Legenda Babei Dochia este una dintre cele mai iubite povești din mitologia românească, ce simbolizează conflictul dintre iarnă și primăvară. Se spune că Baba Dochia, o femeie bătrână și capricioasă, trăia pe un munte și, în fiecare an, își arăta puterea și voința prin intermediul vremii. Ea urca pe munte purtând coșuri pline cu haine, simbolizând iarna, care nu voia să cedeze locul primăverii.
Pe măsură ce luna martie avansa, Baba Dochia, din dorința de a prelungi iarna, îmbrăca mai multe straturi de haine. Fiecare strat simboliza o zi din luna martie, iar pe măsură ce vremea devenea mai caldă, Baba Dochia, incapabilă să renunțe la iarnă, continua să adauge haine. La final, însă, când primăvara a venit brusc și cu putere, Baba Dochia, obosită de căldură, s-a prăbușit sau a fost transformată într-o piatră, simbolizând astfel înfrângerea iernii.
De-a lungul vremii, legenda Babei Dochia a evoluat și s-au născut numeroase variante, fiecare cu trăsături specifice regiunilor sau cu elemente proprii ale culturii populare.
1. Baba Dochia și cei 9 coși
În această variantă, Baba Dochia este însoțită de 9 coși, care simbolizează cele 9 zile capricioase ale lunii martie. Fiecare coș adăugat reprezenta o zi a lunii, iar Baba Dochia, în neputința ei de a accepta schimbarea vremii, îmbrăca fiecare coș pe rând. La final, când iarna s-a topit, Baba Dochia, neputând să facă față căldurii, a dispărut.
2. Baba Dochia și fiica ei
Într-o altă variantă, Baba Dochia are o fiică sau o nepoată, care, spre deosebire de ea, este blândă și iubitoare. Când fiica se căsătorește, Baba Dochia se simte trădată și decide să urce pe munte, încercând să întârzie venirea primăverii. Ea îmbrăcă mai multe straturi de haine pentru a simboliza iarna, dar, în final, primăvara o înfrânge.
3. Baba Dochia și capriciile vremii
O variantă a legendei pune accent pe capriciile vremii din martie. Baba Dochia, cunoscută pentru încăpățânarea ei, continuă să poarte hainele groase, chiar și atunci când vremea începe să se încălzească. Ea este învinsă de forțele naturii, iar în final, se prăbușește de oboseală, simbolizând sfârșitul iernii și venirea primăverii.
4. Baba Dochia și transformarea în piatră
O altă variantă spune că, după ce Baba Dochia ajunge pe vârful muntelui și cedează în fața căldurii, ea nu moare, ci este transformată într-o piatră mare care rămâne acolo. Această piatră ar fi simbolul iernii care nu vrea să plece, dar care se lasă înfrântă de primăvară. Piatra ar fi un semn al tradiției și al conflictului dintre cele două anotimpuri.
5. Baba Dochia și Sfânta Mărie
În unele variante ale legendei, Baba Dochia este asociată cu o figură religioasă, cum ar fi Sfânta Mărie, care aduce cu sine primăvara. Conflictul dintre Baba Dochia și Sfânta Mărie reflectă, într-o formă simbolică, lupta dintre iarnă și primăvară, iar în final, primăvara înfrânge definitiv iarna.
Indiferent de varianta aleasă, legenda Babei Dochia rămâne o poveste emblematică a folclorului românesc, ce reflectă atât capriciile vremii din martie, cât și speranța în renașterea naturii și în triumful primăverii asupra iernii. În fiecare poveste, Baba Dochia simbolizează iarna care se încăpățânează să rămână, dar care, în cele din urmă, cedează în fața puterii naturii și a ciclului anual al anotimpurilor. Astfel, această legendă adaugă un strat de magie și înțelepciune populară la tradițiile și obiceiurile din luna martie, făcând din 1 martie o zi de sărbătoare și un prilej de bucurie.
