Subscribe la telegramul nostru
Telegram

Tații – avocații din sala de nașteri

Tații – avocații din sala de nașteri

Atunci când discutam în redacție despre cât de important este ca tații să fie prezenți la nașterea copiilor știam că trebuie să fac eu subiectul acesta. Pentru că am trecut recent prin experiența nașterii alături de Dan, partenerul meu, imaginile încă sunt vii și sunt convinsă acum, la câteva luni distanță, că prezența sa a fost nu doar necesară, dar și dătătoare de puteri.

Mai sunt sigură că implicarea tatălui în timpul nașterii este o decizie intimă și profund personală, dar simt că e nevoie să vorbim despre acest subiect nu pentru a convinge pe cineva să facă acest pas, ci ca să oferim cât mai multe puncte de vedere, experiențe și informații bazate pe știință, care să ajute cuplurile să ia o decizie informată și potrivită pentru ele.

Pandemia i-a convins pe Victoria și Vasile să schimbe capitala agitată pe satul Buțeni din raionul Hîncești. Iar cel mai mult de pe urma mutării are de câștigat Doina, fetița lor de doar un an, care face primii pași pe drumul de țară, iar lecții de grădinărit în curtea casei și urmărește fascinată cum făină proaspăt adusă de la moară se transformă în pâine.

Iar când se obosește din gospodărit, Doina oftează adânc și se odihnește pe prispă.

Părinții se uită cu ea la dragoste și-și amintesc despre momentul în care au aflat de venirea ei pe lume. Deși nu a fost o sarcină planificată, cele două liniuțe care le-au adus noutatea i-a făcut tare fericiți, mai ales că au aflat noutatea exact de ziua lui Vasile. În timp ce acesta zâmbește mândru în colțul gurii, Victoria spune râzând că testul a fost și scăparea ei, pentru că nu reușise să-i pregătească un cadou aniversar. 

Pentru ei a fost clar de la bun început – vor fi împreună în fiecare moment al sarcinii, al travaliului și al nașterii, „așa cum am fost împreună în momentul conceperii acestui copil”, spune Vasile. 

Dar nu toată lumea a fost la fel de entuziasmată de idee. Vasile povestește amuzat că a primit mai multe sfaturi de la rude și cunoștințe înainte de marele eveniment – „«Asistă la naștere, dar nu privi. Stai cât mai departe, mai ales în momentul expulziei». În timp ce soția ta trece prin cele mai mari dureri pe care le-a avut vreodată, tu ești îndemnat să te retragi sau să ieși după ușă”, adaugă Vasile. 

Contrar imaginii de putere, rezistență, de neînvins pe care o perpetuează opinia publică în raport cu bărbații, în sala de nașteri aceasta îi vede ca fragili, cu nevoie de atenție și protecție. 

Cuplul spune că a fost surprins atunci când a ajuns la spital, iar unul dintre medici le-a zis că „soțul poate pleca acasă să se odihnească și va veni mai aproape de momentul nașterii”. 

Însă Vasile și-a dorit să fie prezent în momentul nașterii pentru că, în perioada celor nouă luni, a urmărit întreg procesul – transformarea bebelușului de la mărimea unui bob de mazăre, la cea a unui pepene verde – doar din exterior. O spune aproape cu un fel de gelozie, așteptând parcă confirmarea în ochii Victoriei. „În afară de momentul fecundației, tatăl nu are șansa să participe direct la dezvoltarea fătului – întreaga responsabilitate și grijă fizică aparțin mamei. De asta pentru mine a fost extrem de important să surprind cu ochii mei primul contact al bebelușului cu mediul exterior, prima sa gură de aer. E un proces unic și emoționant. Nu am vrut ca acest moment să-mi fie furat. Dacă vine cineva în halat alb și te anunță că acesta este copilul tău, mi se pare că experiența este mai stinsă. E frumos să ai amintiri despre acel moment, să auzi primul țipăt de bun venit în această lume”, povestește Vasile emoționat.

„Să deschidă uși și să-ți facă dreptate”

Pe lângă suportul moral, Vasile spune că bărbații trebuie să participe la naștere pentru a fi avocații soțiilor, dar și ai copilului care iată-iată va veni pe lume. Cuplul spune că sistemul moldovenesc nu este centrat pe nevoile femeilor și nici nu urmărește abordări individuale – seamănă cu un conveier, angajații urmăresc niște pași prestabiliți și, de cele mai dese ori, mama nu este consultată. De asta, spune tânărul, tatăl trebuie să fie alături și să intervină ori de câte ori este cazul în interesul soției.

