Să fii tată. Moldova și Norvegia
Deși în ultimii ani tații din Moldova sunt tot mai interesați să se implice în educația copiilor, în societatea noastră încă mai există stereotipuri conform cărora mama este principala responsabilă de educația și îngrijirea copiilor. Un studiu realizat în 2016 arată că 95% dintre bărbații moldoveni au considerat că schimbarea scutecelor, spălarea și alimentarea copiilor este responsabilitatea mamei. Aproape 10% din bărbații care au devenit tați anul trecut și-au luat concediu de îngrijire a copilului.
Dar lucrurile se mișcă încetișor înainte, mai ales în contextul în care tot mai mulți moldoveni au contact cu țările europene mai dezvoltate, în care egalitatea de gen este o prioritate și o realitate.
În 2013, Grigore Cociorva, student la Universitatea Agrară de la Chișinău și tatăl unui copil de un an, pleacă pentru un schimb de experiență în domeniul agricol în Norvegia. I-a plăcut cum arată societatea norvegiană și ce oportunități îi oferă și a decis să-și aducă familia, pentru totdeauna, în țara cu cel mai nordic punct de pe Europa continentală.
Familia Cociorva a ajuns în Norvegia cu cinci ani în urmă, iar persoana care i-a ajutat să aleagă grădinița pentru Daniel și să fie un exemplu pentru familie, inclusiv la capitolul educație în Norvegia, a fost angajatorul lui Grigore. Șeful lui are deja doi copii mai mari și alți doi mai mici, iar asta l-a inspirat pe Grigore, de-a lungul timpului, să se implice și el mai mult în educația copiilor.
„În Moldova, soțul când era student venea acasă obosit. Nu voia să stea cu copilul. Cum auzea că plânge, fugea de acasă. Căuta motive, să cumpere suzetă sau altceva să facă… Dar de când am venit în Norvegia, are grijă mai multă față de copii, în special de cel mic, Cristian”, spune Marina Cociorva.
În Republica Moldova, mamele primesc 70 de zile de concediu înainte de naștere și 56 după. Aceste zile sunt achitate 100% din venitul lunar mediu. Tații au dreptul la 14 zile libere, plătite 100%, în primele 56 de zile ale copilului. După ce expiră cele 56 de zile, părinții, inclusiv tatăl, pot lua concediu de îngrijire a copilului până la vârsta de doi ani și două luni sau până la trei ani, beneficiile constituind 30% din salariu. Totuși, în 2019, doar 10% dintre cei care și-au luat acest concediu au fost tații.
Norvegia oferă „cota paternă” taților, pe principiul „folosește-o sau pierde-o”. Sistemul norvegian prevede 46 sau 56 de săptămâni de concediu de îngrijire a copilului, în funcție de schema de plată aleasă. Dintre acestea, 15 săptămâni sunt exclusiv ale tatălui. 12 săptămâni îi revin mamei și 22 sau 32 de săptămâni sunt împărțite între părinți. Părinții care aleg 46 de săptămâni, primesc o indemnizație de 100% din venitul lunar mediu. Cei care aleg 56 de săptămâni, primesc 80% din venitul mediu lunar.
Grigore și Marina Cociorvă, de 36 și 35 ani respectiv, au trei copii. Daniel de opt ani, Sofia de patru ani și Cristian, care are un an și câteva luni. La nașterea celui de-al treilea copil, Grigore și-a luat concediu medical timp de trei săptămâni, pentru că Cristian s-a născut prematur. După trei luni de la naștere, timp în care Marina a avut grijă de cel mic, Grigore a luat și el opt luni de îngrijire a copilului. El a fost responsabil de tot, începând cu schimbatul scutecelor până la întâlnirile lunare de la punctul medical din localitate unde se adună părinții și copiii pentru a fi consultați, dar și pentru socializare. Grigore a avut grijă de Cristian și atunci când a fost bolnav, iar Marina a fost foarte bucuroasă că Grigore s-a descurcat de minune.
În acea perioadă Marina a fost relaxată, față de primii ani de viață ai lui Daniel, cel mai mare copil. Și astăzi este bucuroasă că soțul ei se implică foarte mult în îngrijirea și educarea copiilor. Iar Grigore a simțit cât de minunat este să fii parte din viața copilului. Astăzi, familia se pregătește să-l dea pe Cristian la grădiniță. Când cei mici vor fi la grădiniță și la școală, Marina va avea timp să învețe limba norvegiană.
„Trebuie să ne dăm în rând cu lumea”
Grigore este entuziasmat de programele speciale din Norvegia pentru părinți și copiii. El povestește că, începând cu vârsta de patru ani, există afterschool, unde după lecții se practică sporturile sezoniere: vara – fotbal, iarna – ski sau hockey. Iar lui îi face plăcere de fiecare dacă să meargă cu cei mici la sport.
„Norvegienii pun foarte mare accent pe egalitatea dintre bărbați și femei. Acum la grădiniță se cere ca fetițele să se joace egal cu mașinile, iar băieții cu păpușile”, spune Grigore. Se simte fericit în societatea norvegiană și înțelege că în Republica Moldova stereotipurile și mentalitatea se fac vinovate de faptul că tații nu se implică suficient în educația copiilor.
