de Facebook.
Eugen Doga s-a născut pe 1 martie 1937, în satul Mocra, din regiunea Transnistria a Republicii Moldova. A fost unul dintre cei mai importanți creatori de muzică ai Moldovei, recunoscut la nivel național și internațional, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei din 1992.
A studiat la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” și Conservatorul de Stat din Chișinău, apoi la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”. A început cariera ca violoncelist și a devenit profesor, apoi un compozitor prolific, cu lucrări în muzică de estradă, de film și balet.
Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numără cântece precum „Curcubeul alb”, „Primăvara omenirii” și muzica pentru peste 200 de filme, inclusiv „Lăutarii” și „Șatra”. A contribuit și la muzica filmelor de animație moldovenești, cum ar fi „Maria Mirabela”.
Pe lângă activitatea artistică, Eugen Doga a avut o implicare politică importantă: a fost deputat în Sovietul Suprem al R.S.S. Moldovenești, în primul Parlament al Republicii Moldova și a pledat pentru integritatea teritorială a țării în contextul conflictului transnistrean.
În semn de apreciere pentru contribuțiile sale, strada Alexandru Diordiță din Chișinău a fost redenumită în strada Eugen Doga. A fost distins cu numeroase ordine și premii, inclusiv Ordinul Republicii Moldova, Ordinul „Steaua României” și premii de stat atât în Moldova, cât și în Uniunea Sovietică.
Eugen Doga a fost un simbol al culturii moldovenești, iar moștenirea sa va rămâne vie în inimile celor care iubesc muzica și arta.
Comunicatul Ministerului Culturii:
Tristă zi de vară pentru neamul românesc. Dumnezeu ni l-a luat la el pe Eugen Doga...
Când, în mod firesc, ar fi trebuit să celebrăm viața, ne luăm rămas-bun de la cel care a transformat sunetul în lumină: compozitorul, pedagogul, omul de cultură Eugen Doga. A plecat în tăcerea cerească cel care ne-a făcut cunoscuți în lume prin muzica sa nepământeană, vibrând între Eminescu și lacrimă, între vals și eternitate.
Născut la 1 martie 1937, în satul Mocra de pe malul stâng al Nistrului, Eugen Doga a trăit sub semnul renașterii și al creației. Încă din copilărie, și-a descoperit chemarea în sunetele naturii și în poveștile muzicale ale locurilor natale, pe care le-a purtat mereu în suflet. De la o vreme, era trist de ziua sa, pentru ca în prima zi de primăvară, în ziua lui, Dumnezei i-a luat-o în împărăția sa pe mama... A plecat ca un copil cuminte, la început de vară.
E anotimpul în care se vor întâlni...
Cu pașii desculți, dar cu inima plină, a pornit spre Chișinău pentru a învăța muzica – și nu s-a mai oprit niciodată. A fost elev, apoi profesor, orchestrator, compozitor, mentor și creator de lumi sonore. De la corul copiilor orfelinatului până la marile scene ale lumii, muzica lui Eugen Doga a adus speranță, noblețe și armonie.
A compus peste 200 de lucrări pentru film și teatru, zeci de piese simfonice, romanțe, lieduri și valsuri nemuritoare. Valsul său, compus pentru Iubita și tandra mea fiară, (film regizat de Emil Loteanu), e considerat de UNESCO una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX și a însoțit ceremoniile internaționale și sufletele a milioane de oameni.
A fost decorat, a fost aplaudat, i s-au tradus melodiile în sute de limbi – dar a rămas mereu același om simplu, senin, modest și dedicat. Muzica sa deschidea dimineați în metroul din Moscova și marca seri pe cele mai mari scene mondiale, iar vocea sa caldă deschidea inimile celor mici la întâlnirile cu elevii și publicul. Întodeauna mergea la întâlniri cu elevii din orice școală din țară.
„Familia este portul meu originar”, spunea Maestrul. În jurul său, familia a fost o ancoră tăcută și un sprijin constant. Soția sa, Natalia, i-a fost îngerul păzitor, iar fiica sa, Viorica, i-a dus și cu siguranță va duce mai departe, lumina, în altă formă de artă – filmul documentar.
Eugen Doga nu e doar compozitorul unei națiuni – e artistul universal al sufletului. Va rămâne mereu punte sonoră între clasic și contemporan, între inimă și univers. Moldova toată va suna cum a vazut-o!
Astăzi, când notele sale rămân suspendate în aer, când valsurile lui se aștern peste amintire, îi spunem cu durere, dar și cu recunoștință: Drum lin, Maestre! Să-ți fie eternă amintirea, acolo unde ai plecat să compui muzică pentru Dumnezeu...
