Adrian Dundev, originar din satul Larga, raionul Cahul, și-a descoperit pasiunea pentru pictură încă din copilărie. Astăzi, la 49 de ani, după mai bine de două decenii de activitate în pictura bisericească, artistul vorbește despre importanța tradiției românești, despre viața în echipa de pictori și despre legătura dintre rugăciune și artă.
Primele sale desene au apărut în anii de școală primară, când mama îi punea pe masă o coală albă de hârtie, iar el umplea suprafața cu desene după ce își termina lecțiile. Deși părinții își doreau pentru el o altă profesie, precum cea de inginer sau medic, Adrian Dundev a ales pictura, găsind în ea liniștea și echilibrul pe care le căuta.
La vârsta de 23 de ani a început prima lucrare de pictură bisericească. De-a lungul anilor, a explorat mai multe stiluri, inclusiv cel bizantin, însă în ultima perioadă s-a apropiat tot mai mult de pictura tradițională românească. Vizitele în diferite regiuni ale României, inclusiv în județul Vâlcea, i-au oferit inspirație pentru colorit, desen și atmosfera lucrărilor.
„Ar fi păcat să nu ducem mai departe tradiția și frumusețea ei”, spune pictorul, referindu-se la patrimoniul artistic românesc și la bogăția picturilor bisericești din regiune.
Pictura, între rugăciune și disciplină
O experiență petrecută la o mănăstire, unde echipa sa a lucrat la pictarea unei biserici, i-a arătat o altă dimensiune a acestei activități. Programul îmbina slujbele religioase, rugăciunea și munca, iar această rânduială l-a inspirat să-și dorească o echipă în care pictura să fie însoțită de viața liturgică.
Astfel a apărut ideea de a avea în echipă un diacon și, pe viitor, un preot, pentru ca membrii să poată participa la slujbe și să înceapă ziua de lucru prin rugăciune. Adrian Dundev spune că acest vis se construiește treptat, cu răbdare și credință.
Ziua de lucru începe cu rugăciune, urmată de organizarea activităților și împărțirea sarcinilor. Fiecare pictor își ocupă locul pe schelă, iar respectarea programului este esențială pentru buna desfășurare a lucrărilor.
Fiecare biserică are propria identitate
Pentru Adrian Dundev, pictarea unei biserici nu înseamnă doar realizarea unor imagini, ci și înțelegerea spațiului în care acestea vor prinde viață. Fiecare lăcaș are propria arhitectură, atmosferă și lumină, iar pictura trebuie să se armonizeze cu acestea.
„Fiecare biserică își are aerul ei, duhul ei, lumina ei și tot timpul când intrăm într-o biserică trebuie să-i găsim haina ei”, explică artistul.
În opinia sa, pictorul trebuie să observe și să înțeleagă specificul fiecărui lăcaș, fie că acesta urmează o tradiție arhitecturală brâncovenească, moldovenească sau ștefaniană. Abia atunci poate fi găsită pictura potrivită, care să respecte identitatea bisericii și să-i pună în valoare frumusețea.
Pentru pictorul originar din raionul Cahul, arta bisericească rămâne, astfel, o îmbinare între talent, tradiție, credință și răbdare, în care fiecare lucrare este rezultatul unei căutări artistice și spirituale.
