Nu hrăniți lebedele cu pâine, le puteți dăuna. Află cu ce se poate de hrănit
În apropiere de mun. Cahul s-a stabilit un adevărat cârd de lebede, locul devenind o adevărată atracție pentru Cahuleni.
Multe persoane, din dorința de a ajuta păsărele sălbatice, le hrănesc cu pâine, și nu ăși dau seama că aceasta poate dăuna păsărilor.
Pâinea este un aliment cu indice caloric mare, un aliment ușor asimilabil și făcând o comparație plastică este un fel de șaorma (sau orice alt fast food) pentru lebede. Hrănind lebedele astfel pot apare o serie de probleme:
Primul efect este dereglarea comportamentului, lebedele preferă să lenevească între hrăniri în loc să caute hrana lor naturală (alge verzi filamentoase – Cladophora, Spirogyra, vegetație submersă sau terestră – Elodeacanadensis, Juncus, Salix, nevertebrate acvatice) și pierd mult timp urmărind oamenii pe marginea lacurilor cerșind; când nu sunt hrănite cu pâine, lebedele petrec 67% din timp căutând hrană față de doar 20% din timp dacă devin dependente de om (Sears, 1989, Käßmann and Woog, 2013);
Ca și în cazul oamenilor, acest tip de regim de viață duce, la lebede, la o reducere a masei musculare a pieptului, necesară zborului, deși rezervele de grăsime rămân constante (Sears, 1989);
Pe lacuri există și lebede în creștere (ușor de recunoscut după penajul gri), a căror dezvoltare poate fi perturbată de o dietă hipercalorică și neechilibrată, care combinată cu lipsa de mișcare și factori genetici cauzează uneori deformarea aripilor, sindromul Angel wings (Cook, 2000) (Johnson);
Aglomerația lebedelor în locurile unde primesc pâine poate provoca răniri deoarece multe se ciupesc, împing sau se împiedică. Lebedele sunt mult mai calme însă atunci când li se oferă boabe de cereale, varză, salată sau mazăre.
Resturile de pâine se dizolvă în apă și duc la eutrofizarea acesteia (poluarea) (Käßmann and Woog, 2013) formând, mai ales în punctele de hrănire, o mâzgă (împreună cu resturile fecale) care se prinde de penele lebedelor. Această mâzgă este un mediu bun de creștere pentru o ciupercă, Chrysonilia sitophila provenită tot din pâine pe care păsările o transferă cu ciocul pe pene, vârfurile aripilor în special putând căpăta culoarea roz (culoarea ciupercii). Penele astfel afectate nu mai sunt impermeabile, se udă foarte ușor și se pot rupe (O’Connell et al., 2013);
În locurile unde păsările se adună des, apa devine poluată cu fecale și cu bacterii de tip Clostridium sau Salmonella care pot fi ingerate de lebede odată cu pâinea (care e foarte poroasă) și pot cauza îmbolnăviri (Steiniger, 1962);
Pâinea, foarte uscată și în bucăți prea mari, poate rămâne blocată în gât, deasupra claviculei și poate omorî lebăda (Steiniger, 1962);
Dacă pâinea este mucegăită, poate cauza moartea lebedelor prin îmbolnăvirea de Aspergilloză, mucegaiul dezvoltându-se în bronhii și blocând căile pulmonare (Harrison, 1963). Este posibil și ca mucegaiurile de tip Aspergillus să elibereze aflatoxină, extrem de otrăvitoare pentru oameni și chiar mai mult pentru animale (Khajarern et al., 2003). În doze mari distruge ficatul, produce convulsii, hemoragii sau comă și moarte. În doze mai mici poate fi dăunătoare păsărilor dereglându-le creșterea și dezvoltarea și uneori cauzând deformarea aripilor sau sindromul Angel wings (Johnson) prin blocarea asimilării proteinelor;
Evident, lebedele “domesticite” și obișnuite cu pâine pot fi victime ușoare pentru vandali sau oameni de rea credință.
În locul pâinii (sau al chipsurilor, biscuiților, pufuleților), cei ce doresc să ajute lebedele și rațele, le pot hrăni cu semințe de grâu, orez, ovăz, struguri, mazăre verde decongelată, râme, salată sau alte legume mărunțite.
Încercați de asemenea să nu aruncați mai multă mâncare decât pot păsările să consume pentru a evita poluarea apei în zona de hrănire.
