De ce NATO nu este egal cu UE și care este relația Moldovei cu această organizație
La începutul anilor 2000, Republica Moldova și-a asumat un vector politic pro-european. Deși clasa politică de la Chișinău n-a corelat mereu cu ideea aderării la Uniunea Europeană (UE), cetățenii au susținut-o aproape constant. În anii 2003-2007, sondajele arată că moldovenii susțineau inclusiv o teoretică integrare a țării noastre în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Totuși, această perspectivă a pierdut din popularitate, fiind chiar transformată într-un element de propagandă pe seama căruia astăzi se încearcă a manipula opinia publică. În continuare colegii de la #diez explică de ce aderarea la UE nu are nicio legătură cu Tratatul Nord-Atlantic, dar și care este relația dintre țara noastră și cea mai mare organizație defensivă din lume.
UE și NATO, două organizații diferite
UE și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord sunt probabil două dintre cele mai cunoscute organizații la nivel mondial. Deși există țări care fac parte din ambele structuri, obiectivele și funcțiile lor diferă, iar aderarea la una dintre ele nu are nimic comun cu cealaltă.
Uniunea Europeană se concentrează pe integrarea economică și politică ale celor 27 de state membre. Astfel, de mai bine de jumătate de secol, uniunea asigură stabilitatea și prosperitatea, ajută la creșterea nivelului de trai, contribuie la menținerea păcii și respectarea drepturilor omului.Organizația Tratatului Atlanticului de Nord are drept scop menținerea păcii și apărarea colectivă a celor 32 de membri ai săi. Organizația se angajează să soluționeze pașnic disputele și se ocupe de gestionarea crizelor, combaterea terorismului, apărarea cibernetică sau cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii. Blocul pregătește specialiști în domeniul securității și promovează valorile democratice, totodată fiind recunoscut drept cea mai mare alianță militară defensivă din lume.
Deși diferă, Tratatul Nord Atlantic și UE colaborează regulat între ele, la fel cum o fac și cu multe alte organizații internaționale cum ar fi: ONU, OSCE sau Crucea Roșie.
Activitatea lor comună a început în anul 2000 și vizează:
# gestionarea crizelor;
# dezvoltarea capacităților;
# abordarea amenințărilor hibride;
# abordarea provocărilor generate de creșterea concurenței strategice;
# sprijinirea partenerilor comuni.
La fel, organizațiile se concentrează și pe menținerea păcii și securității în regiune, mai ales după invadarea Ucrainei.
Criteriile și condițiile de aderare
Pentru a adera la UE sau la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, țările trebuie să corespundă unor standarde și să treacă prin anumite procese. Chiar dacă criteriile ambelor organizații țin de respectarea democrației și drepturilor omului, UE se concentrează pe sectorul economic și social, iar Organizația Tratatului Atlanticului de Nord pe securitate și apărare.
Înainte de aderarea la una dintre cele două organizații, unele țări au ales să organizeze și referendumuri. Acest lucru vine să sporească legitimarea democratică. Totodată, referendumurile pot uni populația țării, adică contribuie la crearea unui consens național, și asigură transparența procesului decizional.
Un exemplu de aderare la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord prin prisma unui referendum este Ungaria. În anul 1997, 85 % dintre maghiari au votat pentru aderarea țării lor la această organizație.
Slovenia, în 2003, a organizat un referendum cu două întrebări. Una viza aderarea la UE, iar cealaltă aderarea la Alianța Nord-Atlantică. Pentru UE au votat 89 % dintre sloveni, iar pentru Tratatul Atlanticului de Nord 66 %.
Țările membre ale Uniunii Europene și Tratatului Atlanticului de Nord
Astăzi, Uniunea Europeană numără 27 de state, iar Tratatul Atlanticului de Nord – 32. Chiar dacă organizațiile au și state comune, o parte dintre ele se regăsesc doar în unul din cele două blocuri.
Spre exemplu Irlanda, Austria, Cipru sau Malta sunt membre ale UE, dar nu și ale Tratatului Nord-Atlantic. Pe de altă parte, nouă țări ale Tratatului, inclusiv șapte de pe continentul european, nu fac parte din UE.
Majoritatea dintre țările UE, care sunt și membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, au aderat la Alianța defensivă înainte de a fi membre ale Uniunii Europene. Expertul în domeniul militar de la WatchDog, Artur Leșcu, menționează că această tendință nu poate fi urmărită la fiecare țară. Există excepții cum ar fi Suedia sau Finlanda. Totuși, procesul în sine ține de prioritățile fiecărui stat în parte.
E știut faptul că UE se bazează mai mult pe unitatea economică și pe idealuri comune, mai puțin pe cooperarea militară. În mod natural, multe țări văd asigurarea securității ca un fundament pentru realizarea bunăstării economice. Astfel, tind să adere mai întâi la o alianță militară care ar asigura pacea și liniștea, ca ulterior, pe această bază, să fie construită și bunăstarea economică.
