De aproape 40 de ani, Hora de duminică din Cahul adună oamenii laolaltă și transformă dansul într-un spațiu al întâlnirii, bucuriei și apartenenței. Aici, diferențele rămân în plan secund, iar tradiția devine un limbaj comun pentru oameni de toate vârstele.
Am fost la Hora de duminică pentru a descoperi povestea unei tradiții care nu doar se păstrează, ci continuă să apropie oamenii, să creeze legături între generații și să contribuie la o comunitate mai deschisă și mai incluzivă.
„A devenit o tradiție organizarea și desfășurarea horei tradiționale, un eveniment care se desfășoară doar în sudul țării, la Cahul, în municipiul Cahul. La hora de astăzi este prezentă și diaspora. Îi văd cât sunt de activi, cât sunt de agili, cât sunt de vioi, totodată mândri că au posibilitatea și ocazia să participe la acest eveniment inedit. Bine, înainte piața era arhiplină. Acuma, ținând cont și de faptul că foarte multă lume este plecată, la horă participă cahulenii, dar și oaspeții. Uite, spre exemplu, aici avem un cerc de dansatori care se află la odihnă în cadrul sanatoriului „Nufărul Alb” din Cahul,” a declarat Valeriu Baban
O participantă venită de la Chișinău, menționează că a venit special la Cahul pentru această horă. Ea dansează într-un ansamblu de amatori îndrumat de un coregraf născut în sudul Moldovei și apreciază că pașii specifici sudului și contactul vizual dintre dansatori creează o puternică legătură de unitate.
„Extraordinar! Eu tocmai de la Chișinău am venit. Și nu prima dată. Da, eu tot activez într-un ansamblu de dansatori amatori, unde coregraful nostru este domnul Șeremet, născut aici, la sudul Moldovei, și dansăm dansuri populare anume pe stilul ăsta. Cum ați dori să nu veniți la Cahul? Numai pentru hora voastră am venit astăzi! Prin dans, prin contact vizual unul cu altul și anume prin pașii ăștia, deci specifici sudului, eu cred că unește foarte mult.
O doamnă evidențiază egalitatea dintre oameni în cadrul horei. În horă dispar deosebirile de etnie, profesie sau origine socială — toți ținându-se de mână, făcând aceleași mișcări și înțelegându-se mai bine.
„Hora poate să unească toate etniile și toate persoanele de orice profesie, de orice origine socială, ca să zic așa, pentru că în horă toți suntem egali. Toți fac același lucru, toți trebuie să se țină de mână și atunci ne face să fim egali și să ne înțelegem între noi mult mai bine, indiferent de limbă, indiferent de etnie sau de religia care o avem. Întotdeauna același zâmbet împărțit între oameni străini în timpul dansului... e ceva frumos până la urmă. Energia omului o simți de lângă tine care dansează, se transmite foarte frumos, te încarci enorm. E foarte frumos, mulțumesc!”
O tânără vorbește despre energia pozitivă și starea de spirit transmisă de la om la om prin zâmbete și dans, menționând că este o experiență din care te încarci enorm.
„Trebuie să menținem tradițiile și să fim uniți ca un popor, pentru că, în primul rând, dansul ne unește. Când suntem la horă, cumva ne facem un cerc de prieteni, toți dansăm cu bucurie, veselie, toți chiuim, strigături diferite. E foarte interesant, foarte frumos.”
