Cum funcționează legislația UE și ce rol ar avea Moldova în luarea deciziilor dacă aderă la uniune
În data de 25 iunie, după stabilirea unui cadru de negocieri, o delegație națională a mers la Luxemburg, acolo unde a dat startul oficial al procesului de aderare al Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE). Ipotetic vorbind, în cazul în care Moldova obține statutul de țară membră a UE, atunci aceasta va delega mai mulți politicieni în instituțiile europene legislative. Aceștia urmează să adopte decizii și să voteze legi care vor influența inclusiv societatea moldoveană.
Există patru instituții decizionale care gestionează legislația europeană, iar în cazul în care vom adera la UE, atunci și politicienii moldoveni vor face parte din acestea:
# Parlamentul European, cu sediul la Bruxelles, Strasbourg și Luxemburg;
# Consiliul European, cu sediul la Bruxelles;
# Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de miniștri), cu sediul la Bruxelles și Luxemburg;
# Comisia Europeană, cu sediul la Bruxelles, Luxemburg și reprezentanțe în întreaga UE.
Comisia Europeană este principalul organ executiv și de cele mai multe ori inițiază proiecte de lege, iar Parlamentul și Consiliul de miniștri le adoptă.
Consiliul European este, de asemenea, o parte importantă a structurii legislative din UE. Cu toate acestea, instituția contribuie într-o măsură limitată la procesul decizional.
În continuare vom lămuri care este rolul și componența fiecărei instituții menționate anterior. De asemenea, vom specifica ce funcții va deține Republica Moldova în aceste organe în cazul unei eventuale aderări la UE.
Parlamentul European
Parlamentul European îi reprezintă pe cetățenii statelor UE și este ales direct de către aceștia. Din 1979, deputații Parlamentului European sunt aleși prin vot universal direct¹ pentru un mandat de cinci ani. Numărul deputaților aleși din fiecare stat este agreat înaintea scrutinelor. Acordarea locurilor are loc după următoarea metodologie: țările cu o populație mai mare sunt reprezentate de mai mulți eurodeputați, iar țările mai mici – de mai puțini. De exemplu, Germania este statul cu cea mai mare populație din UE. Respectiv, în următorii cinci ani, Germania va avea un număr maxim de reprezentanți în parlamentul UE – 96, urmată de Franța cu 81. Numărul deputaților din Parlament este, într-o anumită măsură, proporțional cu numărul populației din fiecare țară europeană. Totuși, o țară nu poate avea mai puțin de șase europarlamentari sau mai mult de 96.
¹ – votul universal reprezinta unul dintre principiile de bază ale democrației și oferă fiecărui cetățean cu drept de vot posibilitatea să participe la scrutine
Dacă Republica Moldova se va integra în UE, cetățenii noștri, la fel, vor delega proprii deputați în Parlamentul european. Nu putem spune cu certitudine câți europarlamentari va trimite Chișinăul în Parlamentul UE. Dacă ne raportăm la numărul de deputați care reprezintă țările cu o populație aproape egală cu a Moldovei – Slovenia (nouă deputați la 2,1 milioane) sau Lituania (11 deputați la 2,8 milioane) – noi am putea delega aproximativ 10 eurodeputați.
Procedura de selectare a deputaților care vor candida la alegerile europarlamentare variază de la o țară la alta și depinde de legislația și regulile interne ale fiecărui stat membru. Majoritatea candidaților sunt propuși de partidele politice naționale. Dacă Moldova ar deveni membră a UE în viitor, atunci partidele naționale ar selecta deputați pentru a-i include pe listele lor electorale, prin procese interne. Politicienii moldoveni care nu sunt afiliați unei formațiuni politice ar putea candida independent, cu respectarea cerințelor legale, cum ar fi deținerea cetățeniei moldovenești sau colectarea unui anumit număr de semnături.
