Snoava cu Păcală și Tândală la Împărat
Păcală și Tândală, doi prieteni buni, se aflau într-o zi printr-un sat și au auzit că împăratul organizează o mare sărbătoare la palatul său, unde îi va invita doar pe cei mai înțelepți din ținut. Văzând aceasta ca o oportunitate de a ajunge la palat, Păcală i-a spus lui Tândală:
– Hai, Tândală, să ne facem înțelepți și să ajungem și noi la împărat!
– Cum? Cum să devenim înțelepți, Păcală? Eu nu știu nimic, răspunde Tândală.
Păcală râde și spune:
– Uite, Tândală, mă pricep eu la asta! O să te învăț eu câteva vorbe mari și importante, ca să crezi lumea că ești înțelept.
Așa că Păcală l-a învățat pe Tândală câteva propoziții care sunau ca niște vorbe mari și filosofice, dar care nu însemnau nimic. După câteva zile, cei doi au ajuns la palat, unde s-au prezentat în fața împăratului.
– Veniți, băieți, ce știți să faceți? Întreabă împăratul.
Păcală, cu un aer grav, spune:
– Noi știm să vorbim despre „misterul universului în văpaia vremii” și „cum să facem lumina să fie întuneric”!
Tândală, care își dăduse și el importanță, adaugă:
– Și eu știu cum să ascult cuvintele din vânt și cum să fac ca norii să cântă!
Împăratul rămase uimit și i-a chemat să stea la masă, considerându-i cei mai înțelepți oameni din regat. După câteva zile de petrecere și veselie, cei doi prieteni au fost lăsați să plece acasă, mulțumiți de faima câștigată.
Așa ajungeau Păcală și Tândală să fie considerați înțelepți doar prin vorbe mari, iar învățăturile lor erau, de fapt, doar umorul popular al folclorului românesc.
Snoava cu Păcală și Tândală și vaca
Într-o zi, Păcală și Tândală erau pe drum, când au întâlnit un țăran care își vindea vaca. Păcală, cu fața lui șmecheră, i-a zis lui Tândală:
– Uite, Tândală, ce vacă frumoasă! Hai să o cumpărăm!
– Dar de unde bani, Păcală? Eu nu am nici măcar un ban, zise Tândală.
– Nu-ți face griji, Tândală! Eu știu ce să fac, răspunde Păcală, și își pune mintea la lucru.
Așa că Păcală se apropie de țăran și îi spune:
– Bine, om bun! Îți cumpăr vaca, dar vreau să o plătesc în două rate.
Țăranul, văzând că Păcală avea o față încrezătoare, acceptă. Păcală îi dă banii pentru prima rată și pleacă cu vaca. Tândală, care nu înțelegea prea bine ce s-a întâmplat, întreabă:
– Păcală, dar ce facem cu vaca asta?
– O ducem acasă, îi răspunde Păcală, și o să o învățăm să ne ajute la muncă.
A doua zi, Păcală și Tândală se duc la târg, iar Păcală vinde vaca pe toți banii. După aceea, el se duce la țăran și îi dă restul banilor, promițându-i că vaca este acum „împăcată cu lumea și cu sinele” și că va da roade pentru toată lumea.
Țăranul, fericit că și-a primit întreaga sumă, se uită la vaca ce tocmai a dispărut și întreabă:
– Dar vaca nu s-a simțit bine, Păcală?
Păcală răspunde cu un zâmbet:
– Oh, a fost foarte fericită! A fost doar „temporar” de la fericire, dar a învățat multe despre viață.
Așa se face că Păcală și Tândală au avut încă o aventură amuzantă, iar țăranul a rămas cu vaca sa... pe hârtie.
Snoava cu Păcală, Tândală și banii
Într-o dimineață, Păcală și Tândală se plimbau prin sat, când au văzut un om care vindea un sac mare de bani. Păcală, cum îl știm, nu a stat pe gânduri și i-a spus lui Tândală:
– Tândală, hai să cumpărăm sacul ăsta de bani!
Tândală se uită la Păcală și întreabă:
– Dar cum să cumpărăm, Păcală? Noi nu avem niciun ban!
Păcală râde și răspunde:
– Nu-ți face griji, Tândală, eu am un plan!
Așa că Păcală se duce la omul cu sacul de bani și îi spune:
– Bună ziua, om bun! Am auzit că vindeți sacul ăsta de bani. Cum putem face să-l cumpărăm?
Omul, văzând că Păcală are o față încrezătoare, îi răspunde:
– Ei bine, pentru sacul acesta de bani, aveți nevoie de o sumă mare de bani, dar voi nu aveți?
Păcală îl privește pe omul respectiv și spune cu un aer misterios:
– Nu avem, dar avem ceva mai valoros decât bani!
Omul ridică din sprâncene:
– Și ce anume poate fi mai valoros decât banii?
Păcală răspunde:
– Cunoașterea și înțelepciunea!
Omul, uimit, îl întreabă:
– Cum așa?
Păcală, cu un zâmbet larg, spune:
– Da, dacă vă dau o lecție de înțelepciune, vă veți îmbogăți și mai mult decât cu banii. În schimb, noi luăm sacul.
Omul râde și spune:
– Nu vă cred! Dați-mi un exemplu de înțelepciune și voi vedea dacă merită.
Păcală îi dă un răspuns cu un aer foarte serios:
– Ei bine, înțelepciunea spune că cine are mult, dar nu știe cum să-l folosească, are mai puțin decât cel care știe să folosească puțin!
Omul, confuz, răspunde:
– Asta e înțelepciune, dar nu prea mă ajută acum la bani!
Păcală râde și spune:
– Înțelepciunea nu poate fi măsurată în bani, dar poate să aducă mult mai multe lucruri în viață decât o sumă de aur!
Omul, într-un final, hotărăște că nu are ce pierde și îi dă sacul de bani lui Păcală, care, cu Tândală alături, pleacă acasă, mulțumit că a convins pe cineva să le dea sacul.
Tândală, mirat, întreabă:
– Păcală, dar nu aveam noi înțelepciune să dăm?
Păcală răspunde cu zâmbetul lui șmecher:
– Nu aveam, Tândală, dar cu cât vorbim mai mult despre ea, cu atât mai multe lucruri se întâmplă!
Așa se face că, deși nu au avut niciodată banii, Păcală și Tândală au ieșit din situații cu capul sus și plini de râs, învățându-ne că înțelepciunea nu stă în ceea ce ai, ci în ceea ce știi să faci cu ce ai
