Posibil, nu toată lumea cunoaște că în Cimitirul de Onoare de la Țiganca, Cantemir, odihnesc osemintele celor cca 1020 de militari români căzuți la datorie în vara lui 1941. Localnicii, martori ai acelui măcel sângeros, povesteau că ostașii români împușcați au fost puși în substraturi, în 9 gropi comune ale cimitirului de campanie, în vara-toamna lui 1941. Încă de atunci în acel loc a fost pusă o Troiță.
După venirea, în 1944, a sovieticilor, autoritățile locale “au netezit” locul unde au fost îngropați eroii români și au ridicat acolo…o fermă de porci(!), apoi - o stână de oi...În 1996, după o ploaie mare, rămășițele pământești ale militarilor îngropați au fost mânate de apă la vale. Cine a fost martor al acelei priveliști înspăimântătoare, era cuprins de groază, de revoltă pentru păcatul celor care și-au pierdut, probabil, cugetul și simțul omenesc, creștinesc…Prin anul 2000, s-au pripășit cu traiul în acel loc doi călugări: preotul Nifon Ilie și preotul Casian, veniți de la Mănăstrirea Neamțului. Locuiau într-un vagon de marfă la marginea satului Stoienești, hotărâți să nu plece până nu vor (re)inaugura Cimitirul (aceasta având loc la 1 iunie 2006-n.n.). Așa a fost începutul! Un locuitor din Stoienești, în timpul războiului de vreo 12 ani, povestea că păștea mioarele pe câmp și a văzut cum zilnic, grupuri de oameni, voluntari, recruți, “culegeau” cadavrele celor morți din stufărișul bălții, de pe câmpuri și-i aruncau în gropile comune, le presurau cu var și le astupau cu pământ...
…Sacrificiul ostașilor români căzuți în luptele pentru întregirea Țării, pentru libertate și credință vor rămâne, așa cum rămâne lumina unei stele “ce-a pierit”, călăuzind pașii celor ce vin:ei au iubit până la lacrimi acest pământ, au luptat și au murit pentru ca noi, cei de azi și de mâine, să fim liberi, să fim stăpâni la noi acasă, să știm cine suntem și cum să trăiască pentru veșnicie neamul românesc.
Acest adevăr trece-ca un fir roșu!-prin noua carte a pământeanului nostru, publicistul Ion Domenco- „Pe cea vale, la Țiganca…”- lansarea căreia a avut loc, recent, în sala de lecturi ”Gr. Vieru” a Universității de Stat „B.P.Hasdeu” din Cahul.
A fost, un eveniment de anvergură, or, cartea în cauză aduce în prim-plan pagini vibrante din istoria marii bătălii de pe Capul de Pod Țiganca, din vara anului 1941, amintiri și reflecții despre locurile și eroii-martiri ai neamului, care s-a jertfit pentru dezrobirea Basarabiei în lunile iunie-iulie 1941, ostați români, care definesc, într-un fel, însăși identitatea noastră. Ei, acei eroi-cunoscuți și rămași neidentificați – sunt, pentru noi toți pildă vie de slujire cu credință patriei, poporului. Subiectul principal al lucrării, a menționat în debutul lansării, moderatorul evenimentului, prorectorul Universității cahulene, dr.în istorie, Ion Ghelețchi, care a fost întărit, pe parcurs, de către toți vorbitorii, a fost păstrarea vie a memoriei bravilor ostași români înhumați în Cimitirul de Onoare de la Țiganca, precum și grija neobosită de a consolida identitatea și valorile strămoșești ale poporului român pe aceste meleaguri. Cei prezenți au avut parte de o veritabilă sărbătoare a cuvântului scris, literatura, istoria și emoțiile împletindu-se armonios.
Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă solemnă, cu binecuvântarea P.S.Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, la el fiind prezenți ES, Consulul General al României la Cahul, Gabriel Nicola, rectorul instituției cahulene, Sergiu Cornea, Pcuv. Ierom. Paisie Mureșan, secretar eparhial al Episcopiei Basarabiei de Sud, și Pcuv. Protos.Teodosie Cărare, viețuitor al Mănăstirii Eroilor din satul Stoianovca, profesori, studenți și liceeni cahuleni, bibliotecari, oameni de cultură și iubitori de istorie, literatură, de cuvântul scris, dovadă a importanței și utilității volumului, a faptului că asemenea lucrări scrise sunt utile, vitale pentru cultura și memoria noastră colectivă.
În luarea sa de cuvânt, rectorul Universității, dr.în istorie, Sergiu Cornea, a reiterat că “ostașii și comandanții români au căzut în luptele crâncene pe Capul de Pod Țiganca, dar nu au cedat nici o palmă de pământ dușmanului, prin acest sacrificiu ei meritând un pios omagiu, o veșnică amintire; datoria noastră, a tuturor fiind studierea, neuitarea istoriei, or, cei care dau uitării trecutul, riscă să repete, să retrăiească acele tragedii”.
