Sergiu Cornea: Văd universitatea noastră drept un pilon vital pentru comunitate în următorii 25 de ani
Pe, 7 iunie 2024, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, împlinește 25 ani de la fondare. Cu această ocazie, am discutat cu rectorul universității, Sergiu Cornea, despre trecut, prezent, viitorul instituției, dar și am încercat să aflăm din prima sursă care sunt principalele provocări pentru Universitatea din Cahul și cum acestea sunt depășite.
Sergiu Cornea, a început discuția cu o scurtă introducere în istoria apariției unei instituții de învățământ superior la Cahul. Acesta ne-a spus că după război, în perioada postbelică în RSS Moldovenească, se discuta foarte mult despre necesitatea unei universități în zona sudică, la Cahul, deoarece se considera că existența unei universități la Bălți, în nordul Republicii Moldova, acoperea deja această necesitate. La Cahul, inițial existau doar o școală pedagogică și ulterior un colegiu agrar. O încercare de a înființa o universitate a fost făcută la începutul anilor ’50, dar a fost nereușită. Ideea de a avea o universitate în sudul Republicii Moldova s-a concretizat în anii de independență. Prin hotărârea Guvernului din 7 iunie 1999, a fost înființată Universitatea de Stat, numită acum după celebrul savant și cărturar Bogdan Petriceicu Hașdeu, pe baza celor două colegii existente în Cahul.
– Care sunt provocările cu care se confruntă învățământul superior din Cahul?
– Universitatea se confruntă cu mai multe provocări, iar una dintre ele este legată de populația din regiunea de sud. Obiectivul nostru este să fim o universitate care să ofere un aport semnificativ la dezvoltarea acestei regiuni specifice. Ne dorim să fim un motor al creșterii și să contribuim la progresul acestei zone.
În prezent, regiunea se confruntă cu un fenomen de depopulare, iar acest lucru se reflectă și în scăderea numărului de studenți. Există două tipuri principale de migrație: cea externă: care implică plecarea populației dincolo de granițele țării, și cea internă: în care o parte din populație se mută în Chișinău, atrași de mai multe oportunități pe care le oferă capitala.
– Care este viitorul Universității din Cahul, având în vedere circulația intensă a speculațiilor, în special în contextul planurilor de a comasa două universități mari în țară, și având în vedere că Universitatea din Cahul, la capitolul numărul de studenți, este considerată „inferioară” față de cele două universități din Chișinău?
– Republica Moldova se confruntă cu numeroase provocări, iar una dintre cele mai semnificative este exodul continuu al populației. Universitatea de Stat din Cahul, amplasată în regiunea de sud a țării, este afectată de aceste dificultăți, cu scăderea demografică și îmbătrânirea populației care exercită presiuni asupra sistemului educațional.
În efortul de a răspunde acestor provocări, s-a propus reducerea cheltuielilor administrative și orientarea resurselor către pregătirea tinerilor pentru a asigura calitatea educației. Procesul de fuziuni între universități, în special în Chișinău, continuă să fie o strategie adoptată pentru consolidarea sectorului educațional.
Discuțiile actuale privind posibile fuziuni între Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Tehnică a Moldovei sugerează că aceste inițiative sunt în stadiul exploratoriu și încă nu sunt stabilite definitiv.
Cu toate acestea, mesajul transmis de ministrul Perciun la ultima întâlnire a Consiliului Rectorilor indică importanța universităților regionale în peisajul educațional, deși ele se confruntă în continuare cu provocări specifice, iar resursele lor sunt mai limitate decât cele ale instituțiilor din capitală.
– Cum universitatea face față concurenței?
– Una dintre prioritățile noastre este să internaționalizăm procesele educaționale, ceea ce implică implementarea diferitelor proiecte internaționale menite să îmbunătățească calitatea studiilor noastre. Ne propunem să studiem și să implementăm experiențele străine pentru a aduce beneficii învățământului nostru.
Anul trecut, universitatea noastră a obținut acreditare internațională, fiind una dintre cele cinci universități din Republica Moldova care beneficiază de acest statut. Acest lucru demonstrează că factorii geografici și dimensiunea universității nu sunt factori determinanți, ci contează performanța cadrelor didactice și gradul de satisfacție al studenților. Prin această abordare, nu toți tinerii doresc să plece în străinătate, ci aleg să rămână în țară.
– Este adevărat că există o posibilitate ca extensiunea „Dunării de Jos” din Galați va pleca din Cahul?
– Colaborarea noastră cu Universitatea „Dunărea de Jos” este foarte strânsă și niciodată nu am luat în considerare să întrerupem această cooperare. Din contra, noi promovăm menținerea tinerilor acasă, sub sloganul „FACEM STUDII ACASĂ”, oferindu-le posibilitatea de a studia simultan la două specializări.
