INTERVIU// Anna – voluntara din SUA care predă limba engleză tinerilor din Cahul
Anna Shahbazyan este o tânără de 23 de ani care a venit din Statele Unite ale Americii pentru a preda cursuri de limbă engleză studenților de la Universitatea de Stat din Cahul. Mama Annei este originară din Moldova, plecând în SUA la finele anilor 90. Ne-a vorbit despre experiența ei în Cahul și ce a motivat-o să aleagă Moldova drept loc pentru a face voluntariat.
A.B În primul rând, aș dori să știu mai multe despre tine.
A.S. Sunt Anna Shahbazyan, am 23 de ani și sunt din S.U.A.
– De ce ai decis să faci voluntariat?
– Când studiam la universitate, știam că vreau să aplic la programul Fulbright pentru a preda Engleza în Moldova, după absolvire. Mama și bunica mea sunt din Moldova, dar eu nu am fost niciodată în Moldova, așa că mi-am dorit întotdeauna să vizitez și să aflu mai multe despre moștenirea mea culturală.
– Cum ai descrie această experiență?
– A fost uimitor. Am încercat să experimentez cât mai multă cultură moldovenească. Am încheiat multe curse de alergare în Moldova, am sărbătorit Ziua vinului la Chișinău și Comrat, am mers la operă și concerte și am petrecut Anul Nou cu verii mei moldoveni. Sunt încântată să sărbătoresc aici de asemenea Mărțișorul și 8 Martie.
– Ce părere ai despre Cahul?
– Chiar îmi place! Îmi place că mă pot plimba cu ușurință oriunde în oraș. Îmi place că pot merge la 2 magazine la o distanță de mai puțin de 2 minute de apartamentul meu. Acest lucru este nemaiavăzut în Statele Unite, tu ai nevoie de o mașină pentru a merge să cumperi lucrurile de care ai nevoie. Cahul are tot de ce am nevoie, cum ar fi restaurante, parcuri și cafenele care sunt deschise până târziu. Cahul are și o istorie foarte bogată pe care mi-a făcut plăcere să o învăț, mai ales despre modul în care „nufărul alb” a ajuns să fie simbolul regiunii.
–Ce ar trebui să preluăm de la orașul tau și cu ce se diferențiază de Cahul?
– Sunt din Marblehead, Massachusetts. Este lângă Salem, Massachusetts, aproximativ 45 de minute la nord de Boston. Este destul de diferit de Cahul. Orașul meu este o peninsulă, înconjurată de Oceanul Atlantic, de asemenea are mai multe case decât apartamente. Îmi place cât de diferit este Cahul din orașul meu, nu aș schimba nimic la asta.
–Cum este să predai lecții studenților din Moldova?
– Este provocator, dar satisfăcător. În fiecare zi învăț ce funcționează în clasă și ce nu. Eu vreau să fac lecțiile captivante și interesante pentru studenții mei, dar mai ales, în deosebi pentru a avea dorința de a înveța limba engleză. Îmi place să predau în Moldova, în special la Universitatea de Stat din Cahul, pentru că studenții mei sunt motivați și muncitori.
– Care au fost așteptările tale de la o astfel de experiență?
– Sincer, nu știam la ce să mă aștept. Nu am fost prea îngrijorată să vin în Moldova pentru că eu vorbesc rusa și înțeleg româna. Eram mai îngrijorată de predare fiindcă nu am făcut-o niciodată. Totuși, când am ajuns aici, profesorii de engleză de la Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” m-au susținut foarte mult.
– Ce te-a motivat să vii în Moldova?
– Aș putea alege din mai multe țări unde să predau engleza, dar am ales Moldova pentru că aveam cea mai mare conexiune anume cu ea. A fost o alegere ușoară pentru că am vrut să-mi îmbunătățesc limba română și rusă și să aflu mai multe despre despre proveniența familiei mele. M-am simțit întotdeauna ca acasă cu această cultură moldovenească și eram sigură că mi-ar plăcea să fiu cufundată în ea.
– Cum au ajuns părinții tăi în S.U.A.?
– Familia mea a avut noroc. Mama mea a câștigat loteria pentru cetățenia S.U.A. în 1999 și a profitat de ocazia să emigreze. M-am născut acolo un an mai târziu.
– Cum te-ai simțit când te-ai întors la patria părinților tăi?
– Simt că aparțin acestei țări, nu mă simt turistă. Mă simt binevenită. Știu că asta nu este Moldova în care au crescut mama și bunica mea, așa că mi-aș dori să vadă cât s-a schimbat, chiar și de când au vizitat-o ultima dată în 2013. Dar unele lucruri sunt la fel, de exemplu troleibuzul are stații în Chișinău de care bunica își mai amintește și acum. Mă face fericită să trăiesc aceste mici momente, în care văd o parte din viețile mamei și bunicii ce au trait aici cândva.
– Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut când ai venit aici?
– Am încercat mâncarea moldovenească. Verii mei m-au întâlnit la aeroport și m-au dus la ei acasă din Vadu Lui Voda. Mi-a fost atât de foame după aproape o zi întreagă de zboruri și nu voi uita niciodată masa plină cu diverse mâncăruri moldoveneşti.
– Ce obții din voluntariat?
– Foarte mult. Cu acest program Fulbright, experimentez mai mult decât doar predarea și cultura moldovenească. Învăț să trăiesc independent. Lucrez pentru a-mi îmbunătăți hobby-urile mele, care sunt cititul și alergatul. Mă provoc să cunosc oameni noi și să-mi fac prieteni. Prin voluntariat, mă pregătesc să deven o tânără independentă care dorește să aibă un impact predând limba pe care o iubesc.
– Cum păstrezi legătura cu rudele?
– Este greu uneori, dar încerc să-mi sun mama și bunica în fiecare zi. Eu aș spune că această comunicare constantă cu familia mea mi-a făcut aflarea în Moldova ușoară, pentru că familia mea este la doar un apel distanță. De asemenea, am verișori în Moldova pe care îi vizitez uneori, ceea ce mă face să mă simt ca acasă.
Mulțumim pentru interviu
Pentru conformitate, Andreea Braga.
