O clasă bine organizată nu înseamnă neapărat să fie plină cu desene. În Republica Moldova, unde se regândește designul educațional, profesorii observă că prea multe informații pe pereți pot distrage elevii.
Copiii petrec multe ore în clasă, iar materialele didactice pentru școli le atrag atenția. Unele lucruri le vor privi mereu, altele le vor ignora repede, chiar dacă par frumoase.
De aceea, un profesor bun, atunci când aranjează o clasă, se gândește cum ar sta un elev în bancă:
-
Ce ar avea nevoie elevul de acolo?
-
Unde ar căuta orarul?
-
Ce regulă uită mereu?
-
Ce învață la lecția asta și ce informații importante ar trebui să fie mereu la vedere?
Pereții pot ajuta la învățare și organizare, dar au nevoie de spațiu liber. Când alfabetul, tabla înmulțirii, calendarul naturii și regulile clasei se luptă pentru atenția copiilor, memorarea devine dificilă din cauza aglomerației vizuale.
Afișierul clasei: dinamică în loc de monotonie
Unul dintre cele mai folosite elemente din clasă este „Afișierul clasei” sau panoul central. Azi nu mai există o regulă strictă pentru el. Poate conține:
-
poza clasei;
-
orarul;
-
drepturile și obligațiile elevilor;
-
sărbătoriții lunii;
-
noutățile.
Secretul este ca panoul să se poată schimba. Orarul se modifică, iar ce era nou în septembrie nu mai e interesant în mai. De aceea, panourile cu buzunare transparente sunt o soluție bună. Profesorul sau elevii schimbă pur și simplu foaia din buzunar, fără a fi nevoie de alt panou.
Aceste mici schimbări periodice atrag din nou atenția copiilor, făcându-i să observe din nou un panou pe lângă care trec zilnic.
Învățământul primar: când pereții ajută la lecție
Pentru clasele primare, materialele didactice școlare nu sunt doar decorațiuni, ci unelte esențiale. Trebuie puse acolo unde pot fi folosite direct în lecții:
-
alfabetul;
-
axa numerelor;
-
cum se formează numerele;
-
ce sunt vocalele și consoanele;
-
formele geometrice.
Diferența între un perete decorat și unul educativ se vede în felul în care lucrează elevul: dacă în timpul unei sarcini copilul privește peretele ca să verifice o regulă sau să caute un număr, materialul își face treaba.
Profesorii recomandă și spații libere pentru lucrările și proiectele copiilor. Pentru un elev de primară, propria lucrare expusă este mult mai importantă și motivantă decât cel mai frumos poster cumpărat de adulți.
Cum se schimbă aspectul clasei odată cu vârsta elevilor
Un ursuleț simpatic cu cifra cinci arată bine în clasa I, dar într-un laborator de chimie sau fizică pentru adolescenți ar fi nepotrivit. Pe măsură ce elevii cresc, se schimbă estetica, tipul informațiilor și cantitatea lor.
În școlile gimnaziale și liceele din Republica Moldova, accentul se pune pe materialele didactice pentru școală la istorie, biologie, geografie sau limbi străine. Sunt foarte utile:
-
schemele;
-
tabelele de referință;
-
panourile cu simbolurile de stat ale Republicii Moldova.
Unele materiale rămân valabile ani de zile, altele trebuie schimbate în funcție de ce se studiază. Atunci când se analizează din timp perioada în care un panou va rămâne relevant, se previne riscul ca sala de clasă să fie transformată într-un muzeu cu informații vechi.
Testul pentru eficiența pereților
Mai multă informație nu înseamnă neapărat o clasă mai bună. Dacă toți pereții sunt acoperiți cu tot felul de materiale didactice pentru școli, copiii obosesc din cauza suprasolicitării vizuale, mai ales că stau acolo cinci zile pe săptămână.
Un design educațional inteligent începe cu întrebări clare:
-
Cine va privi acest material?
-
De la ce distanță?
-
Cât de repede poate fi găsită informația?
-
Se potrivește cu vârsta elevilor?
Un experiment simplu
După primele săptămâni de școală, eficiența organizării clasei poate fi testată ușor. Profesorul poate întreba un elev unde se află orarul, axa numerică, o formulă învățată recent sau alte materiale didactice școlare.
-
Dacă elevul se întoarce și arată imediat spre panoul corect, înseamnă că designul spațiului funcționează optim.
-
Dacă ridică din umeri și caută nedumerit cu privirea, deși informația se află chiar în spatele lui, devine clar că sala de clasă nu are nevoie de materiale noi, ci de o rearanjare structurală a celor existente.
