Lacul Sărat de la Cahul, rămas în paragină, deși în el s-au investit 11 milioane de lei
In jur de 11 milioane de lei a investit ADR Sud începând cu anul 2012 într-un proiect care urma să devină loc de agrement și destinație turistică in orașul Cahul – Lacul Sărat.
La lansare, se anunța că în doi ani sursa de apă minerală curativă, cu proprietăți unice, va redeveni accesibilă pentru oameni, așa cum a fost până în anii 80 ai secolului trecut. Astăzi Lacul este pe jumătate amenajat, însă în el nu există apa minerală promisă, ci apă de ploaie și crește stuf. Locul degradează cu fiecare zi. Proiectul în care s-au investit milioane de lei a fost compromis de interese, pe alocuri de corupție, și de incompetență. Deși ADR Sud a fost gestionara banilor și a proiectului, astăzi nimeni nu își asumă responsabilitatea pentru starea în care se află Lacul, iar Maria Culeșov, directoarea ADR Sud, spune că Agenția a făcut totul ce a depins de ea, dar că a fost greu, de parcă… duhurile rele s-ar fi opus. Primăria și Consiliul Raional Cahul caută acum soluții (cel puțin așa declară) să pornească lucrurile din punctul mort și să facă, totuși, Lacul, funcțional.
La patru mai 2012, la Cahul se lansa promițător un proiect de reabilitare a sursei de apă minerală Lacul Sărat. Aici, încă din perioada sovietică, fuseseră descoperite zăcăminte de apă cu proprietăți unice, care ajută la tratarea maladiilor aparatului locomotor, sistemelor nervos și sangvin. Lacul, care existase din 1963, a ajuns în paragină din cauză că nu mai fusese folosit din 1984, când în oraș s-a deschis Sanatoriul ”Nufărul Alb”, ai cărui pacienți sunt tratați și astăzi cu această apă. Sanatoriul extrage apa printr-o sondă proprie.
Solicitarea de finanțare fusese depusă la ADR Sud în anul 2010 de către Primăria Cahul, condusă atunci de Petru Burlacu, care intenționa să revitalizeze lacul și să-l transforme într-un proiect social, adică accesibil tuturor doritorilor, cum era pe timpuri. In 2011 proiectul a fost anunțat câștigător, iar in 2012 s-au lansat lucrările de construcție.
Gestionarul principal al proiectului eraADR Sud, care acționa sub atenta supraveghere a unui reprezentant al Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor (MDRC). ADR a selectat compania ”Sabris Com”, cu sediul în Chișinău, să efectueze lucrările.
Cu un contract de 7 229 148 de lei, firma s-a apucat de lucru în luna mai 2012.Potrivit planului, antreprenorul urma: să evacueze nămolul acumulat; să betoneze albia și marginile lacului; să foreze sonda, prin care urma să fie extrasă apa minerală pentru umplerea lacului și să să îngrădească teritoriul. Totul urma să fie făcut în 18 luni.
Deja peste câteva luni, în august 2012, firma anunța ADR Sud despre faptul că e nevoie de ”finanțarea unor lucrări adăugătoare, care au fost descoperite in urma procesului tehnologic”. De asemenea, peste un an, în perioada august – septembrie 2013, albia lacului, adică acolo unde se făcuseră deja lucrări, a fost inundată de câteva ori. ”In urma ploilor abundente din 29 august 2013 au fost puternic spălate malurile Lacului Sărat. Aceasta a dus la deteriorarea lucrărilor de îndreptare a malurilor cu nisip, care au fost executate în proporție de 50%. Ca urmare a ploilor, fundul lacului a fost umplut cu ape pluviale și nămol cu o adâncime de aproximativ 50 de metri, pe o suprafață de 4 350 de metri pătrați”, se spune intr-un proces-verbal din 29 august 2013 ședinței convocate la ADR Sud imediat după inundație. In document se punea în sarcina Primăriei și antreprenorului să măsoare volumul lucrărilor suplimentare care trebuiau făcute după inundație. Astfel, ADR Sud a încheiat un contract suplimentar cu ”Sabris Com”, în valoare de 2 167 580 de lei.