Excelența Sa, Consulul General al României la Cahul, Gabriel Nicola, a ținut să menționeze importanța lucrării în contextul situației internaționale tensionate de astăzi, când fosțele ostile amenință pacea și dreptul la viață a popoarelor lumii. Pcuv. Ierom. Paisie Mureșan a subliniat faptul că autorul a mulțumit Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, pentru sprijinul neobosit întru scoaterea la lumină a adevărul sfânt al trecutului românesc din stânga Prutului, un trecut marcat de numeroase tragedii și drame. Cu o analiză succintă a cărții au venit dr.în filologie a USC, Victor Axenti, care a spus că “această carte-memorie a Bătăliei de la Țiganca din vara a.1941, constituie, fără îndoială, un valoros și util material despre trecutul, istoria neamului românesc”.
Printre cei ce și-au expus opinia față de carte au fost personalități marcante din lumea literară și academică - colegi de breaslă ai autorului, istorici, bibliotecari și pasionați de lectură, vorbitorii aducând omagii scriitorului, subliniind importanța operei sale.
De asemenea, și subsemnata a avut un cuvânt de spus. Ca originară din comuna Țiganca, am descris cu lux de amănunte perioada când elevi fiind, mergeam, de 9 mai, să depunem flori la monumentul celor neîntorș din război. Alături de noi pășeau și puținii veterani, care, spre mirarea și nedumerirea noastră…își ștergeau lacrimile ce le podideau ochii. Noi întrebam învățătoarea de ce ei plâng, doar este sărbătoare (Ziua Biruinței!), iar dumneaei ne spunea că vom mai crește și vom afla motivul. Evident, cauza era pierderea camarazilor de arme, înhumați în țări străine, departe de casă, ba chiar și dispăruți fără veste…Era clar că nici unul dintre noi, tineri țigănceni, nu cunoșteam adevărul despre acel groaznic măcel, despre atrocitățile comise de sovietici după 1944, când pe locul fostului cimitir al militarilor români a fost construită…o fermă de porci(!). De aceea, apreciez înalt această carte, pe care am citit-o o dată, dar voi reveni cu siguranță la ea, căci trăim cu toții vremuri de grea încercare, avem un război la hotare, ne aflăm, cum se spune, între foc și sabie, și avem sfânta datoria de a ne cunoaște trecutul, adevărul istoric, să luptăm pentru pace și libertate…
Atmosfera caldă, sinceră ce a dominat pe parcurs, a fost întregită de recitaluri impresionante a câtorva poezii semnate de autor, momente de reflecție și generozitatea celor prezenți, care au oferit flori și aplauze din suflet; a fost o întâlnire interactivă, unde publicul a avut ocazia să dialogheze cu autorul, să descopere povestea din spatele cărții și să plece acasă cu o amintire prețioasă.
În același context, dl Ion Ghelețchi a prezentat și o altă carte, ce evocă momente de cotitură din istoria țării noastre - volumul “Nistru curge, amintirile rămân”, de același autor, dedicată memoriei cantemirenilor căzuți în războiul de pe Nistru din anul 1992. Cartea povestește despre eroii acelui război, declanșat de către forțele secesioniste de la Tiraspol, cu susținerea armatei 14 a Rusiei, în focul căruia au căzut și 15 patrioți din localitățile cantemirene:“Căzuți în luptă, pentru libertate,/Pentru credință, neam și Tricolor,/Ei s-au jertfit, sfidând hidoasa maorte,/S-avem un cer senin, făr-negri nori”.
Eroii războiului de pe Nistru, scrie autorul în prefața cărții, au demonstrat cu prisosință că sunt demni continuatori ai înaintașilor, ai strămoșilor geto-daci, „oameni drepți, cu demnitate și verticalitate, cei mai viteji dintre traci”.
Este o carte-memorie despre veteranii războiului din 1992, când R.Moldova a fost pusă la grea încercare și ar fi un mare păcat să fie dată uitării acea filă din istoria țării, scrisă cu sângele eroilor acelui măcel “pentru care-mi vin în minte versurile:...Căci moarte nu există/Și ce numești tu moarte/E-o viață altfel scrisă/În sfânta firii carte!“.
Cartea pune în valoare istoria luptătorilor din raionul Cantemir care s-au jertfit pentru obținerea independenței statului nostru, a concluzionat dl Ion Ghelețchi, care, în final, a mulțumit “tuturor celor care au fost alături de noi în această zi specială! Literatura și istoria continuă să ne inspire și să ne unească!”
Marele Nicolae Iorga spunea:”Vor veni vremuri de încercare, cum au venit mereu. Vor fi momente când România va părea rătăcită printre furtuni. Să nu vă lăsați amăgiți de strălucirea mincinoasă a altor pământuri. Țineți aproape, țineți-vă frățește, căci nimeni nu ne va ridica, dacă noi nu ne ridicăm singuri.Iar dacă simțiți că nu mai este nădejde, priviți spre munții noștri. Ei nu s-au plecat în fața vijeliilor. Așa trebuie să fie și sufletul românesc: de neîndoit, de neînfrânt.”
Cristina Profir, profesoară de istorie, grad didactic I, director-adjunct la Gimnaziul “Ivan Vazov”, satul Stoianovca, raionul Cantemir
