„Trebuie să facem din școală un loc unde copiii să vină să învețe cu plăcere”
Galina Parvana, directoarea Școlii-grădinițe „Alexandru Donici” din Cahul dezvăluie, în cadrul unui interviu pentru Centrul de Investigații Jurnalistice, metodele de predare inventate de colegii săi pentru a menține la elevi interesul pentru studii, transmite anticoruptie.md
Școala-grădiniță „Alexandru Donici” din Cahul este o instituție de învățământ primar. A fost înființată în 1996 și are în prezent 417 elevi în învățământul primar și 47 de copii de vârsta pregătitoare. Școala-grădiniță aplică programul educațional „pas cu pas” și este o instituție incluzivă. Pe moment, în cadrul acestei școli există 23 de copii cu cerințe educaționale speciale.
În timpul pandemiei, copiii și elevii claselor primare au o atitudine refractară față de învățământul la distanță. Din această cauză, angajații acestei instituții au fost obligați să caute soluții pentru a asigura tuturor copiilor accesul la educație.
– Stimată Doamnă Parvana, spuneți-ne, vă rog, cum va prins pandemia?
Cred că pandemia i-a prins nepregătiți pe toți. Nu am știut ce înseamnă pandemie și nu am fost pregătiți nici material și nici emoțional. Au apărut mai multe îngrijorări din cauza că într-o instituție de învățământ sunt mulți copii. Ei se joacă, învață, sunt mereu împreună și cadrele didactice trebuie să facă din școală un loc sigur unde copiii să vină să învețe cu plăcere.
Am apelat la sprijinul părinților și ne-am pregătit pentru acest lucru. Și am primit informații de la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Au fost alături de noi organizațiile neguvernamentale. A fost elaborat ghidul elevului din clasele primare, ghidul elevului din gimnaziu, care cuprinde informații clare despre procesul educațional de la 1 septembrie 2020.
– Am înțeles că ați avut proiecte interesante cu organizațiile neguvernamentale, puteți să ne oferiți niște exemple?
Am fost beneficiari ai instruirilor CCF Moldova (Organizația „Copil, Comunitate, Familie” / Hope and Homes for Children), parteneriat cu Ministerul Educației, acțiune finanțată de UNICEF. Au realizat un proiect privind consolidarea capacității manageriale în domeniul protecției COVID.
A fost o instruire foarte utilă. Toți angajații au fost instruiți în domeniul educației la distanță. Am avut prilejul să discutăm diferite situații. Mai mult, managerii școlari și cadrele didactice au propus unele practici pe care le au în cadrul instituției.
Un aspect foarte important al acestor instruiri a fost faptul că am putut să comunicăm din îngrijorările pe care le avem în cadrul instituției, îngrijorări pe care le are fiecare dintre noi, cei din domeniul educației, în timpul pandemiei. Să comunicăm situațiile pe care le avem cu copiii deoarece nu toți copiii sunt entuziasmați de studiile online. Nu toți copiii au tehnica necesară, nu toți copiii știu să utilizeze platforme educaționale.
În ultima vreme, s-a descurajat folosirea gadgeturilor de către copii. Acum, dimpotrivă, copiii sunt obligați să le folosească. Unii copiii chiar au avut nevoie de consultații psihologice…
Un aspect abordat în cadrul instruirilor a fost starea de bine a copiilor, și nu numai a copiilor, dar și a pedagogilor.
Am avut copii care au protestat împotriva educației online. Nu au vrut să participe câteva zile la lecțiile online. Acesta a fost modul lor de a protesta împotriva faptului de ce nu li se permite să vină la școală. De ce nu li se permite să fie împreună cu colegii și să facă lecții (cu prezență fizică). Deoarece el așa a fost învățat.
Acasă este foarte bine, dar în percepția copiilor „acasă” nu este un mediu de învățare. Ei au avut o deprindere, să se scoale dimineața, să își ia ghiozdanul… și meargă aici, în clasă, unde îl așteaptă învățătorul, învățătorul său, care îl va ajuta în procesul său de învățare.