Schimbarea antreprenorului. ”Nu am fost lăsat să termin lucrările. Pur și simplu am fost alungat”
In raportul de evaluare a impactului proiectului, intocmit în anul 2015 de ADR Sud, se arată că față de antreprenorul care executa lucrările au existat obiecții, întrucât acesta ar fi comis ”abateri grave”, deși nu se aduc exemple concrete din care să reiasă gravitatea, astfel că în anul 2014 s-a ajuns la desfacerea contractului, când lucrările încă nu erau terminate.
”Noi am fost nevoiți să reziliem contractul cu ”Sabris Com”, deoarece nu și-a onorat obligațiile in termenii in care au semnat”, ne-a spus directoarea ADR Sud, Maria Culeșov, care era în funcție și în perioada desfășurării proiectului ”Lacul Sărat”.
”Din ce considerente nu am fost informați, dar ni s-a spus din start, de la ADR Sud că lucrurile nu merg bine și contractul a fost reziliat cu acest antreprenor”, ne-a spus și Petru Burlacu, primar al orașului Cahul în perioada respectivă (2011 – 2015).
La rândul său, administratorul Sabris Com, Ion Sârbu, afirmă că toate procesele-verbale de recepție a lucrărilor au fost semnate de reprezentanții ADR, ai Primăriei Cahul și ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, fapt ce ar insemna că la acel moment ei nu aveau obiecții la executarea lucrărilor. Antreprenorul spune că el nu a fost lăsat să continue proiectul. ”Este și cartea tehnică, sunt și prescripțiile de la Inspecția de Stat în Construcții Cahul. Toate s-au făcut, nu a fost nimic grav acolo. Pur și simplu mi s-a spus să îmi iau ce am de luat și să plec de acoloEu nu am predat nimic, nu am transmis nici un material. Pe mine pur și simplu m-au alungat”, ne-a spus Ion Sârbu, administratorul ”Sabris Com”.
Antreprenorul afirmă că cel care i-a cerut să intrerupă lucrările și să plece de pe șantier cu tot cu mașini a fost Valerian Bânzaru, șef al Direcției dezvoltare regională de la MDRC, care era responsabil din partea Ministerului de acest proiect: ”Atunci, am cerut să se achite cu mine, pentru lucrările care au fost făcute suplimentar după inundare. Șantierul a fost inundat de trei ori, de ploile abundente. Am construit digul de trei ori, am scos nămolul, am pompat toată murdăria care a fost acolo. A fost vorba că primarul îmi dă banii să facem lucrările până la urmă, apoi – că Primăria nu prea avea bani și îmi va da măcar materiale… La urmă au spus că avem ședință mai târziu. Stopăm lucrările pur și simplu așa, nu facem nimic și o să avem o ședință. La ședință, care a avut loc la sediul ADR Sud, la Cimișlia, la inceputul lunii ianuarie 2014,dl Bânzari mi-a spus că mai mult acolo să nu mă arăt, că va fi altă firmă care o să construiască. Și cu asta s-a terminat tot”.
Valerian Bânzaru refuză să discute la subiectul ”Lacul Sărat”
Valerian Bânzarueste în prezent inculpat intr-un dosar penal pentru abuz în serviciu, aflat pe rol în instanța de judecată, iar într-un alt dosar, aflat inca la faza de urmărire penală, in gestiunea CNA, este urmărit pentru imbogățire ilicită. Invinuirile care i se aduc nu au legătură cu proiectul Lacul Sărat. Ambele cauze au fost pornite în anul 2015. Bânzaru pledează nevinovat. In prezent, el nu mai lucrează în vreo instituție de stat. Când ne documentam pe acest subiect, i-am solicitat un interviu la tema ”Lacul Sărat”, însă a refuzat. Ne-a spus doar că dacă ar fi rămas în funcție la Minister, ar fi terminat acest proiect.
