Din martie până în iulie 1992 în Republica Moldova a avut loc un război pentru independența și integritatea teritorială a țării. A fost o confruntare armată între susținătorii statului moldovenesc independent de pe malul drept al Nistrului și formațiunile separatiste de pe malul stâng, susținute de Rusia.
În fiecare an, la 2 martie, ziua în care au început luptele, în Republica Moldova este marcată Ziua Memoriei și Recunoștinței. Aceasta este dedicată eroilor căzuți în conflictul armat din 1992 pentru apărarea integrității și independenței țării.
Colegii de la ru.diez.md au comparat manualele de istorie pentru clasa a XII-a – clasa absolventă pe malul drept – și pentru clasa a XI-a – clasa absolventă pe malul stâng al Nistrului –, pentru a vedea cum sunt descrise evenimentele din 1992. Analiza a arătat că informațiile despre război sunt prezentate diferit. În continuare, vă spunem principalele deosebiri pe care le-am identificat.
Separatismul este o ideologie și o politică orientată spre desprinderea unei părți din teritoriul unui stat, fie al unei regiuni, fie al unui grup etnic, cu scopul de a crea un nou stat independent sau de a obține un statut de autonomie largă.
Chiar și denumirea este diferită
În manualul de istorie din școlile care se subordonează Ministerului Educației și Cercetării, capitolul se intitulează „Războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova”. Chiar din titlu este clară poziția autorilor: evenimentele din 1992 sunt prezentate drept un război cu scopul de a apăra independența și integritatea teritorială a statului.
Conflictul este plasat în contextul formării statalității moldovenești. Expunerea începe cu procesele politice din anii 1990-1991, proclamarea independenței, adoptarea declarațiilor și deciziilor Parlamentului și conduce treptat spre confruntarea armată. În text este construită o succesiune logică a evenimentelor: după obținerea independenței, pe o parte a teritoriului apar structuri separatiste, ceea ce duce la escaladare și la izbucnirea luptelor.
În manualul de istorie din care studiază elevii din școlile de pe malul stâng al Nistrului este utilizată o formulare diferită. În cronologia evenimentelor din 1992 se vorbește despre „atacul armat al Moldovei asupra localității Dubăsari” și despre „începutul unei agresiuni pe scară largă împotriva Transnistriei [teritoriul din stânga Nistrului]”. Începutul războiului este calificat drept „o provocare a Chișinăului”.
Astfel, evenimentele sunt prezentate ca o ofensivă inițiată de Chișinău, iar regiunea transnistreană apare ca parte atacată.
Dacă în manualul de pe malul drept este vorba despre un război pentru apărarea statalității, în ediția de la Tiraspol conflictul este descris drept o agresiune a Moldovei împotriva regiunii.
Participanții la război
În manualul de istorie din care învață elevii din dreapta Nistrului, părțile implicate în conflict sunt indicate ca fiind Republica Moldova și Federația Rusă.
În text este oferită următorul paragraf.: „Războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova a fost un conflict militar între Republica Moldova, pe de o parte, și Federația Rusă, în susținerea autoproclamatei, la 2 septembrie 1990, republici moldovenești nistrene, pe de altă parte, drept rezultat al acțiunilor neconstituționale de uzurpare a puterii pe malul stâng al Nistrului”.
Autorii precizează, de asemenea, că: „Pentru Republica Moldova acesta a fost un război pentru apărarea independenței și integrității. Pentru Federația Rusă a fost o continuare a intereselor sale imperialiste și geostrategice.”
Astfel, în manualul moldovenesc, Rusia este prezentată nu ca mediator, ci ca parte a conflictului și ca factor extern esențial al escaladării.
În manualul utilizat în regiunea transnistreană, evenimentele din 1992 sunt numite „agresiune armată a Moldovei împotriva Transnistriei [teritoriul din stânga Nistrului]”. În această versiune, părțile conflictului sunt Moldova și Stânga Nistrului, iar Federația Rusă este descrisă ca parte neutră.
Cum sunt descrise evenimentele
Manualul de istorie pentru clasa a XII-a din școlile subordonate MEC
În manualul de istorie din care învață elevii din dreapta Nistrului, despre evenimentele din 1992 este relatat în patru pagini, de la 244 la 247. Etapele conflictului și episoadele-cheie sunt prezentate succint, fără o cronologie detaliată pe luni. Totuși, încă în secțiunea dedicată perioadei premergătoare războiului se menționează că, în 1991, armata a 14-a rusă a ocupat orașele Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol și Râbnița.
