Într-o societate adesea fragmentată de criterii geopolitice sau etnice, povestea lui Piotr Curdov, un antreprenor originar din satul Aluatu, raionul Taraclia, domiciliat în Cahul, vine ca o palmă morală și un manifest pentru adevărata incluziune socială. Cu o experiență de peste 30 de ani în afaceri, acesta demonstrează că respectul nu se cerșește și nici nu se impune prin legi, ci se construiește, cărămidă cu cărămidă, prin fapte și integritate.
Pentru Piotr Curdov, motorul întregii sale parcursuri de viață a fost un refuz categoric al neputinței. Născut în sudul Moldovei, un spațiu multicultural prin excelență, el a înțeles rapid că dificultățile economice nu aleg comunitățile în funcție de limba vorbită. Incluziunea socială, în viziunea sa, începe de la acceptarea unei realități comune: vulnerabilitatea ne unește, dar tot ea ne poate mobiliza.
„De mic copil am urât sărăcia. Rău trăiesc toți, indiferent de etnii. Trebuie să ne debarasăm de ideea că cineva trebuiește să ne dea. Mă numesc Piotr Curdov, sunt băștinaș din satul Aluatu, raionul Taraclia. Sunt antreprenor cu o experiență de circa 30 de ani de zile. Niciodată nu m-am gândit că o să devin locuitor al orașului, dar asta mi-a fost soarta. De mic copil am urât sărăcia și am visat la un trai mai bun. Acuma mi se pare că și mai mult au dispărut diferențele astea, mă refer în cazul dat de etnie, da? Gândesc că o bună parte aparține fiecăruia dintre noi. Deci dacă vrei să fii stimat, trebuiește să stimezi în primul rând tu. Și în țara respectivă, când oamenii trăiesc rău, hai să spunem, nu bine, da? Deci rău trăiesc toți, indiferent de etnie, fie bulgari, găgăuzi, jidani, ruși, ucraineni.”
Tranziția de la sat la oraș și integrarea într-o comunitate nouă nu au fost lipsite de etichete. În primele etape ale activității sale, Cordov s-a lovit de suspiciunile și stereotipurile celor din jur, o barieră invizibilă cu care se confruntă mii de cetățeni din minoritățile etnice sau din mediul rural atunci când încearcă să își schimbe statutul social.
„Când am venit de la început în oraș, socotiți îs peste 30 de ani de zile, se mai întâlneau: „Cine-i? A, Curdov! Hoțul acela, banditul acela, acela a făcut aceea.” Deci, plângea sufletul în mine. Și atunci-s două opțiuni, da? Să umbli la fiecare și să încerci să-i demonstrezi că nu ești așa cum te vorbesc... dar pe rusește se spune: „Na kajdîi rotocek ne nakineș platocek” (Nu poți pune batistă pe fiecare gură). Sau să-ți sufleci mânicile și pas cu pas, step by step, să demonstrezi nu prin vorbe, dar prin fapte că nu-i așa. Firma mea... convingerea mea e că calea a doua a avut succes.”
Privind spre peisajul politic și social din Republica Moldova și din întreg spațiul ex-sovietic, antreprenorul constată lipsa unui numitor comun, a unui proiect de țară capabil să unească cetățenii dincolo de doctrinele de stânga sau de dreapta. În viziunea sa, incluziunea socială durabilă nu se face prin ajutoare pasive sau promisiuni populiste, ci prin crearea unui cadru legal echitabil și prin asumarea propriului rol în comunitate.
„Trebuie să ne debarasăm de ideea că cineva trebuiește să ne dea. Unicul lucru care trebuiește să ne dea: să elaboreze legi care să ne permită să mergem fiecare în parte. În momentul în care îi auzi că «Iaca nu ne-au dat...», ok, ca ție să-ți dea, de la cineva trebuie să ia. Să suflecați mânicile și atunci o să fie totul bine.”
Mesajul final al lui Piotr Curdov este un apel la profesionalism, de la cel mai simplu nivel administrativ și până la cel mai înalt scaun în stat. Fiecare individ, indiferent de background-ul său social sau etnic, își găsește locul și incluziunea în societate prin calitatea muncii sale.
„Fiecare om la locul lui trebuie să-și facă datoria. Că ești măturător, mătură așa ca după tine să nu mai trebuiască de măturat. Că ești președinte de țară, condu așa ca lumea să se mândrească cu tine și să te stimeze. [...] Sărăcia naște banditism, naște neîncredere în ziua de mâine, naște tot ce-i mai rău pe pământ. De atâta, cu dânsa trebuie de luptat. Dar de luptat nu cu o bâtă în mână, dar cu mintea și cu lucrul.”
