În municipiul Cahul, aproximativ 600 de gospodării s-au conectat în 2025 la noul sistem de canalizare finanțat de UE și Germania. Împreună cu Igor Perju, specialist în conectarea la canalizare, am mers să vedem cum s-au schimbat viețile acestor oameni.
Igor Perju oprește mașina lângă două blocuri din satul Cotihana, raionul Cahul, și arată cu degetul spre valea de lângă sat, de parcă ar trasa o linie pe hartă. Murdară, aproape albicioasă, apa curge în josul văii. Mirosul care vine de la sursa de apă e puternic, cu iz pe putrefacție. Localnicii trec zilnic pe lângă acest pârâu - deși știu care e sursa mirosului, oamenii s-au obișnuit cu el.
Igor este angajat în cadrul Proiectului investițional amplu de aprovizionare cu apă și canalizare , finanțat de Germania și UE. „Apa vine de la ambele blocuri, se adună într-o fosă septică privată și se varsă pe traseu,” explică Igor. Aici se adună apa de la bucătărie, baie, WC, care se varsă apoi la vale și ajunge „direct în izvoare și lacuri”.
Deșeurile ajung în sursele de apă
Elena, locuitoare a satului Cotihana, știe despre aceste deversări din propriile observații. Femeia arată spre asfaltul ud și povestește despre consecințele acestei instalații improvizate: „Nu e normal!”, exclamă ea, ridicând din umeri. „Copiii se joacă pe aici.” Familia ei tocmește o mașină specială care să golească fosa, dar nu toți vecinii fac la fel: „unii o scot, alții o lasă să curgă.”
Alesea, o locuitoare din scara vecină, rezumă totul într-un cuvânt: „Miroase”. Dar pericolul apelor murdare nu se rezumă la mirosul neplăcut: când deșeurile ajung în pământ, ele rămân în sol și se întorc în agricultură, se scurg în apele subterane, iar vara, se simt în aer - căldura intensifică mirosul, pe care evaporarea îl face „irespirabil”. De la urât mirositoare, apele cu reziduuri devin de-a dreptul periculoase.
Astfel de situații fac parte din munca obișnuită a lui Igor, care merge în satele din Cahul ca să-i convingă pe oameni să se racordeze la noul sistem de canalizare.
Proiectul este una dintre cele mai mari investiții în apă și canalizare din Moldova: granturi din partea Germaniei și a Uniunii Europene, o stație nouă de epurare și extinderea rețelelor, toate având aceeași miză - îmbunătățirea sănătății publice, a mediului și a condițiilor de trai a zeci de mii de oameni din raion. În mai 2025, proiectul, cofinanțat de Germania (41,5 milioane de euro) și UE (12,9 milioane de euro), finanțat prin Banca de Dezvoltare Germană KfW, era realizat în proporție de 70%, iar autoritățile pregăteau următoarea etapă: lucrări noi pentru rețelele de apă și canalizare în satele Crihana Veche și Cotihana.
În 2025 au fost lansate lucrări care prevăd construirea a circa 85 km de rețele de apă și canalizare, conectarea a cinci stații de pompare, a două rezervoare de apă, instalarea a 8.000 de contoare inteligente și modernizarea facturării. Dar munca nu se oprește aici.
Igor crede că, fără conectarea gospodăriilor, o parte din ape rămân în sol sau ajung unde nu trebuie. Pentru el, soluția e simplă: apa trebuie întoarsă înapoi în sistem, ca să poată fi tratată.
Pe hârtie, în municipiul Cahul au fost predate 2.020 de conexiuni, însă doar 610 gospodării sunt conectate. Această rată joasă a conectării nu vine din nepăsare, ci e un amestec din mai mulți factori: case nelocuite, gospodării cu fose, amânări, chiriași, sau situații tehnice unde conectarea nu se face ușor.
„Foarte greu era înainte”
E o dimineață rece de decembrie, iar Igor Perju merge din poartă în poartă prin satele din Cahul, cu o mapă de hârtii și un teanc de broșuri în mână. Se oprește din când în când lângă un capac de canalizare, îl ridică și declară scurt: „Aici nu-i conectat”. După aceste verificări, începe munca care nu se vede pe fotografiile de șantier - explicații, proceduri, contracte și discuții cu localnicii.
Igor deschide una din porți și arată spre o gospodărie îngrijită, cu grădină și animale. Un cuplu de vârstnici locuiește aici de mai bine de 40 de ani și a trecut prin multe greutăți, inclusiv lipsa canalizării.
Doamna Valentina Cioroi, în a cărei gospodărie intrăm, explică cum era înainte: o groapă „făcută special”, unde apa se aduna, se umplea, apoi chemau cisterna - „plătim și curățăm” - și o luau de la capăt.
Schimbarea acestui sistem învechit nu e un slogan, ci o schimbare reală: mai puțină mizerie, mai puține drumuri după mașina care evacuează, mai puțin stres. „Foarte greu era înainte. Amu-i de trăit, să vă spun cinstit”, zice Valentina. Pentru ea, ideea de „viață normală” se leagă de ceva concret: munca zilnică care le asigură traiul și nouă guvernare care aduce posibilități noi în țară.