Acum însă învățătorul nu poate să îi fie alături. La începutul pandemiei, nu am fost pregătiți să avem filme în care învățătorul să le explice elevilor temele. Am observat că elevii manifestă reacționează negativ atunci când sunt transmise filme în care predau lecțiile prin rețelele sociale. În aceste înregistrări învățătorul este o persoană străină pentru un copil.
Nu este învățătorul lui cu care elevul s-a deprins să fie în fiecare zi. Acum am abordat învățătura la distanță mai diferit. Am vorbit cu cadrele didactice despre acest subiect și am făcut noi înregistrări.
Un alt aspect foarte îngrijorător în perioada pandemiei a fost faptul că copiii au rămas acasă fără supraveghere… Copiii mici sunt deprinși cu maturii în preajmă. Iar atunci când sunt lăsați singuri și sunt puși în situația că trebuie să fie responsabili pentru procesul de învățare, pentru un copil mic, de șapte–opt ani, de exemplu, este complicat. Și de aici se trage și nedorință de a participa la lecțiile online pe care le facem cu ei.
– Ce ați făcut cu copiii cu cerințe educaționale speciale?
În cadrul instituției, avem un centru pentru educație incluzivă și în cadrul școlii sunt trei angajate de sprijin, psiholog și logoped. Fiecare cadru didactic de sprijin are sub grija sa un copil cu cerințe educaționale speciale.
– Și cum vă rog să ne spuneți cum a fost ziua de 16 martie pentru Școală-grădiniță „Alexandru Donici”?
Pe 11 martie (2020), instituția noastră și-a sistată activitatea. Nu am fost pregătiți. A trebuit să reorganizăm tot procesul educațional. Nu toate cadrele didactice au știut cum se realizează procesul educațional la distanță. Nu aveam tehnica necesară ca să o punem la dispoziția cadrelor didactice.
– Câți copii și învățători au avut acces la internet și calculatoare?
Nu am cifre precise, dar o bună parte din copii au făcut lecții la telefon. A fost bine că părinții erau acasă. Am fost în izolare toți și, la momentul acela, copiii au putut să fie sub supravegherea părinților. Părinții i-au ajutat. Noi lucrăm cu copii mici, iar copiii mici nu au deprinderi să folosească gadgeturile, să acceseze platformele educaționale pe care le-a propus învățătorul.
Și atunci am recurs la Viber, Zoom și am putut să dăm elevilor sarcini ca învățătorul să fie alături de copii pe toată perioada.
Pentru cei care știau să folosească gadgeturile, lecțiile au fost realizate prin Zoom, Viber și platforma Meet. Dar nu toți au putut să fie online. Au folosit mai mult telefoanele.
– Cam câte procente din elevi nu au putut să aibă acces la procesul de studii?
Am avut doar patru copii care nu au fost conectați deloc la procesul de studii din cauza că au fost plecați la rude și nu au avut internet. Restul copiilor au avut acces la studii prin Viber.
– Și asigurarea cu calculatoare… cum este?
Nu am fost pregătiți atunci. Nu am avut nici internet în școală. Cred că pandemia ne-a făcut să revedem procesul de studii. În vară am cumpărat laptopuri pentru toate cadrele didactice. Am instalat rețea WI-FI în instituție. Acum în orice sală de clasă, orice învățător poate să conecteze platforme educaționale. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a organizat instruiri. De la 1 septembrie, când a trebuit să facem învățământ la distanță, am fost mult mai pregătiți.
Din punct de vedere al grupurilor sanitare, mă refer la asigurarea cu detergenți, apă caldă… Cum a fost până la pandemie și după?…
Am fost pregătiți. Instituția are un buget și am putut prin Consiliul de Administrație și prin solicitările noastre către Direcția finanțe a Consiliului Municipal Cahul să reorientăm mijloacele pentru procurarea celor necesare.
Dar și în cadrul instituției avem toate cele necesare copiilor pentru igienă. Pe parcurs am avut diverse proiecte cu organizații neguvernamentale. Fiecare sală de clasă are bloc sanitar individual. Și ne-au susținut și părinții în acest sens.
Interviu realizat de Ilie Gulca