Andrei Curăraru, expert în politici publice, susține că aderarea Republicii Moldova la UE ar însemna chiar reformarea Parlamentului European pentru a facilita prezența eurodeputaților din noile state membre. Dacă Republica Moldova sau alte state vor adera la UE, atunci și componența Parlamentului se va modifica. De exemplu, unele țări vor avea mai puțini deputați, așa încât numărul total (720 în acest caz) să fie împărțit proporțional la toate statele, inclusiv la cele noi.
După ce parlamentarii aleși de cetățeni ajung în Parlamentul UE, trebuie să aleagă un partid din care vor face parte în funcție de ideologiile politice pe care le au. În total, în Parlamentul UE există opt grupări politice. Deputații pot aparține unui singur grup politic sau pot alege să-și păstreze independența în deciziile lor și nu sunt obligați să urmeze ideologia unui partid în activitatea parlamentară. Fiecare dintre cele opt partide obține un număr de mandate egal cu numărul de deputați care au decis să se asocieze cu partidul lor. De exemplu, Grupul Partidului Popular European este cel mai mare și cel mai vechi grup din Parlamentul European, din care fac parte 188 de europarlamentari.
În perioada 16-19 iulie, Parlamentul European s-a întrunit în prima sesiune la Strasbourg. Deputații au ales prin vot secret noul președinte, vicepreședinții, chestorii² și au decis numărul de eurodeputați care vor forma fiecare comisie parlamentară. Roberta Metsola a fost realeasă în funcția de președintă a Parlamentului European pentru următorii doi ani și jumătate, cu 562 de voturi. Eurodeputații votează și aduc modificări propunerilor legislative înaintate de Comisia Europeană și negociază forma finală a legislației. Aceștia se întrunesc o dată pe lună, timp de patru zile, în sesiuni plenare.
² – chestorii supraveghează interesele membrilor Parlamentului European. Ei îndeplinesc sarcinile administrative, financiare care îi vizează în mod direct pe deputați și îndeplinesc alte activități care le sunt atribuite
Comisia Europeană
Tot la Strasbourg, cu 401 voturi pentru, Parlamentul European a ales-o pe Ursula von der Leyen președintă a Comisiei Europene pentru cel de-al doilea mandat. „Pot fi înaintați mai mulți potențiali candidați la președinția Comisiei. Aceștia sunt delegați din cadrul partidelor politice ale Parlamentului European”, explică Andrei Curăraru. Președinta, alături de 27 de comisari, va conduce Comisia Europeană pentru o perioadă de cinci ani. Fiecare stat membru al UE propune un comisar care urmează să fie responsabil pentru un anumit domeniu de politică (mediu, comerț sau finanțe) și care îi va reprezenta interesele la nivel european. Candidatul propus de fiecare țară este, de obicei, un politician sau un expert într-un anumit domeniu. După ce toți comisarii sunt acceptați de către președintă, aceasta alocă fiecăruia un portofoliu³ în cadrul Comisiei Europene (agricultură, transporturi, economie).
³ – portofoliile reprezintă domeniile specifice de care va fi responsabil fiecare comisar
Guvernele naționale își stabilesc prioritățile în raport cu politica europeană și încearcă să obțină portofolii care reflectă aceste priorități. De exemplu, o țară cu o economie agrară puternică ar putea fi interesată să obțină portofoliul de agricultură. Comisarii desemnați se prezintă în audieri în Parlament, iar ulterior componența Comisiei Europene este aprobată într-o singură lectură de către Parlament. Dacă mai multe țări propun comisari pentru același domeniu, procesul de alocare a portofoliilor implică negociere. În acest caz, președinta va discuta cu guvernele naționale pentru a înțelege preferințele fiecăruia. Negocierile pot implica oferirea de portofolii alternative care ar putea fi de interes pentru statele respective, luând în considerare expertiza și prioritățile naționale.
Președinta și comisarii formează împreună Colegiul comisarilor. Comisarii europeni sunt responsabili de promovarea intereselor europene în ansamblu, nu doar de reprezentarea statului lor de origine.
În cazul în care Republica Moldova va adera la UE, va avea dreptul de a numi un comisar în cadrul Comisiei Europene. Această decizie va fi luată de prim-ministru și Guvern, în urma consultărilor cu partidele politice și cu președintele țării.
