Comenzile se aud scurt și clar pe terenul de tenis: „Roșu, înapoi verde! La patru veniți în față, facem voleu de dreapta!”. Mingile lovite ritmic completează atmosfera unui antrenament intens condus de Beniamino Fraterlini, un antrenor italian stabilit în Cahul, Republica Moldova de mai bine de un deceniu.
Fraterlini a ajuns la Cahul în anul 2010, într-o perioadă în care se apropia de pensionare în Italia. Mutarea a fost influențată de soția sa Rodica, care este originară din Republica Moldova. Antrenorul spune că a privit această schimbare ca pe începutul unei noi etape profesionale.
Pentru a se integra, el a obținut cetățenia moldovenească și a trecut procedurile necesare pentru a activa oficial ca antrenor de tenis.
„Am vrut să mă integrez cu oamenii de aici și să pot continua ceea ce am făcut toată viața: să îi învăț pe alții tenis”, afirmă Fraterlini.
Pe teren, diferențele de limbă au contat mai puțin decât demonstrația practică. Antrenorul recunoaște că limba română îi pune uneori dificultăți, însă consideră că sportul se învață în primul rând prin observație și exercițiu.
„Unde nu ajunge vorba, ajunge semnul”, spune el. Deviza pe care o repetă la antrenamente este: „Fapte, nu vorbe”.
Elevii urmăresc atent fiecare mișcare: poziția corpului, priza rachetei și pregătirea loviturii. Potrivit antrenorului, atenția la detaliile practice îi ajută pe copii să învețe mai repede.
În ultimii ani, Beniamino Fraterlini a format grupe de copii și a contribuit la organizarea unor activități de pregătire și tabere de tenis. El consideră că sportul are capacitatea de a apropia oameni din culturi diferite.
„Sportul unește. Nu are bariere și nu are nevoie de traducere”, spune antrenorul italian.