Stereotipurile care spun că băieții și bărbații trebuie să se ocupe cu lucruri „bărbătești”, printre care nu se numără neapărat îngrijirea copiilor, sunt înrădăcinate în capul nostru încă din copilărie. Astfel, 95% dintre copiii moldoveni de 12-18 ani, care au participat în 2016 la studiul „Stereotipurile de gen în viziunea copiilor„, consideră că bărbații/băieții, de obicei, practică activități în aer liber cum ar fi fotbalul și pescuitul. Alina Andronache, activistă pentru egalitatea de gen, spune că „oricâte reforme nu ai face, trebuie să scapi de stereotipurile din societate”. „Dacă nu o să schimbăm tot curriculumul școlar și sistemul educațional, cărțile și modul în care se discută în școală, noi degeaba facem restul, pentru că generațiile din urmă vin cu aceleași stereotipuri”, explică specialista.
Ce-i învață tații pe cei mici? Studiul de mai sus arată că 94% dintre copii au considerat că un bărbat adevărat se joacă cu copiii, petrece timpul liber cu ei, iar 24% dintre copii au zis că schimbatul scutecelor, baia și alimentarea copiilor sunt responsabilitățile mamei, iar tata nu are asemenea sarcini.
82% dintre copii consideră că „bărbații adevărați” sunt puternici și nu plâng în fața nimănui. Jumătate dintre copiii care au participat la studiu știu că „nu e bine ca un bărbat să-și arate emoțiile sau să vorbească cu cineva despre asta”. Aproape jumătate dintre ei au zis că unui bărbat adevărat nu trebuie să-i pese de cum arată/se îmbracă.
În același timp, un studiu norvegian arată că băieții din școala primară vorbesc despre sentimentele lor, se țin de mână și sunt foarte preocupați de corpul și aspectul lor. Un antropolog social a urmărit, pe parcursul unui an, două grupuri de elevi cu vârsta de 6-12 ani într-o școală din suburbia capitalei Oslo.
Antropologul Stian Overå a observat că băieții cu vârsta între 6-8 ani au avut cea mai relaxată atitudine față de sentimente și atingere.
Băieții mai în vârstă, între 9-12 ani, nu au avut o atitudine la fel de relaxată față de contactul corporal. Trebuiau să fie atenți ca să nu fie numiți „gay”. Totuși, băieții din ambele grupuri au fost atenți unul cu altul, nu au fost agresivi sau „incompetenți din punct de vedere emoțional”, așa cum menționează autorul studiului. În multe situații, băieții au discutat deschis despre fetele pe care le plac, dificultăți acasă, anxietate și așteptări cu privire la viitor. „Când s-a deschis un băiat, ceilalți au încercat să-l susțină și au împărtășit povești similare despre frică sau vulnerabilitate”, a spus Stian Overå.
Un moment important, care a marcat-o pe Marina, a fost la cumetria lui Cristian când soacra ei, mama lui Grigore, a ținut un discurs. Ea a spus, cu lacrimi în ochi, că este foarte mândră de feciorii ei (Grigore are un frate care locuiește în Marea Britanie). Când îi sună seara, îi vede mereu alături de copii, implicându-se în creșterea și educația lor. Soacra Marinei este profesoară de clasele primare și a recunoscut, la acea petrecere, că a avut grijă de copiii străini să învețe, dar de ai ei nu prea a avut timp. Au avut de construit o casă, au avut animale, pământuri de lucrat. În acel moment, Marina a simțit în vocea soacrei regretul că nu a avut timp să petreacă mai mult cu copiii ei.
Marina ne-a trimis fotografia din dreapta cu comentariul „Cel mai grijuliu tătic”.
Marina Cociorva îl ține pe Cristian pe brațe și ascultă atent ce spune soțul ei. Îl încurajează să povestească mai multe detalii din experiența lui. Cel mic zgâlțâie niște jucării și strigă ceva în limba lui, încât acoperă vocea părinților. Cei doi soți fac mereu comparație între ce se întâmplă în Moldova și cum are loc educația copiilor în Norvegia. Marina a citit pe Instagram la o mămică niște rânduri despre implicarea taților în viața copiilor. Este de acord că tații ar trebui să se implice cât mai mult în creșterea copilului. „A venit de la lucru, s-a tolănit pe pat și Doamne ferește! Mai așteaptă mâncarea să i-o pună în față. Așa nu! Am trecut de Uniunea Sovietică. Trebuie să ne dăm în rând cu lumea”, râde Marina.
