De la desene animate și jocuri la manuale școlare și interacțiuni familiale, stereotipurile de gen pătrund subtil, dar puternic, în fiecare aspect al vieții noastre. Ele nu sunt simple prejudecăți, ci construcții sociale adânc înrădăcinate care, în Republica Moldova, ca și în multe alte societăți, modelează fundamental traiectoriile educaționale și profesionale ale indivizilor. De la primele interacțiuni în mediul educațional până la alegerile cruciale de carieră, așteptările sociale legate de gen dictează percepțiile, aspirațiile și deciziile tinerilor, limitând adesea potențialul uman și perpetuând inegalitățile.
Impactul stereotipurilor de gen începe mult înainte de a păși în sala de clasă. Cercetările, precum studiul publicat în revista Science în 2017, demonstrează că încă de la vârsta de șase ani, fetele încep să-și subestimeze propria inteligență, fiind mai puțin predispuse să asocieze ingeniozitatea cu propriul gen, spre deosebire de băieți.
Această percepție timpurie, adesea perfidă, poate eroda încrederea fetelor în propriile abilități și le poate descuraja să exploreze domenii considerate în mod stereotipic „masculine”, cum ar fi științele exacte, ingineria sau tehnologia. Această distincție precoce nu este întâmplătoare, ea este rezultatul unei expuneri constante la mesaje implicite și explicite care definesc „ce înseamnă să fii fată” sau „ce înseamnă să fii băiat”.
Perpetuarea inegalității: Segregarea educațională în școli
Sistemul educațional, departe de a fi un spațiu neutru, este adesea locul în care inegalitățile de gen prind rădăcini adânci. Deși la nivel legislativ Republica Moldova promovează accesul egal la educație, în practică, școlile continuă să reflecte și să reproducă stereotipuri vechi, în special prin felul în care organizează activitățile didactice și extracurriculare.
Un exemplu relevant este organizarea orelor de educație tehnologică. În multe școli din țară, această disciplină, care ar trebui să dezvolte competențe practice și să cultive gândirea tehnică și creativitatea, este împărțită în funcție de gen: băieții sunt învățați să lucreze cu lemnul, să meșterească sau să repare, în timp ce fetele sunt trimise să coase în cruciuliță sau la lecții de găti. Deși această practică nu este prevăzută în curriculumul național, ea este adesea aplicată tacit, pe fondul unor norme sociale adânc înrădăcinate.
Această diviziune nu doar limitează paleta de competențe a copiilor, dar contribuie și la construcția unor idei adânc internalizate: că băieții sunt mai potriviți pentru meserii „tehnice” sau „serioase”, iar fetele pentru domenii „creative”, „delicate” sau legate de îngrijire. Aceste mesaje subtile, dar constante, influențează alegerile academice și profesionale ulterioare și contribuie la fenomenul segregării ocupaționale de pe piața muncii.
Aceleași stereotipuri se regăsesc și în organizarea activităților extracurriculare. Cluburi de robotică și concursuri STEM sunt frecvent dominate de băieți, în timp ce fetele sunt încurajate să participe la ateliere de estetică, muzică sau dans. Iar când o fată își exprimă dorința de a merge la atelierul de tâmplărie sau un băiat vrea să învețe să coase – răspunsul, de multe ori, e o privire ironică sau o glumă care rănește.
Una dintre elevele clasei a VIII-a de la Liceul Teoretic „George Meniuc” din Chișinău ne-a relatat cum, în cadrul orelor de educație tehnologică, fetele și băieții sunt separați de la bun început.
„Noi, fetele, învățăm să coasem sau să desenăm. În același timp, băieții lucrează cu lemnul și învață să folosească diverse unelte”, povestește ea.
Această împărțire, deși informală, este acceptată ca „normală” în școală, dar contribuie subtil la ideea că există activități „pentru băieți” și altele „pentru fete”, un model care, fără să fie interogat, poate influența percepțiile copiilor despre propriile abilități și viitorul lor profesional.