După ce antreprenorul Ion Sârbu l-a acuzat că l-a forțat să intrerupă lucrările, l-am contactat din nou pe Bânzaru, pentru o reacție.”Eu nu am alungat pe nimeni, nu am avut așa imputerniciri și la revedere”, a spus fostul șef de direcție și a închis telefonul. Ulterior, când am insistat, printr-un sms, că avem nevoie de o reacție la acuzația care i se aduce, Valerian Bânzaru ne-a întrebat mai intai de unde avem numărul său de telefon, apoi a promis că ne va oferi un interviu în zilele următoare, cand va reveni în țară. Apoi nu a mai răspuns la mesajele noastre în care îi ceream, totuși, o întalnire, ca să facem interviul și nici pe altă cale nu ne-a oferit vreo reacție.
In prezent, o investigație a modului cum au fost cheltuiți banii pentru proiectul Lacul Sărat desfășoară ofițerii de la Inspectoratul Național de Investigații, care au fost sesizați acum câteva luni de Petru Burlacu și alte două persoane. Ancheta încă nu s-a încheiat.
Reluarea lucrărilor
Lucrările au fost continuate de ”Gebhardt Construct” SRL, o întreprindere din Cahul, selectată din nou prin concurs de achiziții publice. ”Gephardt Construct” a încheiat cu ADR un contract de 5 mln 763 de mii 93 de lei, în luna august 2014. Firma se angaja să efectueze lucrările în 5 luni, însă termenul a fost extins ulterior de două ori, ultimul fiind 31 octombrie 2015, așa cum se arată în actele de proiect ale ADR Sud. La acest antreprenor Agenția nu a avut deja pretenții.
Intr-un final, lucrările efectuate au fost recepționate de către ADR Sud și în luna iunie 2017 ”obiectul”, adică zona amenajată, a fost transmisă Primăriei Cahul. La acel moment, deși considerat finalizat, în proiect nu se realizase principalul – sonda.
Ministerul a interzis accesul la apa minerală, încercându-se implicarea în ecuație a Sanatoriului ”Nufărul Alb”
La scurt timp după începerea lucrărilor, în februarie 2013, deși în proiect era prevăzută forarea sondei pentru extragerea apei, viceprimarul orașului Cahul, Iurie Arnăut, declara că Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale nu mai permite acest lucru, intrucât Codul Subsolului interzice folosirea zăcământul de apă, dacă cel care il folosește nu are drept de concesiune. Iar dreptul de concesiune se poate obține în urma unui concurs, organizat de Agenția Proprietății Publice. Astfel, problema putea fi rezolvata dacă se organiza un concurs de concesiune, iar Primăria Cahul participa la el și ieșea învingătoare.
Inainte insă să se discute despre procesul propriu-zis de concesiune, administrației locale i-au fost sugerate, de la ”centru”,diferite variante de soluționare a problemei privind dobândirea apei. Una dintre acestea, discutată intens, a fost ca Primăria să folosească apa pe care o extrage prin sonda sa Sanatoriul ”Nufărul Alb”. ”A fost posibilitate să încheiem lucrările și în anul 2012, însă din cauza birocrației persoanelor din Chișinău, care au încercat să ne convingă că bazinul Lacului Sărat trebuie să fie umplut prin conductă de la ”Nufărul Alb”, să aducem apa, altă variantă a fost să aducem apa cu mașinile în lacul Sărat, altă variantă a fost în general să umplem bazinul cu apă dulce și să construim alături unul mic de 20 m pe 30 m, unde să fie apă sărată. Din cauza aceasta s-au stopat lucrările”, spunea Iurie Arnăut in februarie 2013.