Comisia Europeană este ramura executivă a UE și are următoarele funcții:
# propune legi noi;
# asigură aplicarea corectă a legislației în statele membre;
# dezvoltă politici;
# gestionează cheltuielile bugetului UE;
# vorbește în numele UE pe scena globală, de exemplu în domeniile: politică comercială, probleme economice sau politică climatică;
# negociază acorduri internaționale;
# asigură respectarea tratatelor și a legilor de către statele membre.
Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene este compus din miniștri de specialitate (justiție, educație, mediu) și reprezintă interesele statelor membre, iar legile se examinează în funcție de specificul acestora, de miniștrii de finanțe, justiție, afaceri interne sau altcineva. De exemplu, o lege din domeniul educației este discutată de către miniștrii de educație din statele membre.
Țara care se află la cârma acestui organ este aleasă prin rotație, în ordine alfabetică, pentru o perioadă de șase luni. În prezent, Ungaria deține președinția Consiliului, până în data de 31 decembrie 2024. „Acesta este încă un element important, fiindcă în acest mod și Republica Moldova ar avea șansa să fie prezideze Consiliul Uniunii Europene”, menționează expertul în politici publice. Dacă e să facem un calcul matematic, țara noastră ar putea deține șefia Consiliului UE o dată la 13 ani.
În cadrul Consiliului UE, deciziile se proclamă prin trei metode: majoritate calificată, majoritate simplă și unanimitate. În cazul majorității calificate trebuie să voteze cel puțin 15 state dintre cele 27, iar populația statelor membre care susțin propunerea trebuie să reprezinte cel puțin 65 % din populația totală a UE. Acest criteriu asigură că deciziile sunt susținute nu doar de un număr mare de țări, ci și de o proporție semnificativă a populației.
Dacă 14 dintre cele 27 de state votează pentru, atunci se consideră că legea a fost aprobată cu o majoritate simplă. În cazul unanimității, fiecare stat membru are drept de veto⁴, deci orice țară poate bloca adoptarea unei propuneri.
⁴ – dreptul de veto este puterea pe care o persoană sau un grup o are pentru a bloca sau opri o decizie, chiar dacă aceasta este susținută de majoritatea celorlalți membri
Aderarea Republicii Moldova la UE presupune și dreptul de veto, ceea ce va spori suveranitatea țării și libertatea de exprimare. „Toți miniștrii Consiliului UE trebuie să fie de acord cu deciziile. Ele țin de aprobarea bugetului, de intrarea unui stat nou în UE sau de crearea unei agenții europene. Drept urmare, fiecare stat are un drept de veto. Dacă Republica Moldova ar deveni membră a UE, noi toți am avea acest drept de veto și am putea să blocăm orice decizie, așa cum, de exemplu, încearcă să o facă uneori Ungaria. De asemenea, acest aspect ne-ar ridica statutul și ne-ar oferi posibilitatea să ne exercităm suveranitatea și puterea de decizie la un nivel mult mai înalt decât o facem în prezent”, precizează Andrei Curăraru.
Consiliul UE are următoarele responsabilități:
# încheie acorduri internaționale din numele UE;
# contribuie la aprobarea bugetului;
# elaborează politica externă și de securitate.
Consiliul European
Consiliul European reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările din UE. Acesta definește direcția politică generală, prioritățile UE și decide asupra problemelor fundamentale ale uniunii. Este compus din:
# șefii de stat sau de guvern ai statelor membre;
# președinții Consiliului European și ai Comisiei Europene.
De obicei, membrii instituției se reunesc de patru ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni suplimentare pentru a discuta despre probleme urgente. Liderii UE convin asupra unor decizii fundamentale despre viitorul uniunii, vorbesc despre următoarele tratate care trebuie să fie aprobate sau convin asupra posturilor de conducere. Ei adoptă niște decizii mai mult strategice de termen lung.
