Subscribe la telegramul nostru
Telegram

Ghidul apicultorului: Metode și procedee de combatere anti varroa

Ghidul apicultorului: Metode și procedee de combatere anti varroa

Varrooza este cea mai răspândită boală a stupului care poate apărea indiferent de cât de multă grijă acordă apicultorul familiilor de albine. Această afecțiune este produsă de un acarian, Varroa Jacobsoni (destructor), care ataca albinele în toate fazele vieții;varroa este un parazit endemic, care slăbește sistemul imunitar al albinelor și, atunci când este netratat, duce la pierderea coloniilor de albine; Infestarea coloniilor are loc treptat, pe o perioadă de 2-3 ani, ducând în final la distrugerea acestora. În apicultură, lupta anti-varroa a devenit o prioritate și au fost concepute o serie de tratamente pentru a limita efectele nefaste. 

Potențialul de infestare este permanent (derivă, furtișag, roire, suprapopularea cu albine pe un areal).

La ora actuală, cu mijloacele existente de tratament efectuate corect, varrooza nu poate fi eradicată ci doar menținută la un nivel care să nu afecteze pragul productiv al familiilor de albine. 

Apariția bolii

La începutul infestării prezența acarianului nu se face remarcată. Pentru a depista la timp boala și a stabili gradul de infestare se pot folosi mai multe metode. O modalitate ar fi examinarea foii de control și constatarea numărului de acarieni morțiș căzuți pe ea; dacă în lunile iunie-iulie cad între 5-10 bucăți/zi, înseamnă că albinele sunt în suferință. O altă metodă este examinarea celulelor ce conțin puiet de trântor, acarianul are o predilecție pentru acest puiet și apicultorul desfăcând câteva celule poate constata cu ușurință cât de gravă e situația. În ultima fază de infestare, acarienii pot fi observați și cu ochiul liber pe albine și trântori dacă privești cu atenție.

La apariția varrozei, albinele și trantorii prezintă malformații, puietul este pestriț, larvele mor în poziții nefirești, albinele nu se mai ocupă de puieți chiar părăsesc stupul. În general, răspândirea bolii se face prin rătăcirea albinelor infestate, furtișag, pătrunderea în stupină a materialului genetic fără certificat sanitar etc

Identificareaagentului etiologic.

Pentru o monitorizare corectă a acarianului, apicultorul trebuie să cunoască câteva date privind biologia acestui acarian: 

Acarianul Varroa destructor parazitează, atât albinele adulte, cât și puietul.  

  1. Femela adultă măsoară aproximativ 1,1 mm lungime şi 2,6 mm lăţime, cântăreşte 0,14 mg şi are culoare maron roșcat. Masculii sunt mult mai mici și mai slab coloraţi.  
  2. Corpul parazitului este aplatizat dorso-ventral, ceea ce îi permite inserţia între tergite abdominale ale albinei.  
  1. Durata de viață a paraziților depinde de temperatură și umiditate, în practică aceasta fiind de la câteva zile (27 zile), la câtevaluni (5 luni).
  2. Ciclul de viață se desfășoară doar în familia de albine și are doua fază:  fazaforetică – pe albinaadultășifazareproductivă – îninteriorulcelulelor cu puiet. 
  3. Pentru a se înmulți, femela adultă intră într-o celulă cu puiet chiar înainte de a fi căpăcită (preferă puietul de trântor). După aprox 4 ore de la capaci începe să se hrănească pe puietul de albina. 
  4. După 60-70 ore de la capacire femela de acarian începe să depună primul ou din care va ieși un mascul și apoi din următoarele ouă, la interval de cca. 30 ore, de obicei rezultă femele (4-5).
  5. Durata de dezvoltare este de 5-6 zile pentru masculii acarianului și de 7-8 zile pentru femelele de acarian.
  6. Femelele rezultate se împerechează cu masculul (fratele) înainte de ecloziune albinelor, astfel că rolul și viața sunt limitate doar la interiorul celulei de puiet. Prin existența doar a unui mascul, acarianul își crește șansele de a se înmulți în familia de albine.  
  7. De reținut este și faptul că o femelă poate să se înmulțească de mai multe ori (3-4 orivara), iar rata de înmulțire obișnuită (număr de femele adulte rezultate) este de 1,7-2 origin puietul de lucrătoare și de 2-3 oriî puietul de trântor datorită perioadei mai mari de dezvoltare a puietului de trântor. 
  8. Dezvoltarea și starea unei familii de albine influențează deci numărul acarienilor și în funcție de situație acesta poate crește de mai multe ori (12 -800 ori), de aceea un tratament făcut eficient poate reduce numărul acarienilor la nivelul inițial. 
  9. Acarienii se hrănesc cu hemolimfa albinelor atât din stadiu de puietcâtși a formelor adulte, slăbindu-le atât sub aspect nutritiv cât și din punct de vedere imunitar și fiind înacelașitimp un vector foarte important de transmitere a virusurilor specifici. 