Un tânăr care își dorește o bursă din România poate să o obțină și aici, la Cahul. În plus, pe parcurs, poate găsi un loc de muncă și altele.
– De ce universitatea nu asigură continuitatea specialităților de la colegii, de exemplu un management în sănătate sau ecologie și protecție a mediului?
– Colegiul a fost scos din componența universității. Recent s-a discutat despre consolidarea legăturii dintre colegiu și universitate, propunând ca tinerii care absolvesc colegiul să fie scutiți de un an de la universitate. Această idee a fost inspirată de experiența din Statele Unite, și cred că ar merita să încercăm să o implementăm și la noi. Cu toate acestea, din păcate, această conexiune a fost ruptă și ideea este încă în stadiul de concept.
– Când universitatea va utiliza câmpurile agricole pe care le deține în educarea studenților de la specialitatea Industrie Alimentară?
– Este o situație dificilă cu terenurile universității. În 2019, aceste terenuri au fost luate de Agenția Proprietăți Publice, iar universitatea a încercat să recupereze această pierdere. Cu toate acestea, specializarea în domeniul agrar nu a avut succes din cauza lipsei de studenți interesați. Această situație a dus la o pierdere anuală semnificativă pentru universitate, de aproximativ jumătate de milion, bani care ar fi putut fi folosiți în beneficiul studenților și al instituției în ansamblu.
– Ceva timp în urmă, la o întâlnire oficială cu referire la Centrul INOTEK care urma să fie construit pe terenul universității ați declarat „groapa este doar începutul”. Acum avem informația că clădirea nu va mai fi construită. Care e situația, la ce să ne așteptăm?
– Într-adevăr, am demarat o procedură pentru transformarea acelei clădiri într-un centru multifuncțional, care ar fi adus beneficii comunității. Din păcate, din cauza izbucnirii războiului și a creșterii prețurilor la materialele de construcție, am fost nevoiți să renunțăm la acest proiect.
Finanțatorul a optat pentru alte alternative, iar în comun acord cu ministerul, am hotărât să replanificăm căminul 2 al universității și să transformăm acea locație în centrul pe care îl visam.
Ce ține de căminul nr 3, care este într-o stare dezastruoasă, avem acceptul că cu suportul României, în sfârșit, acesta va fi reabilitat. Scopul nostru este să construim un cămin modern, echipat cu grupuri sanitare individuale, chicinete, spații comune, facilități de închiriere a birourilor, o sală de gimnastică, și alte facilități. Acestea sunt doar câteva idei care ne ghidează în conceptualizarea acestui proiect.
– Cum vedeți universitatea în următorii 10 ani?
– Văd universitatea noastră drept un pilon vital pentru comunitate în următorii 10 sau 25 de ani. Totul depinde de implicarea și de angajamentul nostru față de nevoile și aspirațiile regionale.
O universitate nu poate exista în izolare, trebuie să fie conectată la comunitatea în care se află și să influențeze procesele regionale. Este esențial ca universitatea să ofere servicii relevante și solicitate de comunitate și să aducă beneficii tangibile acesteia.
În același timp, universitatea trebuie să fie susținută atât de comunitatea academică locală, cât și de autoritățile centrale. Dacă nu se recunoaște rolul universității în menținerea progresului regional, există riscul ca în viitor să apară alte opțiuni politice sau geostrategice care să își asume această responsabilitate.
Tinerii sunt motorul dezvoltării și viitorul nostru. Prin oferirea unei educații de calitate și a oportunităților adecvate, universitatea poate juca un rol crucial în pregătirea și încurajarea noii generații de lideri și profesioniști, consolidând astfel viitorul regiunii și țării noastre.
– Cu ocazia aniversării, ce ați ura colectivului, studenților, cetățenilor mun. Cahul?
– Felicitări tuturor celor implicați în activitățile universității, în special cadrele didactice, atât celor care au lucrat în trecut, cât și celor care activează în prezent.
Este important să recunoaștem că o universitate nu este formată doar din cadre didactice; în spatele ei stă o întreagă echipă de personal tehnic, bibliotecari și alții, care contribuie la buna desfășurare a activităților. Astăzi, cu mândrie, sărbătorim 25 de ani de rezistență a universității, și îi dorim să continue să existe și să prospere pentru multe alte decenii înainte.
Felicitări comunității din Cahul și regiunii de sud pentru privilegiul de a avea o universitate în apropiere. Universitatea nu ar fi putut exista fără susținerea autorităților locale și a actorilor economici, care au fost mereu alături de noi. Consider că sărbătoarea universității este, în esență, sărbătoarea întregii comunități, și felicit cu căldură pe toți cei implicați în această realizare.
Vă mulțumim pentru discuție.
Olga Mevșa