În funcție de forma de guvernare a fiecărei țări, membrul Consiliului European este președintele și/sau prim-ministrul. Dat fiind faptul că țara noastră este o republică parlamentară din punctul de vedere al formei de guvernare, prim-ministrul Republicii Moldova va fi cel care ne va reprezenta în cadrul acestui organ legislativ.
Președintele Consiliului European este ales de Consiliul European cu majoritate calificată pentru un mandat de doi ani și jumătate. De obicei, candidații pentru această funcție sunt foști sau actuali lideri naționali, cu experiență politică semnificativă. „Propunerea candidatului este prezentată Parlamentului European și trebuie să acumuleze 362 de voturi. Odată ce se trece de procedura aceasta, fiecare dintre candidați este examinat de comisiile de specialitate.”
De obicei, deciziile se iau prin prin consens (adică niciun membru nu se opune adoptării). Numai șefii de stat sau de guvern pot vota. În cadrul acestui organ legislativ sunt derulate trei tipuri de ședințe: formale, informale și speciale.
Expertul în politici publice explică semnificația fiecăruia dintre ele. „Ședințele formale au loc de patru ori pe an, fiind cunoscute drept «summituri ale UE». Cele informale se desfășoară în situațiile în care nu toți membrii se pot întâlni sau nu este o agendă prestabilită. Ele au loc fie la Bruxelles, fie în țara care deține președinția Consiliului Uniunii Europene. Ședințele speciale au loc în contextul unor situații urgente care au loc la nivel european și se desfășoară la Bruxelles. De regulă, la aceste ședințe sunt prezenți președintele Parlamentului European și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate pentru a-și vocifera viziunile, dar ei nu sunt membri ai Consiliului European. În situațiile în care se discută despre politica financiară, este invitat și președintele Băncii Centrale Europene.”
Potrivit lui Andrei Curăraru, înainte de semnarea Tratatului de la Lisabona, Consiliul European era mai mult un club informal, iar după demararea actului menționat, a devenit o instituție care este parte din structura UE.
Pe lângă cele patru instituții, la fel ca într-un stat obișnuit, mai există trei instituții care asigură buna funcționare a uniunii.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene se asigură ca legile să fie aplicate în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene. Componența acestei instituții arată în felul următor:
# Curtea de Justiție – formată dintr-un judecător din fiecare țară a UE și 11 avocați generali;
# Tribunalul – format din doi judecători din fiecare țară a UE.
Este important de menționat că numărul total de judecători și avocați generali este stabilit prin tratatele UE și poate varia în funcție de necesități și de deciziile Consiliului UE. Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord, pentru un mandat de șase ani. În cazul unei eventuale aderări, țara noastră la fel va avea dreptul să desemneze un judecător la Curtea de Justiție, doi judecători la Tribunal și avocați generali. De acest proces se va ocupa executivul Republicii Moldova.
Banca Centrală Europeană are următoarele responsabilități:
# menține stabilitatea prețurilor în zona euro;
# supraveghează băncile din zona euro;
# elaborează și emite bancnotele euro;
# menține buna funcționare a infrastructurii financiare.
Șefia acestei instituții o deține Consiliul Guvernatorilor. Acesta este alcătuit din șase membri ai Comitetului Executiv al Băncii Centrale Europene și guvernatorii băncilor centrale naționale ale celor 20 de state membre ale zonei euro. Este important de menționat că nu toate țările din UE fac parte și din zona euro. Pe de altă parte, banca influențează și statele care încă nu au reușit să se integreze în zona euro. Aceasta ar putea implementa unele modificări care să afecteze inclusiv economia țărilor care nu se regăsesc în zona euro, cum ar fi, de exemplu, rata dobânzilor. Cei șase membri ai comitetului sunt numiți de comun acord de către președinții sau prim-miniștrii țărilor din zona euro pentru un mandat de opt ani.
Dacă Republica Moldova va adopta moneda euro și va deveni parte a zonei euro, guvernatorul Băncii Naționale va deveni automat membru al Consiliului Guvernatorilor.