Semnele clinice in infestarea severă care poate fi urmată de colapsul familiilor de albine: 

  • Scăderea semnificativă a populației de albine adulte, eventual un număr redus de albine moarte pe fundul stupului.
  • Albine adulte cu aripi și abdomen deformate.
  • Acarianul este număr mare și des vizibil pe albine adulte, în puietul de trântor, sau pe fundul stupului.
  • Diverse anormalități ale puietului (dacă semnele nu sunt specifice altor boli ale puietului – ex. loca americană și europeană).

Trebuie menționat că nu există un prag al numărului de acarieni care să producă imediat colapsul familiilor de albine, un anumit grad de infestare care nu produce pagube unei familii de albine poate fi foarte păgubitor pentru altă familie. Acest fapt poate fi datorat prezenței virozelor asociate, capacității de rezistență naturală a familiilor de albine sau altor factori de mediu. 

Cu toate acestea se amintesc in literatura de specialitate diverse praguri care privesc acest aspect, de exemplu în Anglia se consideră că populația de varroa trebuie menținută sub pragul maxim de 1000 de acarieni/familia de albine, întimpceînaltețărieuropeneșiîn SUA se discutăchiarși de pragul maxim de 3000-4000 de acarieni/familia de albine. Totuși, acestream depinde de perioada din an, dar și de alți factori ce țin de dezvoltarea familiilor de albine. 

Populația de acarieni varroa dintr-o familie depinde de 2 factori :

  • Numărul de acarieni care se reproduc în familia de albine
  • Afluxul de acarieni din alte familii de albine (deriva, furtișag, pastoral etc.) 

Dacă la începutul sezonului există un număr redus de acarieni atunci este posibil ca numărul de acarieni să rămână sub pragul de 1000 pe întreaga perioada a sezonului activ, dar dacă pe parcursul sezonului intervine un aflux extern de acarieni atunci pragul limită poate fi depașit și în lipsa tratamentelor să fie pusă în pericol viața familiei de albine. 

În stabilirea populației de acarieni trebuie avut în vedere faptul că numărul acarienilor se dublează prin reproducere la fiecare 4 săptămâni, deși există un număr mai mare de factori care accelerează sau limitează acest proces. 

Practic este foarte important ca pe toată perioada sezonului activ, dar în special primavara-toamna să cunoaștem gradul de infestare (numărul de acarieni) din familiile de albine pentru a putea interveni corect cu tratamentele necesare. 

Pentru implementarea de bune practici apicole este foarte important ca apicultorii să învețe să recunoască varroa, să evalueze populația de varroa (nivelul de infestare) de-a lungul sezonului și să poată interpreta valorile rezultate pentru a interveni cu tratamentele sau metode biotehnologice de combatere la momentul oportun. 

Apicultura modernă are la bază managementul varoozei. Scopul managementului varoozei este de a ține populația de varroa sub pragul care să nu afecteze performanța economică a familiei de albine. 

Pentru monitorizarea gradului de infestare apicultorul trebuie să aibă în vedere :

  1. Numărul evaluărilor. Este important să se evalueze populația de varroa primăvara devreme  (Martie) și la sfârșitul perioadei de valorificare a culesurilor și de creștere a albinei de iernare (august), iar în măsura timpului disponibil se pot face și alte evaluării timpul sezonului activ – după primul cules important de ex. salcâm (Mai) și în perioada de maximă dezvoltare a familiilor de albine (Iunie)

Număru lfamiliilor de albine evaluate. Numărul acarienilor variază foarte mult de la o familie de albine la alta, iar monitorizarea tuturor familiilor de albine în special la stupinelemariestedificil de implementat. Este foarte important ca în monitorizarea numărului de acarieni să introducem în special familii de albine puternice, dar și un număr de familii de albine medii sau slabe ca putere (10-15%).