Cum putem să implicăm tații mai mult în educația copiilor
Flexibilitate pentru concediu
Problema concediului de îngrijire constă în lipsa flexibilității de împărțire. Au existat încercări să fie rezolvată prin metoda țărilor nordice, așa cum este Norvegia. Experții din domeniu au insistat în 2018, când a pornit reforma politicii de îngrijire a copilului, să fie introdusă flexibilitatea maximă pentru părinți de a decide durata și perioada de îngrijire. Alina Andronache, specialista în relațiile cu publicul la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, dar și autoarea Vlogului unei Mame Feministe, spune că în asemenea cazuri statul nu ar trebui să cheltuie mai mulți bani pentru aceste schimbări. „Dacă este prevăzută suma X pentru concediul de îngrijire a copilului, atunci ar trebui părinții să aleagă durata lui: un an, doi ani și jumate sau cum vor ei și să primească suma X. Flexibilitatea maximă ar fi primul pas de a implica și bărbații”, explică Alina.
Stimulente financiare
Pe lângă flexibilitatea concediului de îngrijire a copilului, mai este nevoie și de stimulente financiare, explică Alina Andronache. „Atunci când stai o lună și primești o indemnizație bună, asta o să-i motiveze pe tați să mai încerce. După asta, o să înțeleagă cât este de importantă și frumoasă această perioadă, o să înțeleagă valoarea lor ca tată în acest proces”.
Așa a fost motivat și Grigore să își ia partea lui de responsabilitate.
8,6% dintre tați și-au luat concediu de îngrijire a copilului în 2019.
Ce înseamnă stimulente financiare? Este clar, în cazul Norvegiei, că achitarea a 100% sau 80% din salariul mediu lunar îi stimulează, în timp ce în cazul R. Moldova se achită fie 30% sau 60%.
Dacă ar fi să luăm drept exemplu cazul Norvegiei și care ar fi salariul minim pentru un trai decent în Republica Moldova, vom avea nevoie între 11 mii și 12 mii de lei achitate pe lună pentru concediu de îngrijire a copilului, conform unui studiu din 2018 al oficiului Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova.
Creșele
În RM există 1 378 de grădinițe în total, dintre care 540 grădinițe-creșă (ar trebui să primească copii de la doi ani) și doar două creșe în toată țara. Numărul mic de creșe în țară este efectul legislației în care se stipula, până în 2018, că încadrarea copiilor în instituțiile de educație timpurie se făcea până la trei ani. Chiar dacă a fost modificat Codul Educației și se permite încadrarea și copiilor nou-născuți, oricum, grădinițele-creșe nu prea primesc copiii mai mici, întrucât nu există niciun plan de extindere a serviciilor de creșă și de implementare a acestor modificări legislative.
5 730 grădinițe care primesc copii de la un an funcționau în 2019, în Norvegia. 84% dintre copiii cu vârsta 1-2 ani frecventau grădinița, arată datele statistice oficiale.
Mariana Hașnaș este o tânără de 31 de ani care a reușit să deschidă anul trecut Centrul de dezvoltare Butterfly Mary care oferă servicii de creșă. Până la pandemie, a văzut cât de mult se implică tații în educația copiilor care veneau zilnic la centru. Se bucură atunci când vede tați foarte atenți cu copiii lor și necesitățile lor, dar și-a făcut și alte concluzii.
„Cumpăratul jucăriilor nu înseamnă educație și motivare. De fapt, trebuie implicare. Trebuie să educăm și mămicile, pentru că ele și-au luat două rucsace în spate, cu cel al soțului. Când ne ducem la mare, deseori punem peste valiza principală încă o geantă”. Valiza și geanta peste ea reprezintă, în viziunea Marianei, responsabilitățile de a fi părinte lăsate pe umerii doar a femeilor.
În perioada pandemiei a împlinit un an de la crearea centrului și pe lângă faptul că deschiderea lui a fost o provocare, a apărut și coronavirusul care încă mai tare i-a complicat situația. „Acum trebuie să o luăm iarăși de la capăt”, spune Mariana. În perioada pandemiei și încă nu se știe pentru cât timp, centrul nu funcționează, respectiv angajații au demisionat în căutarea unui alt loc de muncă. Tânăra rebuie să întoarcă părinților plățile efectuate în avans. Pe deasupra la toate problemele, tânăra mai are de achitat creditele pe care le-a luat pentru centru.
Mariana Hașnaș are patru grupe de copii de la nouă luni până la trei anișori. Părinții achită câte 35 de lei pe oră, tot cu mâncare.
Își dorește să aibă propriul ei spațiu, întrucât chiria este, pentru ea, o sumă foarte mare de bani. A caculat că are nevoie de 10 ani să lucreze, fără să aibă alte cheltuieli pentru a-și putea procura un spațiu pentru creșă.
Cifrele de mai sus sunt aproxamative, iar deschiderea creșei ar costa mai mult.
Între anii 2017-2019 s-au născut, în total, 103 426 de copii, ceea ce înseamnă că în Republica Moldova am avea nevoie astăzi de 10 342 de grupuri de creșă a câte 10 copii în grup și 2 585 de creșe a câte patru grupuri formate din 10 copii, așa cum este Centrul gestionat de Mariana Hașnaș.
Acest material este realizat de Moldova.org cu suportul Fundaţiei Est-Europene, din resursele financiare acordate de Fundația OAK. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Fundației OAK.
