Despre mărțișor. Legende, tradiții, istorie.
Mărțișorul este un ornament asociat cu prima zi a lunii martie, cu rădăcinile în țările Moldova, România, Bulgaria, Macedonia, și altele.
Originea mărțișorului nu poate fi atribuită unui eveniment sau unei perioade aparte. Prima mențiune a sa în istorie a fost într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu, la mijlocul secolului XIX, alte mențiuni au urmat din partea folcloristului Simion Florea Marian. Ambii au descris mărțișorul în maniere similare, cum că ar fi un ornament construit din fire de ață albă și roșie, uneori cu monede, amulete, etc. purtate în mare parte de femei și copii.
În Moldova și România, dar și în unele regiuni ale Bulgariei sau Macedoniei, mărțișorul este oferit ca semn de prietenie, dragoste și apreciere. Se spune că purtătorul acestui talisman va fi ferit de boli și necazuri și că va avea parte de un an prosper și fericit.
Una din legendele mărțișorului spune că, odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi.
O altă legendă povestește despre fratele și sora primului han bulgar. Luați prizonieri, aceștia au primit de la fratele lor un șoim cu gheara legată cu un fir de ață albă, informându-i astfel că vor fi ajutați să scape. Din păcate, băiatul a fost ucis de urmăritorii săi, iar fata a eliberat șoimul cu fir alb, înroșit din sângele fratelui ei, informând astfel hanul de pierderea suferită. Liderul întristat a decis ca toți soldații să poarte un fir de lână roșu și alb pentru a se proteja în acest fel.
După ce ați primit un mărțișor, acesta trebuie purtat tradițional în partea stângă a pieptului, mai aproape de inimă. Diferite culturi și tradiții se contrazic la durata purtării mărțișorului, de la 3 zile, la 31. Mărțișorul are semnificația unui păzitor de rele, unui lecuitor, și se consideră că persoana care îl poartă va avea mult noroc. După trecerea timpului de purtare a mărțișorului, îl puteți lega de un copac, pentru a-l înzestra cu abilități roditoare, pe cornul unui animal, uneori acesta se lasă sub o piatră, sau se aruncă în sus, înspre cocorii migratori.
