Diana Hiorescu : „Mulți cred că dacă vor rămâne în Cahul, vor fi limitați în atingerea scopurilor. Nu este adevărat. Acest lucru îl spun doar cei care nu vor să obțină nimic în viață”
Diana Hiorescu este o tânără de 23 de ani, care s-a întors acasă în Cahul, Republica Moldova, după ce a absolvit liceul în Brașov, România. A depus documentele la Universitatea „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul și a beneficiat de oportunități de mobilitate universitară, permițându-i să-și facă studiile la Universitatea Tehnică Middle East din Ankara. Astfel, a avut șansa să-și dezvolte și cariera în turism în Antalya. Gestionarea simultană a celor două aspecte nu a fost lipsită de provocări, dar a fost și o experiență interesantă.
–Povestește-mi cum a fost experiența ta la Universitatea Tehnică Middle East din Ankara și cum te-ai adaptat la viața academică acolo?
-În perioada 2023 – 2024, am avut privilegiul de a fi parte a Universității Tehnice Middle East din Ankara. Gazda academică a fost nu doar receptivă la nevoile mele, ci și extrem de atentă să asigure un semestru lipsit de griji. Cu ajutorul lor, formalitățile au fost rapid rezolvate, iar într-un timp scurt am devenit parte integrantă a vieții universitare. Cu peste 30.000 de studenți, universitatea se bucură de o reputație de top în Turcia.
–Ce dotări și facilități sunt disponibile pentru studenți la campusul universității?
-Campusul propriu-zis este o lume în sine, cu numeroase departamente și specialiști în diverse domenii. Pentru a fi acceptat ca profesor aici, este imperativ să fi studiat în străinătate. Dotările sunt impresionante, oferind săli de sport moderne, restaurante, cafenele, piscine și un stadion, „DEVRIM”, deschis studenților non-stop pentru activități recreative și sportive.
–Care este structura programului de învățământ și orarul cursurilor?
-În ceea ce privește cursurile, am avut libertatea de a alege dintr-o gamă largă de opțiuni, inclusiv cele din domeniul meu de specialitate și nu numai. Am inclus în program și cursuri de limbă turcă, pe lângă cele de specialitate, frecventându-le de două ori pe săptămână. Pentru a fi în conformitate cu politica mobilității, era necesar să acumulez cel puțin 30 de credite ECTS.
-Am optat pentru șase cursuri și mi-am structurat programul astfel încât să fiu liberă 2 zile din săptămână, pentru a avea timp să mă implic în activități extrașcolare, cum ar fi cluburile sportive.
-Cursurile nu încep de la ora 8 dimineața, așa cum se întâmplă la universitatea mea de acasă, dar de la 9:30, permițând studenților să ajungă la timp la ore. Durata unui curs variază între 3 și 5 ore, astfel, dacă plecam dimineața la universitate, nu mă întorceam acasă până la ora 7 seara. Cu toate acestea, nu mă simțeam obosită, ba chiar era foarte plăcut, deoarece aveam suficient timp să mă pregătesc pentru cursurile de a doua zi.
-Universitatea dispunea și de o bibliotecă foarte mare, dotată cu săli moderne unde era interzis să vorbești cu voce tare. Liniștea era respectată, iar studenții puteau să petreacă acolo întreaga zi pentru a studia și a se pregăti pentru examene, aceasta fiind deschisă 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
–Cum reușeai să ajungi la universitate la timp, având în vedere campusul mare și programul autobuzelor?
-Campusul fiind mare, era important să respect orarul autobuzelor. Acestea erau numeroase și disponibile în campus, dar dacă nu reușeam să prind unul, era mereu o plăcere pentru mine să mă plimb pe jos până la universitate. Deși distanța era destul de mare, mă bucuram de aceste plimbări datorită spațiilor verzi ale campusului, care erau un adevărat refugiu pentru mine. Zona campusului era cea mai verde parte a orașului Ankara, fiind situată într-un spațiu împădurit.
–Cum a fost integrarea ta în această țară?
-Datorită experiențelor anterioare în Turcia, mi-a fost ușor să mă integrez și să învăț limba turcă. Am simțit o conexiune profundă cu cultura lor și m-am simțit mereu ca acasă printre ei. Această experiență mi-a deschis ochii asupra stereotipurilor greșite legate de țara lor.
–Ce influență a avut acest schimb cultural pentru tine?
-Acest schimb cultural nu doar că mi-a îmbogățit experiența de viață, dar mi-a demonstrat că anii de studenție pot fi cei mai frumoși ani din viața unei persoane. Este mai mult decât o simplă perioadă de învățământ; este o aventură în schimbul cultural, prietenii, relații și călătorii care te definesc ca individ.
-Această experiență va rămâne mereu în inima mea ca una dintre cele mai frumoase, iar îndemnul meu pentru tinerii studenți, este să fie deschiși la astfel de oportunități, mai ales când acestea sunt la îndemână.
–Spune-mi despre diferența dintre oportunitățile din Turcia și Republica Moldova?
-Diferența dintre oportunități nu este atât de mare dacă ești sârguincios și ești dispus să ieși din zona ta de confort. Oriunde te-ai afla, poți face față provocărilor dacă îți dorești cu adevărat acest lucru. Când eram în Ankara, mă străduiam să mă implic în orice proiect și să iau cât mai multe cursuri pentru a mă menține ocupată. Știam că acesta este singurul mod de a învăța ceva nou, mai ales că mi s-a oferit această șansă. De ce să nu o folosesc? Mulți cred că dacă vor rămâne în Cahul, vor fi limitați în atingerea scopurilor. Nu este adevărat. Acest lucru îl spun doar cei care nu vor să obțină nimic în viață. Eu am reușit să îmi ating foarte multe obiective, chiar și aflându-mă în Cahul, important e să știi ce vrei de la viață. Orașul Cahul este un oraș frumos, cu potențial, și întodeauna m-am mândrit cu el, dar cumva mereu am știut ca pot mai mult, de aceea am plecat, dar mereu cu gândul de a mă reîntoarce.
–Cum te-ai descurcat pe 2 „fronturi” și care a fost motivarea ta de a nu renunța?
-Am fost mereu pe două fronturi, deoarece nu eram pregătită pentru stabilitatea de acasă. Niciodată nu mi-am dorit-o, oricât de controversat ar suna, pentru mine nu este decât o rutină. Dacă vrei să ucizi potențialul unui tânăr, oferă-i o rutină zilnică și cu siguranță vei reuși. Astfel, am ajuns să îmi doresc mai mult de la mine. În timpul sezonului veneam în Antalya, unde lucram și lucrez la moment în turism, apoi am mers la universitate în Ankara, iar în paralel am studiat și la Universitatea din Cahul. Turismul a fost întotdeauna o pasiune pentru mine. Să lucrez cu oamenii nu este o muncă ușoară, iar toți din acest domeniu știu asta – nu este un job pentru toată lumea, mai ales când ești departe de casă. După primul meu sezon, m-am îndrăgostit de Turcia, și de oportunitățile pe care mi le oferă devenind o țară de suflet pentru mine.
Îți mulțumesc Diana pentru timpul acordat în cadrul interviului nostru. A fost o adevărată plăcere să ascult experiențele tale și apreciez sinceritatea și deschiderea în a împărtăși cunoștințele și perspectiva ta unică.
-Mevșa Olga-
Articole similare
