Everestul se înalță. Cercetătorii descoperă creșterea masivului cu zeci de metri
Escaladarea vârfului Everest, cea mai înaltă culme din lume, ar putea deveni și mai provocatoare, pe măsură ce muntele continuă să crească în înălțime, scrie The Guardian. Această evoluție se datorează proceselor tectonice și fenomenului de „revenire izostatică”, care ridică terenurile din jur atunci când greutatea scoarței terestre scade prin eroziune. Everestul, situat la granița dintre Nepal și Tibet, continuă să fie influențat de aceste mișcări geologice.
Stratul exterior rigid al Pământului este divizat în plăci tectonice uriașe care se deplasează lent de-a lungul timpului într-un proces numit tectonica plăcilor. Munții Himalaya s-au ridicat ca rezultat al coliziunii dintre două dintre aceste plăci. Lanțul muntos Himalaya s-a format acum aproximativ 50 de milioane de ani, când subcontinentul indian a intrat în coliziune cu placa tectonică eurasiatică, deși cercetări recente sugerează că marginile acestor plăci erau deja foarte înalte înainte de impact.
Procesul continuă, iar lanțul muntos este împins în sus, deși alunecările de teren și alte fenomene naturale duc la pierderea unor cantități de rocă. Cu toate acestea, experții afirmă acum că Everestul, care atinge în prezent 8.849 de metri, a înregistrat o creștere suplimentară în înălțime din cauza eroziunii provocate de râurile din apropiere.
O echipă de cercetători afirmă că, în urma acestui proces, Everestul s-a ridicat cu 15 pînă la 50 de metri în ultimii 89.000 de ani, iar fenomenul continuă şi în prezent.
„Studiul nostru demonstrează că până şi cel mai înalt vârf din lume este supus unor procese geologice continue care îi pot afecta în mod măsurabil înălţimea pe scări de timp geologice relativ scurte”, a declarat profesorul Jingen Dai de la Universitatea Chineză de Geoştiinţe din Beijing, coautor al studiului.
Dai a identificat o anomalie în cazul Everestului, observând că vârful său este cu aproximativ 250 de metri mai înalt decât alți munți din Himalaya. În plus, analiza datelor a relevat o discrepanță între ratele de înălțare pe termen lung și pe termen scurt ale Everestului, sugerând procese geologice variate în evoluția sa.
Cercetătorii explică faptul că, pe măsură ce materialul este îndepărtat de pe scoarța terestră, greutatea redusă determină o ridicare a terenurilor înconjurătoare, proces cunoscut sub numele de revenire izostatică. Acest fenomen presupune ridicarea maselor de pământ atunci când greutatea suprafeței scade. Scoarța terestră, stratul exterior al Pământului, plutește practic deasupra mantalei, un strat format din roci fierbinți și semilichide.
„Revenirea izostatică poate fi comparată cu un obiect plutitor care îşi ajustează poziţia atunci cînd greutatea este îndepărtată”, a explicat profesorul Dai.
Un fapt interesant despre Muntele Everest este că, deși este cel mai înalt vârf de pe Pământ, nu este cel mai apropiat punct de spațiu. Acest titlu îi revine Muntelui Chimborazo din Ecuador, datorită poziției sale aproape de ecuator și a formei ușor turtite a planetei. Deși Chimborazo are doar 6.263 de metri, distanța sa față de centrul Pământului este mai mare decât cea a vârfului Everest.