Curtea de Conturi Europeană verifică dacă fondurile UE sunt administrate corespunzător, astfel încât cetățenii uniunii să obțină valoare maximă în schimbul banilor. Rolul principal al curții este de a verifica dacă bugetul UE este implementat corect.
Curtea de Conturi Europeană este compusă din 27 de membri, câte unul din fiecare stat membru UE, numit pentru un mandat de șase ani. Fiecare țară a UE ar trebui să înainteze un candidat cu experiență semnificativă în domeniul auditului, finanțelor publice sau managementului financiar. Acești 27 de membri vor alege pe unul dintre ei în calitate de președinte pentru un mandat de trei ani. În cazul nostru, Guvernul Republicii Moldova va fi responsabil de nominalizarea unui candidat pentru funcția de membru al Curții de Conturi Europene.
Cum se adoptă legile în UE
Expertul în politici publice Andrei Curăraru lămurește că pentru a adopta o lege în UE sunt necesari până la șapte-opt pași în care se discută propunerile. Instituția responsabilă de propunerea noilor legi este Comisia Europeană, care va ține cont de recomandările Parlamentului, ale societății civile și ale statelor membre.
Ulterior, intervin Parlamentul și Consiliul UE pentru analizarea și modificarea propunerilor în primă lectură. Parlamentul va examina poziția Consiliului de miniștri și va decide adoptarea sau respingerea propunerii. În cazul unui răspuns negativ, legea urmează a fi examinată în cea de-a doua lectură de către legislativul european și imediat după – de către Consiliul UE. În cazul în care răspunsul este unul afirmativ, legea este implementată în țările membre.
Pe de altă parte, există opțiunea ca inițiativele să fie trimise înapoi către Comisie sau pot fi examinate împreună în comisii de conciliere. În asemenea situații se întâlnesc un număr egal de reprezentanți din Comisia Europeană, din Parlament și din Consiliul de miniștri. Ei discută despre viziunile asupra acestor procese și cum pot ajunge la un consens. Dacă aceste comisii de conciliere nu ajung la un consens, procedura legislativă reîncepe.
Odată cu aderarea țării noastre la UE, toate legile aprobate de către Parlamentul European vor fi valabile inclusiv pentru moldoveni. „Luarea unei legi la nivel european durează cam doi ani. Pe de o parte acest fapt presupune multă birocrație, dar pe de altă parte asigură că toate interesele vor fi reprezentate și toate vocile vor fi auzite”, subliniază Andrei Curăraru.
O inițiativă relativ recent adoptată la nivel european oferă dreptul cetățenilor să propună legi. Până în prezent, există deja șapte propuneri adoptate în baza unei asemenea inițiative. Andrei Curăraru ne-a explicat cum funcționează această structură. Pentru început, se creează un grup de organizatori ai inițiativei care trebuie să reprezinte cel puțin șapte state. Aceste țări vor colecta un număr de semnături care să treacă pragul minim. Acest prag depinde de populația fiecărui stat. Un exemplu în acest sens ar fi Estonia, care are o populație relativ egală cu cea a Republicii Moldova. Pentru ca o inițiativă cetățenească să depășească pragul minim, din partea Estoniei ar fi necesare 5 040 de semnături colectate pe hârtie sau online și certificate de instituțiile legislative ale UE. În ultimă fază, Parlamentul UE verifică dacă pragul a fost depășit în fiecare stat și organizează o audiere pentru a prezenta inițiativa. Comisia Europeană are la dispoziție nu mai puțin de șase luni ca să examineze inițiativele reușite și să decidă cum acționează.
Amintim că în prezent se desfășoară negocierile de aderare ale Republicii Moldova la UE în care se stabilesc inclusiv condițiile și criteriile ca noi să putem face parte din instituțiile legislative ale uniunii. Pe lângă beneficiile politice, Andrei Curăraru accentuează oportunitățile disponibile pentru cetățenii din Republica Moldova odată ce vom obține statutul de țară membră a UE. Moldovenii ar putea fi angajați în Parlamentul European sau în Comisia Europeană, deoarece există câteva zeci de mii de funcții pe care poate să le ocupe și populația Republica Moldova.