După un travaliu de peste 12 ore, la limita puterilor, Victoria avea nevoie mai mult ca oricând de ajutorul soțului său. Durerile travaliului te fac vulnerabilă, absentă și te rup încet-încet de la realitate. „De asta e nevoie de un om calm, calculat și insistent alături, ca să vorbească în numele tău cu doctorii, să deschidă uși și să-ți facă dreptate. Medicii te vizitează o dată la două ore, însă femeia are nevoie de ajutor, un pahar de apă sau mersul la baie”, spune tânăra. Așa și a fost. A cerut insistent epidurală pentru Victoria și a obținut-o, a chemat asistentele de fiecare dată când simțeau că nu se descurcă singuri cu chinurile travaliului lung. 

„În afară de faptul că soția are parte de atenția și grija celei mai apropiate persoane, soțul e un fel de autoritate în fața medicilor. O pereche de ochi în plus care îi face să fie mai grijulii. Și asta se observă cu ochiul liber. Când ieșeam din sala de nașteri, se întâmpla să arunce replici neadecvate”, povestește Vasile.

„L-ai speriat pe sărmanu’ bărbat”

Bărbații au stat cât mai departe de procesul nașterii multe secole, cu și fără dorința lor. Nașterea era o experiență intimă, un tărâm aproape mitic unde aveau acces exclusiv femeile. Ultimul secol i-a adus încet-încet pe bărbați în sala de nașteri – prin normalizarea meseriei de ginecolog și obstetrician în rândul bărbaților, iar în ultimele decenii, în societățile vestice, prin încurajarea participării taților la naștere. 

În timpu travaliului, își amintește Victoria, Vasile a avut nevoie să părăsească camera pentru câteva minute. Moment numai bun ca asistenta medicală să-i reproșeze: „vezi dacă strigi prea tare, l-ai speriat pe sărmanu’ bărbat”. 

Chiar dacă bărbații sunt pregătiți și dornici de a fi alături de partenera lor non stop, sistemul actual le oferă mai degrabă rolul de spectator, decât cel de actor activ în procesul nașterii. „După naștere, mai multe persoane din anturajul nostru m-au felicitat că am avut curaj să asist. Mă simțeam ciudat să primesc asemenea complimente pentru că prezența mea acolo a fost firească și necesară, locul meu era acolo, lângă ea. Mai degrabă felicitările trebuie să meargă către Victoria, pentru că cel mai mare efort l-a făcut ea”, spune zâmbind Vasile. 

„E minunat să știi că nu ești singură”

Își amintesc emoționați despre momentul întâlnirii cu fiica lor. „Momentul când îi vezi capul dornic să părăsească burtica și să întâlnească lumea exterioară e magic. Ambii plângeam, mai ales când medicii au pus-o pe Doinița pe pieptul Victoriei. De nedescris”, spune acesta. 

Ambii sunt convinși că implicarea emoțională a lui Vasile în timpul sarcinii și participarea la naștere au făcut ca perioada post-natală să fie una mai frumoasă pentru că au împărțit și atunci responsabilitățile la doi. „Cu siguranță că implicarea sa m-a ajutat să evit depresiile postnatale, e minunat să știi că nu ești singură, deși căsătorită, în această călătorie a maternității. E o muncă enormă, chiar în primele zile mă întrebam cum se descurcă mamele singure”, menționează Victoria.Implicarea activă în îngrijirea bebelușului din primele momente i-a adus lui Vasile multă încredere în forțele proprii. 

După trei luni Victoria a revenit la muncă, iar Doina a rămas în îngrijirea tatălui său. Vasile vorbește despre acele luni cu multă dragoste și se grăbește să adauge că a dezvoltat mai multă empatie pentru femeile care „stau acasă” și își îngrijesc copiii. 

Trăim alte realități, majoritatea cuplurilor își cresc copiii departe de bunici, fără suport. De asta e important, mai mult ca niciodată, ca ambii părinți să implice. Acum toate grijile cad pe umerii mamelor. De fiecare dată când mergeam la vreun control de rutină cu bebelușul, medicii mă întrebau surprinși, dar și cu un fel de acuzație în voce: dar mama unde e?

spune Vasile

Ambasador, nu super erou

Sexologa Natalia Pavalachi, care are și studii în psihologie, spune că unii bărbați sunt reticenți să calce pragul sălii de naștere pentru că le este frică să își vadă partenera suferind în timpul travaliului. „Nimeni nu zice că bărbatul trebuie să îmbrace haina de super erou, e nevoie doar să fie alături de iubita sa, să o țină de mână, să fie prezent într-un moment atât de magic, însă de o mare vulnerabilitate”, spune aceasta.

