În ultima perioadă, asistăm la o creștere alarmantă a numărului de cazuri de suicid în rândul adolescenților, o realitate tulburătoare care ne îndeamnă la reflecție și acțiune. Motivele din spatele acestor tragedii sunt complexe și adesea greu de descifrat, iar consecințele lor sunt devastatoare pentru familii și comunități.
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen îngrijorător, am realizat un interviu cu Irina Parvan, psiholog-expert de 15 ani din Chișinău, despre cauzele profunde, tiparele comportamentale și modalitățile de prevenire a acestor situații tragice. În cadrul discuției, am abordat subiecte sensibile, cum ar fi impactul presiunilor sociale, rolul familiei, precum și importanța sprijinului emoțional și a terapiei în viața adolescenților.
Sperăm ca acest interviu să ofere o perspectivă valoroasă asupra unei probleme care ne afectează pe toți și să contribuie la creșterea gradului de conștientizare și la găsirea unor soluții eficiente.
Doamna psiholog, de ce observăm o creștere a cazurilor de suicid în rândul adolescenților?
Perioada adolescenței este una dintre cele mai dificile din viața unui om, din punct de vedere biologic. În această etapă, tinerii se confruntă cu un conflict interior major: pe de o parte, sunt pregătiți biologic să fie independenți și responsabili, iar pe de altă parte, psihologic, încă se simt copii, având nevoie de protecție și sprijin. Acest conflict poate duce la rebeliune, agresivitate și vulnerabilitate.
Un factor important este și sistemul nervos, care este moștenit genetic. Persoanele cu un sistem nervos mai puternic gestionează mai ușor stresul. Totuși, cunoașterea de sine joacă un rol crucial. Atunci când adolescenții se confruntă cu dificultăți, au nevoie de feedback constructiv, încurajare și susținere, nu de critici. Lipsa acestei susțineri poate duce la dezvoltarea unor cogniții negative și, în cazuri extreme, la suicid.
Este generația actuală mai fragilă decât cele anterioare?
Nu putem afirma că generația actuală este mai fragilă. De-a lungul istoriei, oamenii s-au confruntat cu diverse prejudecăți și dificultăți. Totuși, societatea a evoluat, devenind mai conștientă de problemele psihologice.
De ce suicidul pare adesea un act neașteptat?
Adesea, suicidul este asociat cu "sindromul copilului liniștit". Copiii care sunt excesiv de liniștiți și ascultători pot ascunde temeri și tensiuni profunde. Ei nu exprimă aceste sentimente, ceea ce face dificilă identificarea problemelor. Acest comportament este adesea rezultatul unor modele de educație restrictive.
Cum influențează anxietatea, depresia și stresul riscul de suicid?
Anxietatea, depresia și stresul cronic pot crea o stare de angoasă continuă, care poate duce la tulburări de personalitate și, în cazuri severe, la suicid. Criticile și presiunile constante pot agrava aceste stări. Comparația constantă cu alții are un impact negativ asupra stimei de sine și poate genera emoții precum nervozitate, furie, tristețe și îndoială. Aceste emoții pot duce la comportamente distructive.
Este esențial ca părinții să înțeleagă cauzele lipsei de motivație și apatiei la adolescenți.
Este adevărat că bunăstarea materială garantează fericirea?
Nu, bunăstarea materială nu garantează fericirea. Controlul excesiv asupra copiilor poate fi la fel de traumatizant ca violența fizică. Libertatea și autonomia sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă. Totodată, părinții ar trebui să construiască o relație de prietenie cu copiii lor, bazată pe comunicare și empatie. Validarea emoțiilor este esențială.
Cum putem diferenția tristețea normală de depresie?
Este important să oferim empatie și susținere copiilor triști. Răspunsurile seci sau critice pot agrava situația. Părinții ar trebui să fie atenți la semne precum izolarea și agresivitatea, comportamentul ciudat al copilului. În așa cazuri, ar trebui să apeleze la terapie. Terapia implică lucrul atât cu copiii, cât și cu părinții.
De ce are loc bullying-ul online?
Agresorii sunt adesea victime ale agresiunii acasă. Ei își exteriorizează emoțiile negative prin bullying. Pentru a opri acest comportament, este nevoie de implicarea părinților și a școlilor, pentru a promova empatia.
La cine ar trebui să apeleze adolescenții pentru ajutor? Ce recomandări aveți pentru ei?
Adolescenții ar trebui să caute sprijinul unui psiholog cu care se simt confortabil. Este important să depășească frica de judecată și să ceară ajutor atunci când au nevoie. Terapia este foarte eficientă în cunoașterea de sine și gestionarea emoțiilor. În unele cazuri, poate fi necesară și intervenția psihiatrică.
În urma acestei discuții, este evident că problema suicidului în rândul adolescenților este una complexă, care necesită o abordare multidimensională. Nu există soluții simple sau rapide, dar există speranță și există acțiuni concrete pe care le putem întreprinde. În primul rând, este esențial să cultivăm empatia și înțelegerea în relațiile cu adolescenții. Să le oferim un mediu sigur, în care să se simtă ascultați și valorizați, să le validăm emoțiile și să le oferim sprijin necondiționat.
Totodată, trebuie să investim în educația și formarea profesională a părinților, profesorilor și a altor adulți care interacționează cu adolescenții. Să-i învățăm să recunoască semnele de avertizare, să comunice eficient și să ofere sprijin adecvat. Mai mult decât atât, să consolidăm sistemele de sănătate mintală și să facem serviciile de terapie mai accesibile și mai puțin stigmatizate. Adolescenții trebuie să știe că nu sunt singuri și că există ajutor disponibil.
În final, trebuie să ne unim forțele ca societate pentru a crea un mediu mai sănătos și mai suportiv pentru adolescenți. Să combatem stereotipurile și prejudecățile, să promovăm respectul și toleranța, și să construim o cultură a grijii și a compasiunii.
Fiecare adolescent care își pierde viața este o tragedie imensă, o pierdere ireparabilă. Dar, prin acțiune colectivă și angajament, putem preveni aceste tragedii și putem oferi adolescenților noștri un viitor mai luminos și mai plin de speranță.