Acum, în 2019, fostul primar Petru Burlacu, care s-a ocupat de proiect, oferă și mai multe detalii: ”Când s-a ajuns la problema apei minerale, de la Ministerul Dezvoltării Regionale ni s-a propus: ”Bine, dar de ce să nu luați apa minerală de la Sanatoriu? Păi, s-ar putea, dar este o distanță. Trebuiește adusă apa. Dar apa e mineralizată foarte concentrat, nu rezistă aproape nici țevile din plastic. Este dură. Doar ceramica poate să reziste. Atunci am zis că se poate. Dar. Volumul bazinului este de 17 mii metri cubi. Apa minerală este necesar să fie diluată 50 la 50. Deci 8 500 de cuburi. Când i-am intrebat pe managerii Sanatoriului: ”Exploatați sonda. Ne vindeți apă”.”Nu vă vindem, nu avem dreptul”. ”Dar cât ne va costa un serviciu?” Ni s-a spus că 300 de lei un metru cub. Acum înmulțim un metru cub la 8,5. Am socotit că ieșim la 2,5 mln lei ca să umplem baznul. Zilnic, apa se adaugă, intrucât are loc evaporarea, alte pierderi, în fine, zilnic trebuie adăugată apă. Și am spus: păi nu este sens să forezi sonda de trei milioane, dar aduci apa permanent de la Sanatoriu… Și iarăși după aceasta s-a insistat mult pe varianta respectivă, apoi am revenit la aceea ca să concesionăm”.
Și directoarea ADR Sud, Maria Culeșov, confirmă că la etapa discuțiilor despre dobândirea apei un ”actor” important în schemă a devenit Sanatoriul ”Nufărul Alb”: ”Paralel cu construcțiile se discuta și despre forarea sondei. Noi am fost nu o dată, deja era și dl Bânzaru, primar era dl Burlacu, chiar la ”Nufărul Alb”. Și erau sugestii ca să nu fie făcută forarea, apa să fie luată de la Sanatoriu, că ei au sondă. Ei nu au ajuns la un numitor comun. Cei de la ”Nufărul Alb” au pus un preț mare pentru apă, ceilalți nu au vrut să facă contract cu ei. Eu țin minte cum noi am fost la dl. Scutelnic (directorul Sanatoriului ”Nufărul Alb” – n.n.) eu, cu primarul, cu dl Bânzaru, și el a spus că nu, nu putem noi să colaborăm cu Primăria. Iarnoi nu putem să-i forțăm cu ceva și atunci s-a decis ca să fie forarea sondei aparte. Și când s-a ajuns la forarea sondei aparte, vă zic, conform legislației noi nu avem dreptul. Fiindcă trebuie să foreze cel care va gestiona în continuare această sondă și va avea venituri”.
La rândul său, directorul Sanatoriului ”Nufărul Alb”, Vasile Scutelnic, a refuzat să ne ofere un interviu în fața camerei, dar, solicitat să comenteze afirmația că Sanatoriul ar fi interesat ca proiectul Lacul Sărat să nu evolueze, a răspuns: ”Dvs ați fost acolo pe loc, la Lacul Sărat? 15 milioane pentru ce au dat? Noi trebuie să dăm la anticorupție, nu să dăm în acela care a fost inițiatorul, cum spuneți Dvs. Noi suntem numai pentru. Și dacă cineva ia lacul cela las să vină, să consultăm, că noi avem medici, oameni care lucrează cu apa, care e problema? De ce nu au venit să ne intrebe atunci: ”Cum să facem ca lacul cela ca să fie normal?”. Acum, când e bâja, au venit la sanatoriu”.
Proiect viciat de incompetență sau compromis de interesele apărute pe parcurs?
Am intrebat-o pe Maria Culeșov, directoarea ADR Sud, care a acceptat și gestionat proiectul, de ce la etapa inițială proiectul a fost acceptat având prevăzută în el forarea sondei și dobândirea apei, deși se știa că legislația nu permite acest lucru. Răspunsul: ”Așa a fost proiectul prezentat de ei, de Primăria Cahul. La noi în foarte multe proiecte pe parcursul implementării se fac diferite modificări. Și aici exact așa: ei au avut în drept să-l prezinte la noi, dar conform legislației noi nu am avut dreptul”. ”Dar cum a fost acceptat proiectul? Legea exista și la momentul depunerii proiectului”. ”Ascultați. In 2010. Și noi niciodată nu avem experți care să verifice, cât e de legitim sau cât e de bine, noi nu avem așa surse ca să plătim experți, adițional să vină să vadă dacă proiectul ăsta e fezabil și e perfect și nu știu ce. Asta a fost depistat pe parcurs”.