Pentru o experiență mai reușită, spune Natalia, tații nu trebuie să aștepte să li se ofere locul de actor în timpul nașterii, ci să-l revendice singuri.„În ce constă acest rol? Leul va securiza perimetrul pentru ca leoaica să poată da naștere în siguranță. Va avea grijă să vorbească cu medicii în caz că e nevoie, să se transforme într-o barieră și să o protejeze pe partenera sa de stresul exterior. Va fi un fel de ambasador al cuplului și va fi responsabil de detaliile organizatorice. Va avea grijă ca partenera să se hidrateze, să mănânce sau să răspundă la alte nevoie ca masajul, mângâieri. Obiectivul cel mare e o naștere cât mai ușoară – iar femeia trebuie ajutată ca să reușească să se deconecteze de toate gândurile și să își concentreze toată energia pe corpul său și pe procesele fiziologice ale acestuia. Desigur că în locul bărbatului pot fi și alte persoane de încredere, însă această experiență va permite cuplului să conecteze mai bine unul cu altul în perioada post-natală. Nimeni nu impune bărbatul să fie în prima lojă, să urmărească atent expulzarea fătului, uneori nici femeile nu se simt bine fiind văzute în această ipostază. E mai importantă prezența, decât privitul”, explica Natalia. 

Sexologa mai adaugă că nu există studii care să arate o corelare între prezența tatălui la naștere și satisfacția vieții sexuale de după naștere.

„Însă, din experiența mea clinică am învățat că cuplurile, indiferent de problemele pe care le au, le rezolvă mai ușor dacă formează o echipă. Prezența ambilor parteneri la naștere e o bună dovadă a acestui sentiment de echipă unită în orice situație”, adaugă Natalia Pavalachi.

Recomandări pentru tați

Ținând cont de concluziile studiului citat mai sus, dar și de părerile experților, am adunat o serie de recomandări care ar putea fi utile bărbaților care intenționează să își asiste soția la naștere.

  • Pregătește-te emoțional pentru venirea pe lume a noului membru al familiei
    Însoțește-ți partenera la ecografii, cântă-i, povestește-i despre ziua ta bebelușului din burtică, implică-te în cumpărarea lucrurilor pentru copil, în decorarea camerei, în alegerea numelui său. Cu cât ești mai implicat în acest proces, cu atât te vei simți mai conectat cu copilul tău pe care îl vei întâlni foarte curând. Te vei simți parte a acestei experiențe, iar eforturile tale vor fi un exercițiu bun pentru echipa pe care o vei forma cu soția ta în ziua nașterii.
  • Planificați nașterea împreună
    Cu siguranță că fiecare naștere e unică și pot apărea detalii total neprevăzute, însă vei putea fi mai util și eficient dacă discutați din timp preferințele: metoda de control a durerii, când și cine taie cordonul, poziția pentru momentul expulzării și multe altele. S-ar putea ca partenera să fie prea obosită sau absentă, iar tu vei rămâne „de gardă”. Va fi mai ușor să iei decizii având în minte dorințele ei.
  • Mergeți la cursuri pentru pregătire de naștere împreună
    Pe lângă pregătirea emoțională, cunoștințele fiziologice îți vor fi de mare folos în sala de nașteri. La un curs specializat vei afla despre tehnicile de respirație care o vor ajuta pe soția ta să gestioneze durerile mai ușor, despre cum se transformă corpul femeii la fiecare etapă a travaliului, dar și vei fi pregătit pentru situațiile neprevăzute care pot apărea.
  • Fii avocatul soției tale în sala de nașteri
    Pune întrebări atunci când doctorul sau asistentul ia decizii fără să se consulte cu voi sau când aveți nevoie de explicații. Partenera se va simți mai în siguranță cu un soț proactiv și oricând gata să intervină.
  • Fii flexibil și răbdător
    Chiar dacă ești foarte bine informat și pregătit emoțional, nașterea este un proces lung și complicat – este important să rămâi flexibil și să-ți schimbi strategia de ajutor în funcție de cum evoluează lucrurile. O tehnică de masaj sau de respirație eficientă la început de travaliu ar putea să nu dea același rezultat la ultima etapă a travaliului. Ascultă-ți partenera și adaptează-te nevoilor ei.

Acest material este realizat de Moldova.org cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele financiare acordate de Fundația OAK. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Fundației OAK.