Foametea din anii 1946–1947 din Basarabia este descrisă drept o „tragedie provocată” și o lecție istorică ce nu trebuie uitată, într-o postare publică semnată de preotul Maxim Melenti. Acesta atrage atenția asupra consecințelor dramatice ale politicilor regimului sovietic și face apel la păstrarea memoriei colective.
Potrivit autorului, perioada de după instaurarea administrației sovietice în spațiul dintre Prut și Nistru a fost marcată de presiuni economice, politice și sociale severe, care au afectat profund populația. Foametea din 1946–1947 nu a fost doar rezultatul condițiilor naturale, ci și consecința directă a politicilor staliniste, inclusiv colectările forțate de cereale și rechizițiile excesive.
„Satele au fost lăsate fără hrană, iar oamenii – fără speranță”, subliniază preotul, menționând că între 115.000 și 300.000 de persoane și-ar fi pierdut viața din cauza foametei și a bolilor asociate.
În același context, el amintește și alte forme de represiune din acea perioadă, precum deportările în masă în Siberia, persecuția clerului și a intelectualilor, dar și închiderea lăcașurilor de cult. Toate acestea, spune autorul, au lăsat urme adânci în societatea basarabeană.
Preotul atrage atenția asupra riscului uitării sau denaturării acestor evenimente și critică nostalgia față de trecutul sovietic, considerând că aceasta nu poate șterge suferința trăită de generațiile anterioare.
În mesajul său, Maxim Melenti lansează un apel către politicieni, reprezentanții Bisericii și societate. El îndeamnă clasa politică să nu manipuleze trecutul, clerul să păstreze vie memoria suferințelor, iar cetățenii să transmită generațiilor viitoare adevărul istoric.
„Adevărul, chiar dacă este dureros, este singura temelie solidă pentru o societate democratică”, subliniază acesta, îndemnând totodată la rugăciune pentru victimele foametei, deportărilor și represiunilor din perioada comunistă.
Precizăm că foametea din 1946–1947 s-a produs în primii ani după cel de-al Doilea Război Mondial, în contextul reinstaurării controlului sovietic asupra Basarabiei, teritoriu integrat în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Pe lângă seceta severă din 1946, documentele istorice arată că autoritățile sovietice au impus cote obligatorii de predare a cerealelor, chiar și în condițiile unor recolte slabe.
Istoricii menționează că aceste politici au fost parte a sistemului economic centralizat promovat în perioada conducerii lui Iosif Stalin, care urmărea asigurarea resurselor pentru stat, în detrimentul populației locale. În multe cazuri, gospodăriile țărănești au fost deposedate de rezervele alimentare, ceea ce a agravat criza.
Foametea a afectat grav mai multe regiuni ale Uniunii Sovietice, inclusiv Ucraina și sudul Rusiei, însă în Basarabia impactul a fost amplificat de contextul postbelic și de reorganizarea administrativă și economică. Cercetările bazate pe arhive indică un număr mare de decese, dar și fenomene sociale extreme, precum migrația forțată în căutare de hrană.
În anii care au urmat, regimul sovietic a continuat politicile de control prin colectivizare și deportări, culminând cu operațiuni precum Operațiunea Iug din 1949, când zeci de mii de persoane au fost deportate în Siberia.
