Într-o eră a comunicării digitale, granița dintre opinie și infracțiune devine tot mai greu de trasat. Avocatul Sergiu Lefter oferă răspunsuri clare într-un interviu amplu despre drepturile tale și limitele legale ale exprimării.
Libertatea de exprimare este unul dintre pilonii fundamentali ai oricărei societăți democratice. Este consacrată în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în numeroase tratate internaționale. Cu toate acestea, acest drept nu este nelimitat.
Există o linie fină — uneori aproape invizibilă — între exercitarea legitimă a dreptului la opinie și momentul în care cuvintele rostite sau scrise devin calomnioase, injurioase sau se transformă în acte de persecuție. Iar în practică, tot mai mulți oameni se confruntă cu această dilemă, fie ca victime, fie ca autori involuntari.
Într-un interviu amplu, avocatul Sergiu Lefter clarifică aceste concepte și oferă repere esențiale pentru oricine dorește să înțeleagă unde se termină dreptul de a vorbi liber și unde începe răspunderea juridică.
Persecuția este un concept care acoperă o gamă largă de comportamente — de la hărțuirea repetată până la urmărirea sistematică a unei persoane. Avocatul Sergiu Lefter explică faptul că nu orice neplăcere sau conflict interpersonal constituie persecuție în sens juridic.
Pentru ca un comportament să fie calificat drept persecuție (hărțuire) în sens penal, trebuie îndeplinite, de regulă, mai multe condiții:
- Caracterul repetitiv — nu este vorba despre un incident izolat, ci despre un tipar de comportament.
- Intenția de a intimida, controla sau speria victima.
- Impactul real asupra victimei — generarea unei stări de teamă, anxietate sau afectarea libertății de acțiune.
