Alegerile parlamentare din 2025 au reprezentat unul dintre cele mai importante teste pentru reziliența democratică a Republicii Moldova. Desfășurat într-un context regional marcat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor hibride, scrutinul a evidențiat modul în care actorii ostili utilizează simultan dezinformarea, finanțarea ilicită, atacurile cibernetice, manipularea platformelor online și exploatarea vulnerabilităților sociale pentru a influența procesele democratice și a eroda încrederea în instituțiile statului.
Înaintea alegerilor, răspunsul autorităților s-a concentrat pe prevenire. Statul a consolidat cadrul legislativ destinat combaterii corupției electorale, a intensificat măsurile împotriva cumpărării voturilor și a rețelelor de finanțare ilicită și a dezvoltat mecanisme de protecție a infrastructurii digitale implicate în procesul electoral. Aceste eforturi au fost completate de cooperarea cu partenerii europeni și cu platformele online pentru identificarea și gestionarea riscurilor asociate interferențelor digitale. În paralel, campaniile de informare publică, activitățile de fact-checking și monitorizarea spațiului informațional au urmărit creșterea gradului de conștientizare a publicului cu privire la tacticile de manipulare utilizate în mediul online.
Perioada post-electorală a marcat însă o schimbare importantă de abordare. Dacă înainte de alegeri accentul a fost pus pe gestionarea unor riscuri imediate, după scrutin prioritățile s-au orientat către consolidarea unor mecanisme instituționale sustenabile de reziliență.
La sfârșitul anului 2025, Republica Moldova și Uniunea Europeană au convenit să aprofundeze cooperarea în domeniul combaterii amenințărilor hibride și al securității cibernetice, valorificând lecțiile învățate în timpul procesului electoral. În același timp, Misiunea de Parteneriat a Uniunii Europene în Moldova (EUPM) și-a menținut rolul de principal furnizor de expertiză strategică în domeniile managementului crizelor, combaterii manipulării informaționale și securității cibernetice.
Un alt element important al acestei etape îl reprezintă menținerea presiunii asupra actorilor implicați în activități destabilizatoare. Uniunea Europeană a extins regimul de sancțiuni aplicat persoanelor și entităților responsabile de acțiuni care afectează stabilitatea Republicii Moldova, contribuind astfel la creșterea costurilor politice și financiare asociate operațiunilor de influență externă.
La nivel național, una dintre cele mai relevante evoluții a fost operaționalizarea Centrului Național de Management al Crizelor. Rolul acestuia depășește gestionarea situațiilor de urgență și include monitorizarea situației de securitate, avertizarea timpurie, comunicarea de criză, prognoza strategică și coordonarea lecțiilor învățate. În contextul amenințărilor hibride, o astfel de abordare este esențială, deoarece incidentele cibernetice, campaniile de dezinformare, presiunile asupra infrastructurii critice și perturbările energetice pot avea efecte cumulative și necesită răspunsuri coordonate.
În același timp, lecțiile desprinse din alegeri și reflectate în evaluările internaționale au evidențiat existența unor provocări persistente. Un raport ODIHR a confirmat amploarea interferențelor externe, a finanțării ilicite, a dezinformării și a incidentelor de securitate cibernetică, subliniind totodată necesitatea unei coordonări interinstituționale mai eficiente și a unei comunicări publice mai directe și bazate pe fapte.
La rândul său, Comisia de la Veneția a recunoscut necesitatea măsurilor adoptate pentru combaterea corupției electorale, subliniind însă importanța respectării principiilor proporționalității, securității juridice și transparenței procesului de reformă.
Privind în ansamblu, experiența ultimilor ani arată că Republica Moldova a trecut treptat de la răspunsuri fragmentate la o abordare mai integrată, în care legislația, aplicarea legii, securitatea cibernetică, managementul crizelor, sancțiunile și comunicarea strategică funcționează tot mai mult ca elemente complementare ale aceleiași arhitecturi de reziliență.
Cu toate acestea, persistă o vulnerabilitate importantă în ceea ce privește comunicarea cu cetățenii. Informațiile oficiale trebuie să ajungă rapid, clar și credibil la public înainte ca narațiunile ostile să devină dominante în spațiul informațional.
În acest context, următoarea etapă de consolidare a rezilienței ar trebui să includă dezvoltarea unor mecanisme permanente de cooperare între instituțiile responsabile de securitate și comunicare, trecerea de la reacția la dezinformare la anticiparea acesteia prin instrumente de pre-bunking, instituționalizarea colaborării cu platformele online și integrarea mai profundă a comunicării strategice în procesele de management al crizelor. Transformarea lecțiilor învățate după alegerile din 2025 în capacități permanente de răspuns va fi esențială pentru consolidarea rezilienței democratice a Republicii Moldova și pentru adaptarea la un mediu de securitate în continuă schimbare.
Autor: Echipa PISA
Găsiți acest material integral, precum și alte subiecte similare, în revista Security Nexus.
Security Nexus este o revistă trimestrială de analiză strategică și politici de securitate, lansată de Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA). Aceasta are ca misiune să ofere informații riguroase și analize strategice de înaltă calitate în domeniul securității și să stimuleze dezbateri informate, bazate pe date, expertiză și înțelegerea contextului strategic.