Doamna Valentina nu romantizează schimbarea și e de părere că nimic nu vine gratis. „Clar că e mai scump”, exclamă femeia. Pentru ea, e de la sine înțeles că trebuie să plătească pentru un serviciu. Ea vrea să-și asigure o viață mai curată și mai liniștită: „Nimeni nu-ți dă nimic degeaba. Eu nu-mi închipui să nu plătesc.”
Pentru multe familii, însă, o astfel de decizie ia în calcul și costurile lunare mai mari. Doamna Eugenia, o locuitoare din Cahul care s-a racordat la noul sistem, trăiește împreună cu soțul și fiul și plătește în prezent aproximativ 220 de lei pentru apă pe lună. La început, nu a înțeles pe deplin ce schimbă canalizarea în viața de zi cu zi, dar a decis, totuși, să se conecteze. Pentru serviciul de canalizare, explică Igor, cheltuiala suplimentară ar fi de circa 100 de lei pe lună.
În comparație, întreținerea unei fose septice înseamnă cheltuieli repetate și multă incertitudine: golire periodică, mirosuri, improvizații și riscul ca apele uzate să se infiltreze în sol sau în pânza freatică. Igor Perju spune că tocmai asta încearcă să elimine rețeaua nouă. Apele uzate sunt tratate în stații specializate, iar conectarea la sistemul centralizat devine „cea mai modernă, igienică și ecologică soluție” pentru gospodării.
Partea invizibilă a conectării
Munca lui Igor nu vine să „promoveze” canalizarea, ci să o pună pe roate. El bate la porți, lasă flyere când nu răspunde nimeni și se oprește la capacele de canalizare ca la niște puncte de control: „Aici nu e conectat. Noi trebuie să verificăm fiecare beneficiar, sunt unii conectați fără documente.” Când îi găsește, notează și împinge cazul spre normalizare, „ca ei să depună cerere și să încheie un contract de prestare a serviciului”, explică Igor.
Pentru el, partea complicată nu este să arate pe unde merge conducta, ci să facă procedura cât mai pe înțelesul oamenilor. „Mergem la fiecare beneficiar în parte. Unora le explicăm de la A la Z: ce procedură trebuie să urmeze, ce documente trebuiesc, cât trebuie să achite și cine poate face lucrările de conectare interioară”, spune Igor.
Pentru cei care vor să se racordeze, pașii sunt clari: cererea se depune la S.A. „Apă-Canal Cahul”, apoi urmează achitarea taxei de conectare și programarea inspecției tehnice. După inspecție se eliberează avizul de racordare și ordinul de execuție, iar la final se semnează contractul și se încheie racordarea.
Un alt impediment, spune Igor, e că oamenii găsesc scuze ca să amâne conectarea. „Dacă ar fi ca lumea să lucreze, le-ar lua doar o zi să se conecteze”, spune indignat. În schimb, în unele cazuri, oamenii se scuză că depind de vecini. În altele, că s-au apucat să sape cu lopata, nu le-a reușit, și trebuie chemată o mașină, ceea ce amână și mai mult lucrările.
Deseori au loc întârzieri legate de conectare, iar Igor enumeră calm și alte cauze: oamenii amână fiindcă „solicită al doilea contor” (pentru apa folosită în grădină), se tem de costuri sau spun că „așa au trăit toată viața”.
Dar Igor insistă că nu e vorba doar de o viață mai confortabilă, ci și de una mai sănătoasă: „Vrem să luăm apa înapoi la prelucrare, la stația de tratare, mai ales că în gospodării se folosesc detergenți și e multă chimie.” Iar dacă apar situații complicate din punct de vedere tehnic, Igor promite că oamenii nu rămân singuri în fața problemelor: „Venim cu inginerii și analizăm care e cel mai optim mod să se conecteze.”
Pe scurt, conectarea înseamnă trei lucruri pe care oamenii le simt imediat: mai puține mirosuri și griji în curte, mai puține riscuri de contaminare a solului și apelor, și un serviciu automat, fără „îngrijire” permanentă. Igor mai adaugă un detaliu pragmatic: o casă cu utilități complete „devine mai valoroasă și mai ușor de vândut/închiriat”.
Când explicațiile nu sunt suficiente, Igor scoate broșura, pe care o vede ca pe un instrument de teren, nu de promovare. Arată un desen și spune direct: „Efectul negativ de la deversarea apelor reziduale în pământ este moartea cetățenilor.” Întrebat cine a făcut imaginea, răspunde fără să se ascundă: „Desenul l-am luat de pe internet, dar întreaga broșură am făcut-o eu.”
E o declarație dură, dar intenția lui e să scoată la iveală o problemă invizibilă: ce nu intră în sistem, rămâne în sol, se întoarce în apă și, la final, în viața de zi cu zi a oamenilor. Pentru Igor, indicatorul real al reușitei rămâne unul singur: dacă gospodăria acceptă conectarea și apa uzată intră, în sfârșit, în sistem.
Informații suplimentare:
Dacă cineva vrea să se racordeze sau are nevoie de explicații suplimentare (acte, pași, costuri, verificări tehnice), informația poate fi obținută direct de la operator și de la echipa proiectului:
S.A. „Apă-Canal Cahul” – tel. +(373) 299-22000, adresa Strada 31 August 1989 1, mun. Cahul, email:
Pentru întrebări despre proiect:
tel. +(373) 69 115 542 și paginile „Aprovizionare cu Apă și Canalizare în raionul Cahul” pe rețelele de socializare.