Relația dintre Republica Moldova și Tratatul Nord-Atlantic
Evoluția relațiilor noastre cu Tratatul Nord-Atlantic
Deși nu suntem membri ai Tratatului Nord-Atlantic, Republica Moldova, dar și alte țări non-membre, colaborează cu Alianța de mai mulți ani. Relațiile noastre s-au stabilit încă în anul 1992, atunci când Moldova a aderat la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic. Acesta era un forum de dialog și colaborare între mai multe țări. În 1997, platforma a fost înlocuită de Consiliul de Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC), unde și Republica Moldova este membră.
Cooperarea bilaterală a început când Moldova a aderat la programul Parteneriatului pentru Pace (PfP) în 1994. Mai multe detalii, găsiți în axa de mai jos.
De facto, astfel de colaborări Alianța Nord-Atlantică le are cu zeci de țări. Inclusiv Federația Rusă a participat până nu demult la Parteneriatul pentru Pace sau EAPC, colaborând regulat cu Tratatul Nord-Atlantic. Relațiile dintre Alianță și Moscova s-au stopat după prima invazie a Federației Ruse în Ucraina.
Ce primim și oferim în loc
Colaborarea noastră cu Tratatul Nord-Atlantic ne-a oferit de-a lungul timpului un șir de beneficii, începând cu consultanță în domeniul apărării și terminând cu investiții în educație.
Spre exemplu, Alianța a ajutat Moldova să elimine de pe teritoriul său 1 269 de tone de pesticide interzise și substanțe chimice periculoase. Tot ea a oferit Ministerului Sănătății un laborator biologic mobil care detectează rapid bacteriile periculoase din sol, iar Ministerului Apărării un centru care ne va ajuta să facem față atacurilor cibernetice.
În timpul pandemiei COVID-19, organizația a furnizat Moldovei echipamente și materiale medicale. Totodată, ea ne oferă consultanță la nivel strategic despre reducerea riscului de corupție în domeniul de apărare și sectorul de securitate.
La fel, Tratatul Nord-Atlantic a contribuit la crearea unui laborator de apărare cibernetică de ultimă generație la Universitatea Tehnică din Moldova. Totodată, el oferă suport și instituțiilor noastre de învățământ militar, cum ar fi Academia Militară.
La rândul său, Moldova trimite trupe în misiuni de menținere a păcii sub egida Tratatului Nord-Atlantic. În acest an s-au împlinit 10 ani de când moldovenii contribuie la menținerea păcii din Kosovo, totodată obținând și experiență de lucru.
Astăzi, Moldova nu poate deveni membră a Tratatului Nord-Atlantic
Chiar dacă colaborăm cu Tratatul Nord-Atlantic de mai bine de trei secole, o posibilă aderare a țării noastre la cea mai mare organizație de apărare din lume astăzi practic nu este posibilă. Cel puțin, acest lucru contravine statutului nostru de neutralitate, care a fost introdus în Constituția țării noastre în anul 1994 de către deputații agro-socialiști. Inclusiv Alianța menționează în mod repetat că „respectă pe deplin neutralitatea constituțională a Moldovei”.
Pe de altă parte, dacă am face excepție de la prevederile legale, experții politici menționează că aderarea la Tratatul Nord-Atlantic nu poate fi realizată fără o dorință clară și majoritară din partea populației.
Artur Leșcu spune că, în teorie, Moldova ar putea să îndeplinească repede condițiile de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord. Totuși, pentru a ajunge la această etapă, este nevoie de dorință atât din partea politicienilor, cât și a societății.
Este evident că armamentul nostru și alte echipamente sunt departe de standarde alianței, dar schimbarea și adaptarea la standarde Tratatului Nord-Atlantic pentru noi nu va fi cea mai mare problema. Problema fundamentală este cea politică și dorința populației. La ziua de azi nu a apărut încă o masă critică de cetățeni care ar susține aderarea la Tratatul Nord-Atlantic. Perceperea pozitivă a Alianței în Moldova este în crește, dar foarte lent.
Investițiile Moldovei în domeniul militar – un proces cotidian
După invazia rusă din Ucraina, timp de doi ani, Republica Moldova aproape și-a dublat bugetul investit în apărare. Indiferent de aceste majorări, investițiile noastre în securitate sunt catalogate de experți „departe de necesitățile actuale ale Republicii Moldova”.
Altfel vorbind, armata Moldovei continuă să fie printre cele mai slabe din lume. În anul 2024, Global Firepower, organizația care publică anual clasamentul celor mai puternice armate din lume, ne-a clasat pe locul 144 din 145 de țări analizate. Astfel, în timp ce țările Alianței investesc în securitatea lor în jur de 2 % din PIB, noi ne-am limitat în anul 2023 la doar 0,55 %.
