Subscribe la telegramul nostru
Telegram

Republica Moldova a fost, din nou, condamnată la CtEDO într-un caz intentat de un cahulean

Republica Moldova a fost, din nou,  condamnată la CtEDO într-un caz intentat de un cahulean

Pe 17 mai, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cazul Dunas împotriva Republicii Moldova. Pentru îngrădirea accesului liber la justiție, statul a fost sancționat 3600 euro. 

Andrei Dunas a fost reprezentat la CtEDO de avocatul din Cahul Vanțevici.

Potrivit hotărârii, la 3 februarie 2012, reclamantul, Andrei Dunas a înaintat o acțiune în justiție împotriva unei persoane fizice. El a susținut că a împrumutat 20.000 de euro (EUR) lui B.D., care nu a reușit să-i ramburseze. 

La 4 mai 2012 Judecătoria Buiucani din Chișinău a admis cererea reclamantului și a dispus B.D. să-i plătească 20.000 EUR, precum și 172.501 MDL dobânzi și 4.800 MDL taxe de judecată. Această hotărâre a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău la 30 mai 2013. La 23 octombrie 2013, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea instanței inferioare și a dispus rejudecarea.

La 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea primei instanțe și a adoptat una nouă, respingând pretențiile reclamantului ca nefondate. A constatat din oficiu că contractul semnat între reclamant și B.D. era nulă de drept.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs. La 15 aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea sa de scutire de la plata taxelor de judecată. Reclamantului i s-a acordat timp până la 30 aprilie 2014 pentru a plăti 8.137 MDL (echivalentul a aproximativ 438 EUR) cu titlu de taxe judiciare.

Potrivit registrului de corespondență transmis de Grefa Curții Supreme de Justiție, la 18 aprilie 2014 a fost trimisă o scrisoare la adresa reclamantului cu o simplă confirmare de primire (aviz simplu).

În lipsa probelor că reclamantul a plătit taxele judiciare în termenul stabilit, la 13 mai 2014, Curtea Supremă de Justiție a lăsat fără examinare cererea reclamantului. Acesta a adăugat că decizia nu l-a împiedicat să-și depună din nou contestația după achitarea taxelor de judecată, cu respectarea termenului legal de două luni pentru depunerea contestației, termen care nu poate fi prelungit. Decizia a fost definitivă și nu face obiectul niciunei forme de recurs.

Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește eșecul Curții Supreme de Justiție de a examina fondul pretențiilor sale. În asemenea împrejurări, ea nu poate specula care ar fi fost decizia acelei instanțe dacă i-ar fi permis reclamantului să își prezinte cazul în mod corespunzător și să plătească taxele de judecată. Prin urmare, nu vede nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins.

Reclamantul a pretins, de asemenea, 10.000 EUR pentru prejudiciul moral rezultat din suferința psihologică cauzată.

Guvernul a considerat că suma pretinsă este exagerată.

Curtea îi acordă reclamantului 3.600 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice taxă care poate fi exigibilă.

Curtea consideră că este oportun ca rata dobânzii de întârziere să se bazeze pe rata împrumuturilor marginale a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Solicitat telefonic, Ion Vanțevici ne-a comunicat că pe acest caz urmează să fie depusă o cerere de revizuire la Curtea Supremă de Justiție.