Lucrări de întreținere a coloniilor de albine într-un an apicol: perioada de creștere albinelor premergătoare celei de iernat
Într-un an apicol putem distinge mai multe perioade specifice de care apicultorul trebuie să țină cont în activitatea de exploatare a stupinelor. Aceste perioade sunt trecute cu aproximație în ce privește intervalul de luni calendaristice, existând fluctuații în principal în funcție de climă (specifică fiecărei țări partenere în proiect) și puterea familiilor de albine la momentul dat.
În această perioadă are loc creșterea generațiilor de albine cu corp gras dezvoltat, pregătite să reziste mai multe luni în perioada sezonului rece şi să reia în primăvară ciclul de dezvoltare a familiei de albinei. De această perioadă depinde succesul iernării propriu-zise a coloniilor de albine, dezvoltareaoptimăînprimăvarășivalorificareaculesurilorînsezonulurmător.
Prin efectuarea acestor lucrări se urmărește ca la intrarea în iarnă, familia de albine să aibă:
- 1,5 -2 kg de albine (care ocupă în medie 6-7 intervale de rame Dadant și 7-8 de rame ME)
- 15-20 kg de miere de bunăcalitateînfaguri,
- minim 0,5 kg rezerve de păstură.
- 1,5 -2 kg de albine (care ocupă în medie 6-7 intervale de rame Dadant și 7-8 de rame ME)
- 15-20 kg de miere de bunăcalitateînfaguri,
- minim 0,5 kg rezerve de păstură.
Măsuri Necesare:
- asigurarea cu mătci de bună calitate (schimbarea matcilor, mai ales a celor mai bătrâne de doi ani);
2. pregătirea rezervelor de hrană sub aspect cantitativ dar și calitativ. Se va recolta doar surplusul de miere, astfel încât să lăsăm suficiente provizii pentru iernare. În sistemul de întreținere în stupi verticali se recoltează mierea din magazine/corpuri de producție şi se lasă mierea în cantitatea necesară în corpul de bază (cuib) pentru iernat.
!! Trebuie evitată lăsarea rezervelor cu miere de mană care prin conținutul ridicat în săruri alte minerale mărește cantitatea de excremente care se acumulează în rect de-a lungul iernii producând durere și nosemoză. Înlocuirea acestei mieri, dacă rezultă din ultimul cules, trebuie să înceapă cu sfârșitul lunii iulie și să se încheie în prima decadă a lunii august.
3. efectuarea hrăniri de completare atunci când nu există rezerve suficiente de hrană (în lunile sfârșitului de vară )
În cazul în care polenul în natură lipsește sau când nu există rezerve de păstură, se vor administra turte proteice pentru dezvoltarea corespunzătoare a corpului gras la albinele de iernare.
Când timpul permite acest lucru, în funcție de hrană existentă și în natură, se pot efectua o serie de hraniri de stimulare (0,5-1 kg sirop/familie de albine/săptămână) pentru ca matca să continue ponta și să obținem un număr cât mai mare de albine de iernare capabile să supraviețuiască pe timp de iarnă.
Este bine să se asigure, dacăesteposibil, atât culesuri naturale de nectar cât și de polen pentru a diminua consumul din rezervația asigura dezvoltare anormală a familiei de albine și pregătirea pentru iernare.
4. asigurarea unui cuib proporționat, bine organizat, cu coroane bine formate de miere, cu faguri de calitate, mai închiși la culoare (nu mai vechi de 3 ani) pentru iernare, deoarece păstrează mai bine căldura în cuib. Trebuie avut în vedere ca ghemul să se formeze în partea inferioară a corpului, iar deasupra și în lateral să existe suficiente rezerve de miere, de obicei pe una din părțile laterale ale stupului.
5. unificarea familiilor de albine mai slabe sau ajutarea unora cu rezerve de la alte colonii sănătoase.
6. asigurarea căldurii în cuib (când în general temperatura pe timp de noapte scade) prin lucrări de strâmtorare a cuibului pe fagurii cu populaţie de albine și hrană aferentă.
7. efectuarea din timp a tratamentelor împotriva varoozei (Varrooa destructor) conform metodelor de tratament autorizate.
