Catedrala Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Cahul -peste 2 secole de istorie
Catedrala Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Cahul constituie una din puținele monumente de arhitectură și istorie, fiind și centrul compozițional al orașului, înconjurat de Parcul „Grigore Vieru”.
Sursele documentare menționează primul lăcaș de cult o biserică de lemn cu hramul ”Sf. Mihail” înălțată în 1785, în preajma cimitirului Șcheii. Grație donațiilor enoriașilor a fost reconstruită din cărămidă la începutul anilor 30 sec. XIX.
Carte poștală. Vedere generală a orașului Cahul, anul 1928.
Deoarece condițiile materiale a locuitorilor din zonă era precară, lucrările de construcție au fost tergiversate, deși serviciile divine s-au oficiat pe parcursul mai multor ani în biserica nefinisată. Transferarea în 1836 a autorităților județene de la Leova la Cahul și apariția în localitate a unei pături mai înstărite de funcționari publici l-a determinat pe capul zemstvei locale să lanseze un apel cu privire la colectarea suplimentară a mijloacelor, acestea dovedindu-se a fi insuficiente și pentru confecționarea catapeteasmei, în scopul dat au fost alocate trei mii ruble din Fondul de utilități publice al Basarabiei.
Prin decizia arhiepiscopului Chișinăului și Hotinului din 30 iunie 1838, biserca ”Sf. Mihail” este transformată în Catedrală. Anume biserica respectivă cu suprafața de 113 m2 a fost remarcată în descrierea statistică din 1841 anexată la proiectul primului plan urbanistic al orașului: ”… înălțată de locuitorii satului Frumoasa (astăzi Cahul) cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, e construită din cărămidă arsă pe fundament de piatră, acoperită cu șindrilă, cu un Pristol și două altaruri laterale cu clopotnițe, ornată în interior conform dispoziției conducerii superioare”.
În anul 1844, guvernatorul Basarabiei, Pavel Ivanovici Fiodorov, planifică construirea unei biserici noi, mai încăpătoare. Pe 21 ianuarie 1845 este semnată circulara ”Cu privire la construirea în Cahul a unei biserici noi”: ”În orașul județean Cahul există o biserică înălțată încă în timpurile când acolo se afla localitatea Formoza. Însă biserica s-a șubrezit în așa măsură, încât desfigurează imaginea orașului în ansamblu, dar și în înfățișarea-i exterioară lipsește măreția unui templu al Domnului, totodată e atât de mică, încât nu poate să încapă mai mult de o sută de oameni, deși numărul enoriașilor constituie circa trei mii de suflete”.
Atât locuitorii orașului, cât și moșiereasa orașului n-au putut să-și asume cheltuielile necesare pentru înălțarea bisericii, cheltuielile semnificative constituind, conform devizului de cheltuieli întocmit de Arhitect, 22.757 rub. 72 cop. argint.
Proiectul a fost examinat de către Comisiunea pentru Construcții a Basarabiei, iar guvernatorul general Voronțov solicită alocarea a șase mii ruble din Fondul de utilități publice al ținutului. Sinodul majorează devizul pentru înălțarea bisericii eaborat de același arhitect Zaușchevici până la 24.379 rub. 97 cop.
La 26 iunie 1848, Departamentul Economic al Ministerului de Interne îl informa pe P. Fiodorov că la propunerea Comitetului de Miniștri, pe 15 iunie țarul Nicolai I dispusese alocarea din Fondul de utilități publice al regiunii suma de ”șapte mii șase sute douăzeci și două rub. 25 cop. argint întru susținerea proprietarului orașului Cahul în vederea construirii acolo a unei biserici conform proiectului aprobat de Alteța Sa”.
Biserica a fost finisată în anul 1850, pe locul vechii biserici, cu suprafața de 267,3 m2. Anume acest edificiu realizat în spiritul tradițiilor tardive ale clasicismului provincial s-a păstrat până în zilele noastre, iar pe placa de alamă instalată la intrarea în catedrală evocă ctitorii acesteia ”robii lui Dumnnezeu” Pavel, Ecaterina, Ioan, Mihail, Ana, Natalia și Alexandr Fiodorov.
În recensământul din 1864 este iarăși menționată Catedrala ”Sf. Arhanghel Mihail” construită în 1837-1850.
După Unirea de la 1918 a Basarabiei cu România, Catedrala Sf. Arhangheli Mihail și Gavril s-a dezvoltat armonios în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fiind administrată în perioada 1923-1940 și 1941-1944 de către Episcopia Cetății Albe-Ismail.
În perioada sovietică, în urma propagandei ateiste agresive, Catedrala Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Cahul a avut soarta multor biserici din republică și în anul 1962 activitatea a fost suspendată și supusă unei lente degradări. În perioada anilor 1970-1977, Catedrala Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Cahul a activat ca Galerie de Artă, filială a muzeului orășenesc, grație cărei acest lăcaș sfânt a rezistat acelor timpuri vitregi, iar ca urmare a distrugerilor provocate de cutremurul din 4 martie 1977, a fost închisă.
Catedrala și-a reluat activitatea ca lăcaș de cult în anul 1990, restaurat cu ajutorul enoriașilor.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ” www.ziuadeazi.md – platformă locală credibilă și sustenabilă”. Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană și implementat de un grup de organizații partenere condus de Agenția Slovacă pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, în strânsă colaborare cu People in Need Slovacia și alte organizații.Acesta face parte din programul de consolidare a capacităților în cadrul proiectului „Sprijinul UE pentru instituțiile mass-media locale din Republica Moldova”. Conținutul acestui material nu reflectă neapărat viziunea UE sau a People in Need Slovacia.