Acum, majoritatea celor implicați în proiect pe care i-am intervievat susțin că, dincolo de interesele din diferite părți legate de apa minerală, blocajul la care s-a ajuns e și din cauză că ADR și Ministerul Dezvoltării Regionale au aprobat proiectul și finanțarea fără să-și pună problema că legislaia interzice exploatarea zăcământului de apă. Incă din iulie 2010 exista o Hotărâre de Guvern care stabilea că apele minerale curative cu rezerve ce depășesc 300 metri cubi/24 de ore sunt considerate substanțe minerale utile de importanță națională, iar dreptul de dobândire a lor se obține prin concurs de concesiune.
In august 2013, într-un răspuns la o scrisoare a primarului de atunci, Petru Burlacu, ministrul Mediului Gheorghe Șalaru anunța că va propune Agenției Proprietăți Proprietăți Publice să inițieze concesionarea, dar numai dacă Primăria va prezenta un studiu de fezabilitate.
Studiul a fost făcut, iar în anii 2017 și 2018 Ministerul Mediului a organizat două concursuri pentru concesionarea zăcământului de apă minerală ”Cahul”, pe o perioadă de 25 de ani. La primul nu a participat nici un ofertant, întrucât caietul de sarcini ar fi fost întocmit de o asemenea manieră, încât potențialii ofertanți nu intruneau condițiile, iar la al doilea – doar Primăria Cahul, mai exact, întreprinderea ”Lacul Sărat”, fondată de Consiliul municipal Cahul. Insă oferta i-a fost respinsă.
”Această întreprindere municipală, obiectivul ei de bază nu era de a avea un venit, dar de a presta, așa cum fac intreprinderi similare din România, servicii doar pentru cei care doresc pe parcursul unei zile sau două să beneficieze de acest tratament și să perceapă o taxă simbolică, pentru a acoperi cheltuielile de menținere a ordinii sau de angajare a specialiștilor care trebuie să supravegheze”, explică Petru Burlacu.
”Guvernarea ar trebui să-și pună intrebarea: este oare util să investești 11 milioane de lei ca pe urmă să inventezi niște virgule și puncte care pun obstacole?”
Actualul primar, Nicolae Dandiș, precizează:”Am depus din partea municipiului Cahul dosarul în conformitate cu cerințele anunțate în caietul de sarcini și a fost respinsă aplicația noastră, invocându-se drept motiv lipsa de expertiză și de personal calificat pentru a gestiona un astfel de proiect”.
Unul dintre consilierii municipali independenți din Cahul, Vasile Vanțevici, consideră că descalificarea ofertei Primăriei/Consiliului Municipal Cahul pe motiv că întreprinderea ”Lacul Sărat” pe motiv că nu are un ”istoric financiar” ar fi neconsistentă, de vreme ce ea a fost creată special pentru a gestiona Lacul: ”Problema cea mai principală e că întreprinderea pe care am creat-o noi la insistența autorităților publice centrale nu ar avea un istoric financiar, dar n-are de unde să-l aibă istoricul ăsta financiar. Or, ea a fost înființată anume în scopul propus – de a exploata bazinul Lacului Sărat. Evident că chestiunile astea trebuiesc depășite și sunt toate posibilitățile de a fi depășite. De la nivelul nostru local avem toate posibilitățile financiare de a fora sonda și de a exploata bazinul. De la autoritățile centrale rămâne numai dorința de a debloca situația creată. Eu consider că asta este o chestiune strategică nu de nivel local, dar de nivel național. Și guvernarea ar trebui să-și pună întrebarea: este oare util să investești 11 milioane de lei ca pe urmă să nu acorzi dreptul intreprinderii noastre … să inventeze pe parcurs niște virgule și niște puncte care ar înainta obstacole”.
In căutare de soluții, Primăria și Consiliul Municipal Cahul a pus, periodic, în discuție, la ședințe, problema deblocării proiectului Lacul Sărat. Una dintre ultimele dezbateri publice la subiect a avut loc în anul 2016.