Pentru a combate aceste stereotipuri în mod sistemic, sunt necesare intervenții la mai multe niveluri:
- Curriculum incluziv, care să promoveze diversitatea și să încurajeze copiii să-și exploreze interesele fără constrângeri de gen;
- Formarea cadrelor didactice în recunoașterea și combaterea stereotipurilor, astfel încât să devină agenți ai schimbării;
- Implicarea comunității și a părinților, care au un rol crucial în susținerea egalității de șanse pentru copiii lor;
- Monitorizarea activităților școlare din perspectiva egalității de gen, pentru a identifica și corecta practici discriminatorii.
Fără o reflecție conștientă asupra modului în care sunt educați copiii, nu doar ce învață, ci cum și de ce, riscăm să perpetuăm, din generație în generație, aceleași inegalități. Când spui unei fetițe de 9 ani că nu-i pentru ea să bată cuie, ce-i spui, de fapt, despre viitorul ei? Educația modelează nu doar mințile copiilor, ci și limitele pe care le vor simți toată viața.
De la stereotip la statistică: Impactul asupra alegerilor profesionale
În Republica Moldova, stereotipurile de gen continuă să influențeze alegerile profesionale ale tinerilor, perpetuând inegalități semnificative pe piața muncii. Deși femeile reprezintă aproximativ 51% din totalul cercetătorilor din țară, conform datelor Biroului Național de Statistică, distribuția acestora este inegală între domenii. Femeile sunt majoritare în științele umaniste (61,3%) și în științele medicale (60,2%), dar sunt subreprezentate în științele naturale, inginerie și tehnologie, unde bărbații domină.
Această segregare profesională nu reflectă o lipsă de capacitate sau interes din partea femeilor, ci este adesea rezultatul influenței stereotipurilor de gen care le descurajează să urmeze cariere în domenii percepute ca fiind „masculine”.
Mai mult, un studiu revelator realizat de Columbia Business School a subliniat un aspect adesea trecut cu vederea: îndemnul bine intenționat „urmează-ți pasiunea” poate, paradoxal, să întărească stereotipurile de gen. Femeile, influențate de normele sociale, tind să-și asocieze pasiunile cu domenii considerate tradițional feminine, cum ar fi îngrijirea, educația sau artele, în timp ce bărbații se orientează instinctiv spre domenii percepute ca fiind mai lucrative sau prestigioase, cum ar fi finanțele sau ingineria. Acest ciclu vicios limitează opțiunile și perpetuează disparitățile economice.
În societatea moldovenească, rolurile tradiționale de gen rămân adânc înrădăcinate și exercită o presiune considerabilă. Un raport al UNFPA a scos în evidență o realitate îngrijorătoare: 60% dintre bărbații din Moldova consideră că este mai bine ca mamele de copii preșcolari să nu lucreze, iar un procent similar de 60% dintre femei declară că sunt principalele responsabile pentru treburile casnice. Aceste percepții nu doar că limitează dramatic participarea femeilor pe piața muncii, dar le și influențează fundamental alegerile profesionale, forțându-le adesea să aleagă cariere flexibile sau part-time, care le permit să jongleze cu responsabilitățile casnice, chiar dacă acestea nu corespund pe deplin aspirațiilor lor.
Stereotipurile de gen nu sunt simple „idei”, ci forțe puternice care modelează destine și limitează potențialul uman. Ele influențează profund alegerile educaționale și profesionale ale indivizilor din Republica Moldova, perpetuând inegalități și frânând progresul. Pentru a construi o societate cu adevărat echitabilă, incluzivă și prosperă, capabilă să valorifice întregul potențial al cetățenilor săi, este absolut esențial să abordăm și să eliminăm aceste stereotipuri. Acest demers necesită un efort concertat, nu doar în cadrul sistemului educațional, prin revizuirea programelor școlare și a practicilor didactice, ci și la nivel social, prin campanii de conștientizare, prin promovarea modelelor pozitive și prin schimbarea mentalităților adânc înrădăcinate. Doar astfel putem asigura că fiecare individ, indiferent de gen, are libertatea și oportunitatea de a-și urma pasiunile și de a-și atinge potențialul maxim, contribuind pe deplin la dezvoltarea națională.
