„Nu mă pot angaja, dar nici nu pot sta pe loc”. Povestea unei refugiate din Ucraina care face voluntariat la Cahul
De mai bine de un an, mai multe femei împreună cu copii lor se simt în siguranță în Cahul, printre care și Oxana Hâncu. La începutul lunii martie 2022, Oxana, mamă a doi copii, a venit din Odesa la Cahul. Când a început războiul, fiul ei de 7 ani reacționa emoțional la tot ce se întâmpla în jur, spune Oxana. Familia a înțeles astfel că trebuie să-și salveze copiii. Așa a ajuns la Cahul. Prima perioadă a fost găzduită de o familie din Cahul, apoi au trecut la Centrul de Plasament pentru Refugiați.
Oxana are 42 de ani, din cauza războiului și-a pierdut locul de muncă. Cel mai apăsător a fost faptul că nu mai putea lucra și se dezvolta din cauza războiului. Pentru că trebuie să îngrijească de copii și să-i asiste la învățarea online, ea nu se poate angaja la muncă. Totuși, nevoia de implicare și de a se simți utilă a motivat-o să participe la activitățile destinate refugiaților, care se organizează în Cahul.
De ce ai avut nevoie să fii implicată în aceste activități?
Simțeam nevoia să cunosc oamenii de aici, să mă încadrez în această lume nouă pentru mine și pentru copiii mei. Aveam nevoie de sentimentul de apartenență. Totodată, participând la activități, mereu eram la curent cu toate ajutoarele destinate refugiaților din Ucraina și aveam grijă să-i informez pe toți despre asta.
La momentul de față cu ce te ocupi?
Informez cetățenii din Ucraina, care la moment sunt în Cahul, despre toate posibilitățile de a beneficia de ajutor. Pentru unii dintre ei e dificil să fie la curent cu toate activitățile pentru noi, mai ales pentru cei care sunt găzduiți în gospodării individuale. Pe cei mai în vârstă îi ajut să completeze chestionarele și formularele necesare pentru a obține ajutor material. Încerc să mă asigur că fiecare beneficiază de suport.
Ținând cont că majoritatea refugiaților se află aici deja mai bine de un an, ei au creat grupuri pe diferite platforme de socializare și țin legătura între ei, se ajută reciproc. Totodată, Oxana se implică ca voluntară în colectarea de date pentru ONG-urile din localitate și pentru administrația publică locală.
Cu cine lucrați acum?
La etapa actuală activez în cadrul Asociației Obștești Ophelia. Ofer suport în organizarea trainingurilor săptămânale de psihologie pentru femeile refugiate din Ucraina. Noi suntem recunoscătoare Victoriei și Mariei (Echipa AO Ophelia) în mod special pentru organizarea cursului Life School, în care am obținut competențe digitale, organizatorice, handmade de care am beneficiat anul trecut. Datorită acestui curs condus de Ludmila Noni, am obținut abilitîți noi, pe care acum le aplic în calitate de voluntară UNWomen. Activitățile organizate ne-au făcut să reflectăm asupra faptului că timpul nu îl vom întoarce. Azi și acum, indiferent de circumstanțe, trebuie să le oferim copiilor noștri o copilărie minunată, sigură și fericită. Totodată, fetele ne-au amintit că suntem femei, trebuie să ne iubim, să avem grijă de starea noastră emoțională. Copiii noștri vor să ne vadă fericite.
De ce ați decis să fiți voluntară UNWomen în cadrul AO Ophelia?
Sunt o persoană activă, altfel spus: nu pot sta pe loc. Știind că mulți oameni veniți din Ucraina au nevoie de ajutor, eu nu pot sta fără să-i ajut. Ei nu știu la cine exact se pot adresa, iar eu le pot oferi sprijin. Ei au încredere în mine, mă ascultă, fac ce le spun, unde nu cunosc îi ajut eu și astfel fiecare primește ajutorul de care are nevoie.
Care sunt nevoile refugiaților care nu sunt suficient de acoperite la moment?
Tot ceea ce ține de medicamente și asistență medicală. La fel, femeile cu copii mici au nevoie de ajutor, sunt necesare produse de igienă și alimentație specială pentru bebeluși.
Atât medicamentele, cât și produsele pentru bebeluși sunt foarte scumpe și oamenii nu fac față acestor cheltuieli din ajutoarele materiale pe care le primesc. Mă bucură faptul că voluntarii din ONG-uri sunt foarte receptivi, chiar am avut un caz în care o mămică avea nevoie urgent de insulină pentru copilul ei, voluntarii s-au organizat foarte repede și în mai puțin de o oră i-au adus copilului medicamentele necesare.
Oxana, tu ajuți refugiații doar din Cahul sau și din alte localități?
Recent am a fost rugată să completez anchete împreună cu beneficiarii, pentru a primi vouchere, atunci am mobilizat și oamenii din sate, pentru că la ei mai rar ajung ajutoarele. A fost un sentiment foarte plăcut să cumpărăm copiilor îmbrăcăminte și încălțăminte nouă. Copiii cresc repede și au nevoie de aceste lucruri aparent banale, dar cred că această pereche de pantofi o vom ține minte în mod special.
Cum vă influențează oamenii din Moldova ?
În Moldova oamenii sunt foarte buni, deschiși și săritori la nevoie. Eu cred în oameni și omenie și sunt sigură că binele se întoarce, de aceea le doresc moldovenilor numai bine. Datorită atitudinii lor, noi, atunci când vom reveni acasă, vom avea amintiri frumoase despre această țară și oamenii de aici.