Problema/rana rămâne deschisă. Ministerul sugerează că ar putea fi organizat un nou concurs de concesionare
Până acum, au fost avansate două posibile soluții. Una ar fi ca Parlamentul să adopte o modificare a Codul Subsolului prin care să atribuie Primăriei Cahul dreptul de folosință, pe un termen nelimitat, a sectorului de subsol în perimetrul zonei Lacul Sărat pentru forarea sondei și dobândirii apei minerale curative. A doua este organizarea unui al treilea concurs de concensionare a zăcământului, la care să participe, din nou, întrepriderea fondată de Consiliul Municipal Cahul.
Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, ne-a informat, la solicitare, printr-o notă semnată de șeful Serviciului protecția solului și subsolului, Victor Gălușcă, că membrii Comisiei de concurs (formată anterior, când s-au organizat primele două concursuri – n.n.) privind concesionarea vor revedea documentația, inclusiv caietul de sarcini, iar dacă aceasta va fi aprobată, prin vot, în comisie, se va anunța un nou concurs, la care vor putea participa ”ofertanții-agenți economici doritori”.
Nicolae Dandis: ”E nevoie de o asumare la nivel de stat”
Având în vedere starea în care este lacul astăzi, există riscul ca zona să degradeze și mai mult, și, implicit, investițiile făcute de stat să se piardă, dacă în următoarele luni nu va avea loc deblocarea situației, adică dobândirea apei. Maria Culeșov spune că acum mingea e în terenul Consiliului Municipal Cahul, care ar trebui să ”aibă voință politică” și să ”facă pași să miște lucririle”, fără să precizeze care sunt, concret, acești pași. Ea spune că a solicitat de mai multe ori, în anii 2017, 2018 și 2019 de la Primăria Cahul (ne-a prezentat scrisorile corespunzătoare) să informeze ce a făcut pentru a asigura durabilitatea proiectului după ce ADR Sud a predat bunurile, așa cum prevedeau angajamentele încheiate, însă nu a primit răspuns.
La rândul său, Nicolae Dandiș, actualul primar al municipiului Cahul, spune că la această etapă, pentru deblocarea situației, este nevoie de acțiuni la nivel central: ”La nivel de stat trebuie să fie asumat un rol, pentru că banii când au mers din bugetul statului nu era prezentat la dosar ce va fi în etapa a doua și de aceea acuma poate nu e cazul să găsim cine a fost responsabil până la mine, la Chișinău sau alte lucruri. Dar să vedem mai bine că este bunul tuturor, este bunul comun și trebuie să vedem deja cum valorificăm la maxim investiția făcută, să-i dăm viață și să vedem ce mai terbuie investit, ca această zonă, așa cum este desenată, cel puțin într-un plan zonal înca de prin anii 2000, să arate așa: pe această pantă spații hoteliere, în zona stadionului – piscine… Deci toată această zonă poate să prindă contur, dar este nevoie de investiții majore și de conștientizarea că acest proiect este de importanță națională. Este important ca la nivel național să conștientizăm că poate fi oricând un astfel de blocaj, pe alte tipuri de zăcăminte, având în vedere neconcordanța, fie că e Codul Subsolului sau Legea cu privire la concesiuni, și deblocarea sau clarificarea juridică a acestei situații va fi un factor ca să evităm astfel de potențiale proiecte neclare și în restul țării. Este nevoie de o abordare de politică publică, de strategie, foarte clară”.
EPILOG
Vorbind despre lucrările de construcție efectuate de firma ”Sabris Com” în bazinul Lacului Sărat, Maria Culeșov constatat că chiar de la început ”a fost foarte greu”. ”Spunea cineva că asta se opun duhurile rele, vă spun sincer, se întâmpla și aducea mașina care evacua nămolul și așa, stând în aer, cădea jos. Adică lucrând, se strica. Foarte multe lucruri se intâmplau acolo, că cică la Lacul Sărat a murit foarte multă lume, cândva. Cazuri când mâncau, beau și stăteau mult în apă și i se făcea cuiva rău și băștinașii de acolo ziceau că duhurile se răzbună și nu dau voie… aveam așa o senzație că într-adevăr totul merge nu așa cum trebuie și se vede până la urmă că nu e așa cum trebuie”…