Artur Leșcu explică că majorarea investițiilor noastre în domeniul militar sunt „un proces normal și cotidian“, la care țara noastră „are restanțe majore”. Acestea nu au nicio legătură cu o posibilă aderare a țării noastre la Alianță, iar procurarea unor echipamente militare sau desfășurarea unor antrenamente comune cu alte țări partenere sunt un lucru normal pentru orice stat.
Aceste investiții sunt absolut necesare acum, la fel cum au fost necesare și cu cinci, 10, sau 20 de ani în urmă. Armata nu este doar un simbol de stat și nu există doar pentru ceremonii. Investițiile în domeniul militar sunt fundamentale pentru asigurarea securității statului. Orice armată, inclusiv cea a Republicii Moldova, are funcții și obiective foarte clare. Pentru îndeplinirea acestor obiective, militarii au nevoie de arme, echipamente și resurse adecvate. Situația tensionată din regiune subliniază importanța unei armate bine pregătite și dotate.
Potrivit noii Strategii de apărare a Republicii Moldova, până în anul 2030, investițiile noastre în securitate ar urma să se majoreze până la 1 % din PIB-ul țării.
Propaganda rusă – motivul pentru care moldovenii nu preferă să audă cuvântul „NATO”
Potrivit unui sondaj recent IPRE, aproape 66 % dintre respondenți susțin aderarea țării noastre la UE, în timp ce doar 30 % ar vota pentru o teoretică aderare la Alianța Nord Atlantică. Aceste rezultate nu sunt noi, această tendință fiind urmărită deja de mai mulți ani.
Deși pentru alte state europene integrarea în ambele organizații a fost o prioritate, noi preferăm să evităm subiectul „NATO”. Astfel, în discursul politic de la Chișinău, o posibilă aderare la Alianță, astăzi, nici măcar nu se ia în considerare.
Artur Leșcu explică această atitudine prin influența propagandei sovietice și rusești, subliniind că reticența față de Tratatul Nord-Atlantic s-a accentuat odată cu ascensiunea lui Vladimir Putin la putere.
Să nu uităm că inclusiv atitudinea Rusiei față de Alianță până la venirea lui Putin a fost una deschisă spre dialog și nu spre confruntare.
Inclusiv astăzi, organizația este atacată constant, atât prin prisma canalelor de informare, cât și a unor mesaje politice, directe sau indirecte. Aceste narative permit Moscovei să mențină țara noastră mai ușor în zona ei de influență.
Spre exemplu, majoritatea dintre voi au auzit măcar odată propoziția: „Neutralitatea asigură pacea în Moldova”. De facto, acest mesaj sugerează indirect că alipirea noastră la Tratatului Atlanticului de Nord ar genera un conflict militar. Acest lucru este un fals cel puțin din două considerente. În primul rând, nicio țară nu a îndrăznit vreodată să atace un stat membru al blocului, or acest atac este perceput drept o agresiune împotriva întregii alianțe. În al doilea rând, prezența armatei ruse pe teritoriul Republicii Moldova demonstrează de facto ineficiența neutralității asumate.
De asemenea, subiectul Tratatului Nord-Atlantic este exploatat de propaganda rusă foarte intens și pe intern. Artur Leșcu explică că astfel Kremlinul și-a creat un „dușman” împotriva căruia poate mereu să lupte și să câștige puncte politice.
Aceasta [crearea unui <dușman>] duce la mobilizarea populației într-un avânt comun și ajută autoritățile să distorsioneze atenția publicului de la problemele reale la probleme fictive, oferind astfel guvernanților posibilitatea de a conduce țara cu o mână forte. Existența unui conflict continuu cu cineva permite autorităților ruse să nege deschis importanța valorilor democratice. Ideea este: „Suntem în război cu întregul bloc NATO, nu putem trăda liderul nostru suprem tocmai acum.” Când un dușman veritabil nu există, el este inventat.
Expertul mai notează că Republica Moldova este un spațiu unde „narativele propagandei rusești se simt ca la ele acasă”, fără adaptare la realitățile locale. Astfel, cetățenii moldoveni consumă aceleași narative despre pericolul Alianței Nord-Atlantice ca și cetățenii ruși.
În aceeași ordine de idei, UE la fel este și a fost ținta propagandei ruse. Totuși, spre deosebire de Alianță, imaginea Uniunii este mai clară pentru cetățeni, deci mai greu de distrus.
Artur Leșcu explică că moldovenii cunosc mult mai bine starea reală din UE, călătorind și muncind acolo. În schimb, Tratatul Atlanticului de Nord este o structură mult mai puțin înțeleasă de noi, iar necunoașterea facilitează impunerea de narative false.
Amintim că în anul 2023, au început negocierile de aderare a Republicii Moldova la UE. Pe 20 octombrie 2024, se va desfășura și un referendum în acest sens.