Se precizează că, încă înainte de destrămarea URSS, pe malul stâng al Nistrului erau dislocate unități ale armatei a 14-a a Uniunii Sovietice. După destrămarea URSS, patrimoniul militar urma să treacă sub controlul statului pe teritoriul căruia se afla. În Republica Moldova însă acest lucru nu s-a întâmplat. În pofida decretului Președintelui Mircea Snegur privind trecerea bunurilor armatei a 14-a în proprietatea Republicii Moldova, trupele au trecut, în fapt, sub jurisdicția CSI, iar la 1 aprilie 1992, Președintele Rusiei, Boris Elțân, le-a trecut sub jurisdicția Federației Ruse. La acel moment, luptele de pe Nistru durau deja de aproximativ o lună.
Formațiunile armate de pe malul stâng au beneficiat de sprijin din partea militarilor ruși. Autoritățile moldovenești au susținut că, fără această resursă, conflictul nu ar fi putut escalada rapid într-o confruntare militară de amploare.
Potrivit manualului, războiul a început în noaptea din 1 spre 2 martie 1992, în urma unei provocări a gardiștilor și cazacilor la Dubăsari. Ulterior, conform textului, formațiunile separatiste au instalat posturi la toate podurile peste Nistru și au ocupat inspectoratul de poliție din Dubăsari.
Manualul nu detaliază însă operațiunile militare separatiste, inclusiv evenimentele de la Dubăsari, care au marcat începutul războiului, și cele de la Tighina, care în iunie 1992 au devenit cel mai tensionat punct al conflictului.
Manualul de istorie pentru clasa a XI-a din școlile din Stânga Nistrului
În manualul utilizat în regiunea transnistreană, războiului îi este acordat un spațiu mult mai amplu, de la pagina 154 la 202. Evenimentele din 1992 sunt prezentate lunar, de la proclamarea așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene până la luptele de la Tighina și semnarea acordului de încetare a focului din 21 iulie 1992. Textul descrie detaliat episoadele separatiste, menționează numele participanților și oferă cronologii amănunțite ale celor întâmplate.
În plus, aproape o sută de pagini din manualul de la Tiraspol sunt dedicate premiselor războiului. Autorii analizează în detaliu procesele politice de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, precum și formarea organelor de putere pe malul stâng. În text este promovată ideea că acest conflict a fost rezultatul firesc al contradicțiilor acumulate și că pe malul stâng se contura un popor transnistrean distinct, cu propria identitate și cu drept la autodeterminare.
Astfel, diferă nu doar evaluarea războiului, ci și amploarea prezenței sale în manuale: pe malul drept, un capitol scurt integrat în istoria generală a formării statului, iar pe malul stâng, o cronică amplă a conflictului și a premiselor sale.
Participarea Federației Ruse
În manualul de pe malul drept al Nistrului, structurile de pe malul stâng sunt desemnate drept „ilegale” și „separatiste”. Este subliniată încălcarea Constituției și caracterul ilegal al proclamării așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene.
Autorii menționează că formarea entității transnistrene a devenit un instrument de influență al Rusiei asupra Moldovei. În capitolul dedicat consecințelor războiului se arată că Rusia și-a menținut prezența militară pe teritoriul țării: armata a 14-a a fost ulterior transformată în Grupul Operativ al Trupelor Ruse. Se subliniază că trupele ruse continuă să staționeze în Republica Moldova, fapt considerat o încălcare a neutralității și a suveranității statului.
În 1999, la summitul OSCE, Rusia și-a asumat angajamentul de a-și retrage trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, însă acest lucru nu s-a realizat până în prezent.
De asemenea, istoricii moldoveni susțin că autoritățile de la Chișinău au întreprins tentative de soluționare a conflictului, însă influența Rusiei în regiune a fost semnificativă, iar Moscova nu ar fi fost interesată de o rezolvare pașnică a situației. Se evidențiază separat faptul că acordul de încetare a focului din iulie 1992 a fost semnat de Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, și de Președintele Federației Ruse, Boris Elțân. În această interpretare, Rusia apare ca parte direct implicată în conflict.
În manualul de pe malul stâng este utilizată o altă terminologie. Regiunea este numită „republică”, „partea transnistreană” sau „stat”. Federația Rusă este descrisă ca forță de menținere a păcii, care a oprit luptele și a protejat populația regiunii de „agresiunea Moldovei”.
Diferențele nu țin doar de termeni și evaluări. Manualele de pe cele două maluri oferă versiuni diferite privind cauzele războiului, înțelegerea părților implicate și interpretarea rolului Rusiei. Diferă și amploarea acordată acestor evenimente: pe malul drept, războiul este integrat în istoria generală a formării statului independent, iar pe malul stâng ocupă un loc central, fiind prezentat ca moment fondator al propriei identități.
În esență, este vorba despre două narațiuni istorice paralele, care formează percepții diferite asupra evenimentelor din 1992 în rândul elevilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Pentru unii este un război pentru apărarea statalității și o luptă împotriva separatismului, în contextul unei intervenții externe. Pentru alții este o agresiune armată împotriva regiunii și momentul nașterii propriei statalități.
La mai bine de trei decenii de la conflict, manualele școlare continuă să consolideze aceste diferențe.
